S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr.194 din 10 iunie 2002 a Curții de Apel Suceava.
S-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, B.A., lipsind celelalte părți din cauză.
Procedura legal îndeplinită.
Apărătorul a cerut admiterea recursului și în rejudecarea cauzei reducerea pedepsei.
Procurorul solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Inculpatul în ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței, soluționarea recursului.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.52 din 11 ianuarie 2002 a Tribunalului Botoșani, s-au hotărât următoarele:
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul P.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.211 alin.2 lit.a,e Cod penal (parte vătămată fiind M.T.) și art.211 alin.2 lit.a,e Cod penal (parte vătămată fiind S.I.); și a condamnat inculpatul P.I. la un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208, 209 lit.a,e cu aplicarea art.99 Cod penal, parte vătămată fiind T.R.; un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208 alin.1 cu aplicarea art.99 Cod penal, parte vătămată fiind H.N.; 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208, 209 lit.a, e cu aplicarea art.99 Cod penal, parte vătămată fiind G.S.; 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208, 209 lit.a, e, cu aplicarea art.99, parte vătămată fiind N.I.; 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208 alin.1 lit.a,e cu aplicarea art.99 Cod penal, partea vătămată, fiind A.M.; 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d,e cu art.99 Cod penal, parte vătămată fiind C.L.; 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.211 alin.2 lit.e cu aplicarea art.99 Cod penal, parte vătămată fiind L.D.; 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.211 alin.2 lit.e cu aplicarea art.99 Cod penal, parte vătămată fiind Ț.G.; 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,e cu 99 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, din art.208, 209 lit.c, cu aplicarea art.99 Cod penal, parte vătămată fiind A.M.
În baza art.33,34 Cod penal, au fost contopite pedepsele, fiind obligat inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită la 5 ani închisoare, cu privare de libertate.A fost menținută starea de arest și dedusă reținerea și arestarea preventivă, de la 14 iunie 2001, la zi;
- în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul H.A. pentru săvârșirea a două complicități la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.26 raportat la art.211 alin.2 lit.a,e cu aplicarea art.99 Cod penal, parte vătămată fiind S.I. și M.T.
În baza art.104 Cod penal, s-a dispus internarea inculpatului minor H.A. într-un Centru de reeducare ca urmare a săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.26 raportat la art.208, 209 lit.e Cod penal, parte vătămată fiind N.I.; art.26 raportat la art.211 alin.2 lit.a,e cu aplicarea art.99 Cod civil, parte vătămată fiind L.D.; art.26 raportat la art.211 alin.2 lit.a,e cu aplicarea art.99 Cod penal, parte vătămată, fiind Agachi Mimi; art.208 alin.1 cu aplicarea art.99 Cod penal, parte vătămată fiind G.S..
A fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă arestarea preventivă, de la 15 iunie 2001, la zi.
A fost condamnat inculpatul A.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208, 209 lit.a,e cu aplicarea art.99, art.74 și 76 Cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare, parte vătămată fiind G.S.. Conform art.83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1910 din 10 iunie 1000 a Judecătoriei Botoșani, urmând ca inculpatul să execute alături de pedeapsa prezentă și pe aceea, în total, 2 ani și 3 luni, cu privare de libertate.
A fost obligat inculpatul P.I., în solidar cu părțile responsabile civilmente P.V. și V., să plătească părții civile H.N., suma de 2.500.000 lei; C.L., suma de 1.700.000 lei și către Ț.G. suma de 2.000.000 lei, despăgubiri civile.
În baza art.118 lit.a Cod penal, s-a confiscat de la inculpatul P.I. în solidar cu părțile responsabile civilmente P.V. și P.V., suma de 3.300.000 lei.
Au fost obligați inculpații minori P.I. și H.A. în solidar cu părțile responsabile civilmente P.V., P.V. și H.P. și Handra Mariana să plătească părții civile N.I., suma de 2.600.000 lei despăgubiri civile; către partea civilă Luchian Dana, suma de 1.500.000 lei, iar către partea civilă Agachi Mihai, suma de 1.000.000 lei, despăgubiri civile.
