S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul O.E.A. împotriva deciziei penale nr.203/A din 29 august 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.
S-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocatul V.M., apărător desemnat din oficiu.
A lipsit intimata parte civilă F.E.M.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și înlăturarea daunelor morale.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, întrucât pedeapsa a fost just individualizată, iar daunele corect acordate.
Inculpatul declară că este de acord cu susținerile apărătorului său.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.162 din 22 mai 2002, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpatul O.E.A la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art.183 din Codul penal.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 din Codul penal, în condițiile art.71 din Codul penal.
În baza art.350 din Codul de procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 din Codul penal s-a dedus din pedeapsă timpul executat în arest preventiv de la 18 iulie 2001 la 22 mai 2002.
În baza art.14, art.346 din Codul de procedură penală, raportat la art.998 din Codul civil, a obligat pe inculpat să plătească părții civile F.E.M. suma de 30.000.000 despăgubiri civile și 100.000.000 lei daune morale.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile o rentă în cuantum de 350.000 lei lunar în favoarea minoreiF.N.L., începând cu data de 18 iulie 2001 și până la majoratul minorei.
În baza art.191 din Codul de procedură civilă a obligat pe inculpat să plătească suma de 7.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art.193 din Codul de procedură penală, să plătească părții civile F.E. suma de 2.500.000 lei cu același titlu.
S-a reținut că, la data de 17 iulie 2001, F.N., proaspăt angajat la firma S.C. „K.C.” S.R.L Hunedoara, s-a prezentat în prima zi de muncă și l-a cunoscut pe colegul său O.E.A.. După terminarea programului de muncă, în jurul orelor 18,00, cei doi au rămas în continuare la serviciu, consumând fiecare aproximativ trei sticle de bere.
La plecare, în drum spre casă, inculpatul și victima au intrat întru-un restaurant din zona gării și au consumat bere, până noaptea târziu. La invitația victimei, inculpatul a însoțit-o pe aceasta la locuință, unde a continuat să consume băuturi alcoolice, fiind acompaniate de soacra victimei. Spre dimineață, când au terminat aproape toată băutura, gazdele l-au scos afară pe inculpat, deoarece doreau să se culce. Întrucât, în casă îi rămăseseră tricoul și rucsacul, inculpatul a bătut la ușă, însă nu i-a deschis nimeni.
Inculpatul a ieșit din bloc și a strigat familia victimei, la scurt timp tricoul și rucsacul fiindu-i aruncate pe geam.
Inculpatul a plecat spre casă, intrând la un bar cu program non –stop, unde a consumat o cafea. Aici a constatat că din rucsac îi lipsește suma de 450.000 lei și presupunând că i-a fost sustrasă de familia victimei, s-a deplasat la locuința acesteia, dar nu i s-a deschis.
Apoi, inculpatul a trecut pe acasă și fiind deja dimineață, a plecat la serviciu. Aici l-a găsit pe fratele său, martorul O.L., căruia i-a relatat că a fost acasă la F.N. și acesta i-a furat din rucsac suma de 1.000.000 lei. După circa 30 de minute, la serviciu, a sosit și victima. Când l-a văzut, inculpatul s-a dus spre el și au început să se certe, primul acuzându-l că i-a sustras bani, iar victima cerându-i să se potolească, că este în stare de ebrietate și că la el acasă nu s-a întâmplat nimic. Fiind nervos, inculpatul a lovit victima cu pumnul în obraz, aceasta dezechilibrându-se, a căzut pe spate și s-a lovit cu capul de ciment, rămânând nemișcat.
Inculpatul, dându-și seama de gravitatea situației, a tras victima pe zona verde, încercând să-i dea primul ajutor și strigând fratelui său, să cheme salvarea.
Realizând că victima a decedat, inculpatul a fugit de la locul faptei, a trecut pe la domiciliu și pe un șervețel a lăsat următorul mesaj: „Mai bine mor și eu. Nu știu. Sandu. Mi-a furat banii. Am ucis”, după care a plecat din nou, fiind prins de organele de poliție în jurul orei 12,00.
Raportul de autopsie medico–legală a stabilit că decesul victimei a fost violent, datorându-se hemoragiei meningo–cerebrale consecutivă unui traumatism cranio –cerebral cu fractură craniană.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și partea civilă F.E.M. Inculpatul a solicitat, reducerea pedepsei aplicate și a daunelor morale. Partea civilă nu și-a motivat apelul.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr.203/A din 29 august 2002, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpat și de partea civilă, obligându-i la plata cheltuielilor judiciare către stat, menținând starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 iulie 2001 la 29 august 2002.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul O.E.A. solicitând, prin apărătorul său, înlăturarea daunelor morale, la care a fost obligat.
Recursul este nefondat.
Analizând materialul probator de la dosar, se constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut o corectă situație de fapt și au încadrat fapta reținută în sarcina inculpatului în texte de lege corespunzătoare, pentru care i-a aplicat o pedeapsă just individualizată.
Instanțele de fond și de apel au acordat părții civile, în baza probelor administrate, daune morale în sumă de 100.000.000 de lei.
Se consideră ca rezonabilă dezdăunarea morală a părții civile cu suma acordată. Având în vedere că daunele morale nu pot fi cuantificate exact, nefiind susceptibile de o evaluare în raport de criterii obiective, stricte și efective, în cauză nu se poate aprecia că instanțele au dat hotărâri prin comiterea vreunei erori de fapt.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpat va fi respins, potrivit art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală.
Se va face și aplicarea art.381 și 191 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.E.A. împotriva deciziei penale nr.203/A din 29 august 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 iulie 2001 la 8 ianuarie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 ianuarie 2003.