Asupra recursurilor penale de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 556 din 11 decembrie 2001 a Tribunalului Cluj, a fost condamnat inculpatul C.T.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea preventivă din data de 17 martie 1998, de 24 ore.
Prin aceeași sentință a mai fost condamnat și inculpatul T.A. la pedeapsa de 4 luni închisoare în temeiul art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen.
Totodată, în baza art. 257 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la cumpărătorii de trafic de influență C.N., M.A., R.D., în favoarea statului a sumelor de câte 400 de dolari S.U.A. și a câte 333,3 de mărci germane sau contravaloarea în lei raportat la cursul existent la data plății.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
Inculpatul C.T. în cursul lunii ianuarie 1998, în timp ce se afla în zona pieții de autoturisme din C.M. din municipiul Cluj Napoca i-a recunoscut pe C.N., M.A. și R.D. Cu ocazia discuțiilor purtate inculpatul le-a promis că le poate facilita obținerea vizelor pentru Italia, prin intermediul unui prieten din București ce are relații la Ambasada Italiei din București, în schimbul a câte 700 de dolari S.UA., ocazie cu care cei trei solicitanți de vize i-au predat inculpatului câte 300 de dolari S.U.A., diferența urmând a fi remisă după obținerea vizelor.
Întrucât solicitanții de vize nu au avut încredere deplină în inculpat, i-au propus ca unul din ei să-l însoțească la București, unde se vor înmâna pașapoartele și sumele stabilite; propunere acceptată.
După câteva zile C.N. s-a întâlnit cu inculpatul în incinta Gării de Nord din București unde i-a predat pașapoartele prietenilor săi și suma de 400 de dolari S.U.A., pretextând că pașaportul său și al soției nu se află în posesia lui, urmând ca ulterior să-i predea actele și banii.
După un timp inculpatul a primit și de la C.N. pașapoartele acestuia și ale soției sale, precum și 500 de dolari S.U.A., întâlnirea având loc în orașul Gherla.
Inculpatul nu a obținut vizele promise și nici nu a restituit banii, invocând faptul că i-au fost sustrași din buzunar într-un mijloc de transport în comun în municipiul Cluj Napoca.
Întrucât nu avea bani pentru a-i restitui celor de la care îi primise, inculpatul C.T. s-a adresat coinculpatului T.A., ospătar la barul C.C. din C.Z. Cluj Napoca, acesta asigurându-l că prin relațiile pe care le are la Consulatul Germaniei din Sibiu va obține vizele, pretinzând câte 400 de mărci germane pentru fiecare viză cu un avans de câte 100 de mărci germane pentru fiecare pașaport.
Ulterior, C.T.V. a fost căutat de mai multe ori de cumpărătorii de trafic, însă de fiecare dată le-a cerut să aibă răbdare că în curând vizele vor fi obținute, însă C.N., care păstrase numărul de telefon al persoanei din București contactată de inculpat, l-a sunat pe numitul B. care i-a confirmat că îl cunoaște pe inculpat însă nu a primit vreo sumă de bani sau pașapoartele.
În această situație, C.N., M.A. și R.D. l-au căutat pe inculpat în C.S.O. din Cluj Napoca și i-au cerut explicații în legătură cu banii și pașapoartele, context în care inculpatul a dat o declarație din care rezultă că le datorează 900 de dolari S.U.A.
La data de 15 martie 1998, aflând de la inculpatul T.A. că a obținut vizele, inculpatul C.T.V. i-a anunțat pe cei trei și le-a cerut să fie prezenți a doua zi, respectiv pe 16 martie 1998 în Cluj Napoca și să aibă asupra lor și diferența până la 700 de dolari S.U.A. fiecare, așa cum stabiliseră inițial.
Într-adevăr, în ziua de 16 martie 1998 cumpărătorii de trafic s-au întâlnit cu inculpatul și după mai multe discuții s-a înmânat inculpatului diferența de bani (1.600 de mărci germane), acesta luând legătura cu T.A. ca îi aștepta în barul R. Inculpații s-au deplasat apoi în cartierul G., T.A. i-a cerut să aștepte în fața unui bloc, de unde a dispărut.