Au fost obligați inculpații minori P.I., H.A. și A.I., în solidar cu părțile responsabile civilmente P.V. și Violeta, H.P. și M., A.M. și E., să plătească părții civile G.S., suma de 650.000 lei despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
1. În noaptea de 25/26 ianuarie 1999, în timp ce se afla în fața Maternității Botoșani și încerca să dea un telefon, inculpatul minor P.I. a intrat într-o încăpere a maternității, a forțat ușa de la fișet, din care a sustras o haină de blană, aparținând părții vătămate T.R..
2. Inculpații minori P.I. și H.A. în noaptea de 3/4 ianuarie 2000, în timp ce se aflau în parcul din cartierul Curcubeului din Botoșani, s-au întâlnit cu partea vătămată C.L.. Inculpatul P.I. i-a smuls părții vătămate telefonul mobil din mână și o sacoșă în care partea vătămată avea trei sticle de vin și ambii inculpați au plecat în fugă. Ajunși în parcul Mihai Eminescu cei doi inculpați au consumat o parte din vinul furat, înțelegându-se ca telefonul mobil să-l vândă inculpatului H.A., iar suma obținută, să o împartă a doua zi.
A doua zi, inculpatul H.A. a vândut telefonul mobil martorului V.I. cu suma de 200.000 lei, din care 100.000 lei a dat-o inculpatului P.I..
3. Pe data de 15 aprilie 2000, în timp ce partea vătămată Ț.G. se afla în piața centrală a municipiului Botoșani, inculpatul P.I. i-a smuls părții vătămate, geanta din mână și a fugit. În geantă, partea vătămată avea un telefon mobil și alte bunuri.
A doua zi au vândut telefonul mobil martorului M.F.C. cu suma de 700.000 lei.
4. La data de 15 februarie 2001, inculpații minori P.I. și H.A. s-au întâlnit cu inculpatul A.I., înțelegându-se să se deplaseze în oraș și să fure bunuri, iar banii obținuți în urma vânzării bunurilor furate să-i împartă.
Cei trei inculpați au intrat în magazinul S.C. „N” SRL, au observat că în spatele tejghelei se afla o geantă și în timp ce inculpatul P.I. discuta cu partea vătămată G.S. pentru a nu obseva ce fac ceilalți doi inculpați, inculpatul H.A. a luat o geantă și a plasat-o inculpatului A.I.. În geantă, partea vătămată avea suma de 100.000 lei și actele de identitate. După ce au ieșit din magazin, inculpații au împărțit banii, iar geanta și actele le-au aruncat.
5. La 28 aprilie 2001, inculpatul P.I. s-a deplasat la Spitalul „Sf.Paraschiva” Botoșani, sesizând că într-un cabinet nu este nici o persoană, a intrat și de pe birou, a sustras telefonul mobil, aparținând părții vătămate H.N.
6. Pe 3 aprilie 2001, inculpatul P.I. a intrat în farmacia S.C. „N” SRL și a observat că partea vătămată A.M. - administratorul societății - a pus bani într-un sertar, din incinta farmaciei.
Inculpatul s-a întins peste tejghea și și-a însușit suma de 1.800.000 lei.
7. La data de 19 mai 2001 inculpații P.I., H.A. și învinuitul P.M.C. și-au propus să se deplaseze în municipiul Dorohoi, pentru furat de bunuri.
În jurul orelor 14,00 au intrat într-un magazin al S.C. „L” SRL, unde, de serviciu era partea vătămată N.I.. În timp ce inculpatul H.A. și învinuitul P.M.C. au o discuție cu partea vătămată, pentru a-i sustrage atenția, inculpatul P.I. a intrat după tejghea și a luat, de lângă un cântar, suma de 4.000.000 lei și au fugit din magazin.
8. Pe data de 26 mai 2001, inculpatul P.I. și H.A. se deplasau pe str.Cuza Vodă din Botoșani și întâlnindu-se cu partea vătămată L.D. au observat că la gât poartă un lănțișor de aur. Cei doi inculpați au mers în urma părții vătămate și în momentul în care s-au apropiat de ea, inculpatul P.I. i-a smuls lănțișorul de la gât și au dispărut în fugă.
