D E C I Z I A NR.339 DOSAR NR.4513/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul revizuient N.C. împotriva deciziei penale nr.404 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
S-a prezentat condamnatul revizuient, aflat în stare de arest, asistat de avocat G.D., apărător din oficiu.
Apărătorul a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a cauzei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii de revizuire.
La ultimul cuvânt, recurentul condamnat revizuient a cerut admiterea recursului și reducerea pedepsei.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.132/2002 a Tribunalului Buzău, cererea de revizuire a fost respinsă ca nefondată, întrucât susținerile făcute de revizuient în cerere au constituit obiect de analiză cu ocazia judecării fondului procesului, când de asemenea, inculpatul a susținut că fapta de tâlhărie a fost comisă de coinculpata G.M.
De asemenea, revizuientul a susținut că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de gravitatea faptei și instanța de fond, examinând susținerea acestuia a constatat că în speță motivele invocate nu constituie cazuri de revuizuire a unei hotărâri penale definitive.
Împotriva sentinței Tribunalului Buzău, revizuientul – condamnat a declarat apel, arătând că susținerile sale din cererea de revizuire nu au fost avute în vedere pentru ca această cerere să-i fie admisă, deci revizuientul menționează că este nemulțumit de faptul că pedeapsa este prea aspră, iar situația relatată cu privire la împrejurările comiterii infracțiunii nu a fost avută în vedere cu ocazia judecării cererii.
Curtea verificând hotărârea atacată, din oficiu și pe aspectele menționate în apel, constată că acesta este nefondat, întrucât prima instanță a reținut corect că cererea de revizuire nu întrunește condițiile prevăzute de art.394 Cod procedură penală.
În consecință în conformitate cu art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat apelul, iar revizuientul a fost obligat potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare, în care s-a inclus și onorariul minim pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul care a solicitat redozarea pedepsei.
Curtea, examinând cauza în raport de motivul invocat și de dispozițiile art.394 Cod procedură penală constată că motivul invocat nu se regăsește în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de articolul mai sus citat astfel cum corect au reținut instanța de fond și de apel.
În consecință, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul N.C. împotriva deciziei penale nr.404/ 11 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, cu obligarea la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat N.C. împotriva deciziei penale nr.404 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
Obligă recurentul inculpat să plătescă statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2003.