După ce a așteptat o perioadă de timp inculpatul C.T.V. și-a dat seama că a fost păcălit, s-a reîntors la barul C.C. i-a încunoștiințat pe C.N., M A. și R.D. ce s-a întâmplat și le-a restituit o parte din bani, imediat fiind sesizate organele de poliție.
Pe parcursul cercetărilor inculpații au restituit sumele primite.
Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, depozițiilor martorilor C.I., G.R.L. declarațiilor cumpărătorilor de trafic, probe coroborate cu declarațiile inculpaților care au recunoscut fapta pentru care au fost trimiși în judecată.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 166 din 13 iunie 2002, a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul C.T.V.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și inculpatul, reluându-se criticile formulate în apel.
Astfel, parchetul a criticat decizia atacată cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 257 alin. (2) C. pen., solicitându-se să se constate că au fost restituite sumele de bani către C.N., M.A. și R.D.
La rândul său inculpatul C.T.V. a solicitat printr-un memoriu depus după rămânerea în pronunțare, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Recursurile nu sunt fondate.
Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Potrivit articolului 257 alin. (2) cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen., banii, valorile sau orice alte bunuri primite care au făcut obiectul infracțiunii de trafic de influență se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc inculpatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Din examinarea textului menționat, rezultă neîndoielnic că valorile ce fac obiectul infracțiunii de trafic de influență nu se restituie celor care încearcă să cumpere serviciile traficantului de influență.
Rațiunea acestor prevederi o constituie împrejurarea că bunurile care au servit traficului de influență fac parte din categoria acelora date pentru a determina săvârșirea unei infracțiuni și care potrivit art. 118 lit. c) C. pen., sunt supuse măsurii confiscării speciale.
Pe de altă parte, deși fapta celui care promite sau oferă bani ori foloase în scopul determinării influenței asupra unor funcționari nu este incriminată, ea rămâne însă în sfera ilicitului, astfel încât persoana care o săvârșește nu poate invoca propria imoralitate în susținerea pretențiilor de restituire și nu poate avea calitatea de parte civilă îndreptățită să primească bunurile cu titlu de despăgubiri civile.
Așa fiind, instanța de fond a confiscat de la traficatorii de influență C.N., M.A. și R.D. sumele de câte 400 de dolari S.U.A. și câte 333,3 de mărci germane (sau contravaloarea în monedă națională, la data executării), iar instanța de justificat a respins apelul formulat de parchet sub acest aspect.
Cu privire la recursul declarat de inculpat.
Instanțele de fond și de apel au stabilit în mod corect situația, de fapt și vinovăția inculpatului încadrând corespunzător din punct de vedere juridic faptele comise în textele de lege menționate.
Într-adevăr, fapta inculpatului C.T. care în cursul lunii ianuarie 1998 a pretins și ulterior a primit de la trei persoane sume de bani, cărora le-a promis că prin influența pe care o are asupra unor funcționari din cadrul Ambasadei Italiei din București, poate obține vize de intrare în această țară, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același Cod.
Vinovăția inculpatului a rezultat din declarațiile martorilor audiați care au menționat împrejurările în care l-au cunoscut pe inculpat, sumele de bani date, scopul pentru care s-au înmânat inculpatului banii, declarații care se coroborează cu declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală și în cea de cercetare judecătorescă, care a recunoscut constant fapta, pe care însă a prezentat-o ca înșelăciune.
În consecință, vinovăția inculpatului fiind bine stabilită, rezultă că și recursul declarat de acesta va fi respins.
Ca atare, în raport de considerentele expuse, recursurile declarate în cauză sunt nefondate și vor fi respinse în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada reținerii inculpatului de 24 ore (din din 17 martie 1998).
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și de inculpatul C.T.V., împotriva deciziei penale nr. 166 din 13 iunie 2002 a Curții de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsă reținerea de 24 ore, din 17 martie 1998.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2003.