D E C I Z I A  NR.346                                                                                                                 DOSAR NR. 4604/2002

            S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul O.M. împotriva deciziei penale nr.317 din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel Suceava.

            S-a prezentat recurentul condamnat, aflat în stare de arest, asistat de avocat V.F. apărător din oficiu.

            Procedura de citare a fost îndeplinită.

            Apărătorul a cerut admiterea recursului declarat de condamnat.

            Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru întreruperea executării pedepsei.

            În ultimul cuvânt recurentul condamnat a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a cauzei.

C U R T E A

            Asupra recursului de față;

            În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

            Prin sentința penală nr.206 din 28 mai 2002, Tribunalul Botoșani a respins, ca nefondată, cererea prin care condamnatul O.M. solicita întreruperea executării pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.204/2001 a aceleiași instanțe, motivându-se că în cauză nu sunt întrunite condițiile impuse de art.453 lit.c Cod procedură penală, în sensul că prezența petentului în cadrul familiei sale nu este absolut necesară.

            Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr.317 din 30 septembrie 2002, a respins apelul formulat de condamnatul O.M..

            Împotriva menționatelor hotărâri, condamnatul a declarat recurs, susținând, ca și în apel că instanțele nu au acordat semnificația necesară anchetei sociale efectuată în cauză.

            Recursul nu este fondat.

            Potrivit art.453 lit.c raportat la art.455 Cod procedură penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea acesteia ar avea consecințe grave pentru condamnat, familia sau unitatea la care lucrează.

            Cum din cuprinsul anchetei sociale efectuată în cauză rezultă că anterior încarcerării, condamnatul nu a realizat venituri cu caracter permanent pentru a contribui la întreținerea minorului rezultat din concubinajul cu Ferar Liliana, în mod just cele două instanțe au reținut că cererea acestuia nu întrunește condițiile impuse de art.453 lit.c Cod procedură penală.

            În consecință, urmează ca recursul declarat de condamnatul O.M. nefiind întemeiat, să fie respins, ca atare, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

            Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul O.M. împotriva deciziei penale nr.317 din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel Suceava.

Obligă recurentul să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorairul pentru apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

            Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2003.