D E C I Z I A NR.347 DOSAR NR.4559/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul B.P. împotriva sentinței penale nr.35 din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a I penală.
S-a prezentat recurentul condamnat, aflat în stare de arest, asistat de avocat B.D. apărător din oficiu.
Apărătorul a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a cauzei.
Procurorul a pus concluzii de respingere ca nefondat, a recursului.
La ultimul cuvânt, recurentul a cerut admiterea recursului și a depus un memoriu.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.35 din 3 octombrie 2002 Curtea de Apel București, secția I-a penală a respins ca inadmisibilă plângerea petentului B.P. deținut în Penitenciarul Jilava împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de T.O.C. în dosarul 643/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că, plângerea petentului este inadmisibilă întrucât conform dispozițiilor art.278 Cod procedură penală, plângerea împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror se rezolvă de prim procurorul parchetului iar ulterior, plângerea împotriva soluției acestuia, de către procurorul ierarhic superior, ori petentul a formulat această plângere direct la instanță.
Împotriva acestei sentințe, petentul a declarat recurs reiterând în motivele scrise criticile formulate prin plângerea adresată Curții de Apel, privind aspecte referitoare la modul în care s-au efectuat de către procuror actele de cercetare penală în ce-l privește.
Curtea, examinând recursul în raport de criticile aduse constată că acesta este nefondat.
Examinând actele din dosarul nr.643/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București se constată că prin rezoluția procurorului din 31 iulie 2002 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, față de procurorul Toma Ovidiu Carmen, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.289, 291, 266 și 268 Cod penal întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală.
Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la instanță, plângere respinsă ca inadmisibilă, sentință legală și temeinică în raport de dispozițiile art.275 și urm.,Cod procedură penală, dispoziții ce reglementează procedura plângerii împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală.
Potrivit dispozițiilor art.278 Cod procedură penală, plângerea împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror sau efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim procurorul parchetului, iar când acestea sunt ale prim procurorului plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior prin declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art.278 Cod procedură penală în măsura în care se restrânge dreptul unei persoane lezate printr-un act sau dispoziție a procurorului de a se adresa instanței; se înțelege că persoana lezată se poate adresa instanței însă după parcurgerea procedurii prealabile instanței, astfel cum este prevăzută în dispozițiile textului mai sus citat.
În cauză, petentul a formulat plângere împotriva rezoluției dată de un procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București direct la instanță, fără a parcurge fazele obligatorii ale rezolvării plângerii astfel cum sunt prevăzute în dispozițiile artl.278 Cod procedură penală, înfrângând astfel aceste dispoziții.
În consecință apreciind, ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul B.P., Curtea de Apel București a pronunțat o sentință legală și temeinică, astfel că recursul va fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.P. împotriva sentinței penale nr.35 din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a I penală.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 23 ianuarie 2003.