Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 117 din 17 iunie 2002, Tribunalul Alba a respins cererea formulată de condamnata R.P. privind revizuirea sentinței penale nr. 13/1992 pronunțată de același tribunal în dosarul penal nr. 460/1992.
S-a reținut că revizuienta a solicitat desființarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei și adoptarea unei soluții de achitare.
Prin sentința penală nr. 13/1992 s-a aplicat condamnatei pedeapsa de 17 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 combinat cu art. 175 lit. c) C. pen., cu motivarea că, în data de 4 februarie 1992, aceasta a aplicat multiple lovituri propriului copil, P.S.D. în vârstă de 2 ani și 10 luni cu diferite obiecte contondente, cauzându-i leziuni care au dus la decesul minorului.
În motivarea cererii de revizuire, condamnata a susținut că nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, întrucât nu a exercitat acte de violență asupra victimei.
Instanța de fond a reținut că motivul invocat de condamnată nu se încadrează în nici din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., deoarece nevinovăția pe care o susține nu constituie o împrejurare nouă. Astfel, acest motiv a fost invocat și a fost respins, întrucât vinovăția acesteia a fost pe deplin stabilită prin probele administrate.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 236/ A din 19 septembrie 2002, a respins apelul declarat de condamnată împotriva hotărârii primei instanțe, ca nefondat, cu motivarea că instanța de fond a constatat corect neîndeplinirea condițiilor art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, condamnata a declarat recurs, reiterând susținerile formulate prin cererea de revizuire și apel.
Recursul declarat este nefondat.
În cauză, condamnata a invocat nevinovăția sa, urmare săvârșirii infracțiunii de alte persoane, situație ce o poate dovedi cu martori.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că aceste împrejurări au fost invocate de inculpată în ciclul ordinar al judecării cauzei și au fost examinate de către instanțele de judecată.
Or, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Ca atare, în mod corect prima instanță a respins cererea de revizuire, iar instanța de apel a menținut sentința, prin respingerea căii de atac formulată de condamnată.
În consecință, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul declarat de condamnată, ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta condamnată R.P. împotriva deciziei penale nr. 236/ A din 19 septembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.
Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2003.