D E C I Z I A NR.360 DOSAR NR.3059/2002
S-au luat în examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de inculpatul C.S. împotriva deciziei penale nr.220/A din 22 mai 2002 a Curții de Apel Timișoara.
S-au prezentat: recurentul inculpat C.S. și intimatul inculpat C.G., în stare de arest și asistați de apărător desemnat din oficiu, avocat M.B., lipsind intimata parte civilă.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a susținut oral recursul declarat de parchet, ca fondat.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat de inculpatul C.S. și reducerea pedepsei, reținând conduita inculpatului pe parcursul procesului penal.
În recursul procurorului a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Procurorul a solicitat respingerea recursului declarat de inculpatul C.S..
Inculpatul C.S., în ultimul cuvânt, a cerut admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicate.
Inculpatul C.G. a cerut respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.91 din 10 aprilie 2002 pronunțată de Tribunalul Arad au fost condamnați inculpații :
- C.G. la pedeapsa de un an închisoare în baza art.208, 209 alin.1 lit.a,g și alin.3 cu art.41 alin.2 și 74-76 din Codul penal, la 8 luni închisoare în temeiul art.276 alin.1, cu aplicarea art.41 alin.2 și 74-76 din Codul penal și la o lună închisoare în baza art.36 din Decretul nr.328/1966, cu aplicarea art.74-76 din Codul penal.
Conform art.33 lit.a și 34 lit.b din Codul penal au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând a executa 1 an și 6 luni închisoare și
- C.S. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma continuată, prevăzută de art.208, 209 lit.a,g și alin.3 lit.f cu aplicarea art.41 alin.2 și 37 lit.b din Codul penal și la 3 ani și 6 luni închisoare în temeiul art.276 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 și 37 lit.b din Codul penal.
Au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, sporită cu 6 luni închisoare, în final acesta urmând a executa 5 ani închisoare.
A fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a computat perioada arestării preventive.
Totodată, inculpații au fost obligați în solidar să plătească părții civile Compania de Căi Ferate CFR SA suma de 21.346.264 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
În noaptea de 21 februarie 2002, cei doi inculpați s-au deplasat între stațiile CFR Pâncota și Târnava din județul Arad și au tăiat și sustras conductori din cupru de pe stâlpii de telegraf ce deserveau calea ferată pe o lungime de 700 m, cauzând un prejudiciu în valoare de 9.598.563 lei.
Sârma de cupru sustrasă a fost vândută în ziua următoare de către inculpatul C.S. unor persoane necunoscute cu prețul de 1.000.000 lei, bani ce au fost împărțiți egal între cei doi făptuitori.
În noaptea de 23 februarie 2002, în baza aceleiași rezoluții infracționale și procedând în mod similar, inculpații au mai sustras alți conductori din cupru în valoare de 6.387.816 lei, cantitatea sustrasă, respectiv 95 kg, fiind recuperată și predată părții vătămate.
Procedând în același mod, în noaptea următoare, inculpații au sustras alți conductori din cupru, din aceeași zonă, în valoare de 9.138.885 lei, sârma sustrasă fiind transportată cu autoturismul condus de inculpatul C.G., acesta neavând permis de conducere.
Sârma sustrasă a fost vândută martorei I.R. cu prețul de 1.900.000 lei, fiind ulterior recuperată și predată părții civile.
Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii și actelor depuse de partea civilă, planșelor foto executate în cauză, proceselor verbale întocmite, depozițiilor martorilor, probe coroborate cu declarațiile inculpaților, inculpatul C.G. recunoscând constant faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr.220/A din 22 mai 2002, a admis apelul părții civile și a majorat despăgubirile civile la care inculpații au fost obligați solidar la suma de 25.126.264 lei.
Prin aceeași decizie au fost respinse apelurile declarate de procuror și de inculpați.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs procurorul și inculpatul C.S. care au criticat-o pentru netemeinicie, procurorul solicitând majorarea pedepselor aplicate celor doi inculpați, înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului C.G., iar inculpatul C.S. a solicitat reducerea pedepsei.
Recursurile nu sunt fondate.
În cauză a fost stabilită în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, încadrându-se corespunzător din punct de vedere juridic faptele comise în textele de lege menționate.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, se reține că au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.52 și 72 din Codul penal, respectiv pericolul social concret al faptelor comise și datele ce caracterizează persoana făptuitorilor.
Comiterea unor infracțiuni în concurs real, modalitatea prin care s-a desfășurat activitatea infracțională și consecințele infracțiunilor, constituie împrejurări ce evidențiază un pericol social ridicat și care a fost just apreciat de instanțe, fapt ce a determinat și aplicarea unui spor de pedeapsă fiecărui inculpat.
Sub acest aspect s-a ținut seama în principal că inculpatul C.G. nu are antecedente penale, spre deosebire de inculpatul C.S. care este recidivist în condițiile art.37 lit.b din Codul penal, în raport de condamnările anterioare de 2 ani închisoare prin sentința penală nr.15/ 1998 a Judecătoriei Ineu, cu suspendarea executării pedepsei și de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.556/1998 a aceleiași judecătorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.192 alin.2 Cod penal și respectiv 208, 209 din Codul penal.
Pe de altă parte la individualizarea pedepselor au fost avute în vedere și datele ce caracterizează persoana infractorilor care au avut o comportare sinceră pe tot parcursul procesului penal, au cooperat cu organele de urmărire penală și au regretat faptele comise.
Toate aceste elemente de circumstanțiere ale faptelor și făptuitorilor au fost analizate de instanța de fond și de apel, aplicându-se pedepse corespunzătoare atât sub aspectul întinderii sancțiunii cât și al modalității de executare.
În ceea ce privește reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului C.G. (aspect criticat de procuror în recursul declarat) Curtea constată că aplicarea dispozițiilor art.74 lit.c și 76 lit.c din Codul penal este justificată.
Recunoașterea circumstanțelor atenuante este de atributul instanței de judecată și deci lăsată la aprecierea acesteia. La aprecierea unor împrejurări ca circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social concret al faptei comise, la urmările ei, la ansamblul condițiilor în care a fost săvârșită, precum și la orice alte elemente privitoare la persoana făptuitorului.
În speță, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpatul C.G., de valoarea modică a prejudiciului cauzat, precum și de persoana acestuia (fără antecedente penale, căsătorit, are 3 copii minori) în mod corect s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art.74 lit.c din Codul penal cu consecințele prevăzute în art. 76 lit.c din același cod.
În raport de considerentele arătate urmează ca recursurile declarate să fie respinse ca nefondate în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală.
Se va computa perioada arestării preventive a inculpaților, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariile apărătorului din oficiu să se plătească din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de inculpatul C.S. împotriva deciziei penale nr.220/A din 22 mai 2002 a Curții de Apel Timișoara.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului C.G. de la 25 februarie 2002 la 24 ianuarie 2003 și pentru inculpatul C.S. de la 24 aprilie 2002 la 24 ianuarie 2003.
Obligă pe inculpatul C.S. la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul, în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului C.G., se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2003.