În zilele următoare, inculpații au vândut lănțișorul unei persoane necunoscute.
9. La data de 5 iunie 2001, în jurul orelor 12,00, aflându-se pe str.Cuza Vodă din Botoșani, inculpatul P.I. a văzut că partea vătămată A.M. are în mâini un portmoneu, propunându-și să i-l fure. În portmoneu, partea vătămată avea buletinul de identitate și suma de 1.000.000 lei.
S-a mai reținut că faptele comise în dauna părții vătămate MT. Și S.I. nu au fost comise de inculpații P.I. și H.A. și, conform art.10 lit.c Cod procedură penală, s-a dispus achitarea lor.
Față de inculpatul A.I. s-a reținut că deși nu este recidivist, a comis prezentele fapte în termenul de încercare, prevăzute de art.82 și art.110 Cod penal, față de pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1910 din 10 iunie 1999 a Judecătoriei Botoșani, astfel că s-a procedat la revocarea suspendării condiționate.
Împotriva sentinței au declarat apeluri inculpații și părțile responsabile civilmente P.V. și V.P., toți, criticând-o pentru netemeinicie, constând în greșita individualizare a sancțiunilor aplicabile inculpaților.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr.194 din 10 iunie 2002 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.I. împotriva sentinței penale nr.52 din 11 februarie 2002 a Tribunalului Botoșani și l-a obligat pe acesta să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 450.000 lei vor fi avansați din fondurile Ministerului Justiției.
Prin aceeași hotărâre, au fost admise apelurile declarate de inculpații P.I. și H.A., precum și apelul declarat de părțile responsabile civilmente P.V. și P.V. împotriva sentinței sus-menționate, pe care a desființat-o, parțial, în sensul că:
A înlăturat măsura de siguranță a confiscării sumei de 3.300.000 lei de la părțile civilmente responsabile P.V. și V.P.
A înlăturat obligarea inculpaților P.I. și H.A. la plata sumei de 1.500.000 lei către L.D., precum și obligarea părților civilmente responsabile.
A achitat pe inculpatul H.A., pentru infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1 cu 99 Cod penal (fapta din 15 februarie 2001, parte vătămată G.S.), în temeiul art.50 raportat la art.99 alin.1 Cod penal și art.10 lit.e raportat la art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală;
A înlăturat obligarea inculpatului H.A. și a părinților la plata sumei de 650.000 lei despăgubiri către partea civilă G.S.;
A înlocuit măsura internării într-un centru de reeducare a inculpatului H.A., cu măsura educativă a libertății supravegheate, prevăzută de art.102 Cod penal, încredințând obligația supravegherii părinților, punându-le în vedere acestora, obligațiile ce le revin potrivit art.103 alin.2 Cod penal;
A anulat mandatul de arestare preventivă nr.74 din 15 iunie 2001 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și a puns în libertate, de îndată, pe inculpatul H.A., de sub puterea acestuia.
S-a dedus, în continuare, arestarea preventivă a inculpatului P.I., cu data de 11 februarie 2002 și menține arestarea.
S-au menținut celelalte dispozițiuni ale sentinței.
Onorariile de apărători s-a dispus să fie plătite din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a da această hotărâre, Curtea de Apel, a stabilit că recursul inculpatului A.I. este nefondat, în timp ce celelalte apeluri sunt întemeiate, în parte, pentru următoarele motive:
Partea vătămată A.M. a menționat în mod expres că nu se constituie parte civilă în cauză, situație, în care, în baza art.118 lit.a Cod procedură penală, instanța de fond a confiscat de la inculpatul minor P.I., în solidar cu părțile responsabile civilmente, produsul infracțiunii, respectiv suma de 3.300.000 lei. Conform art.111 Cod penal măsurile de siguranță se iau față de persoanele ce au săvârșit faptele penale, ceea ce înseamnă că au caracter personal. În aceste împrejurări, în mod greșit, prima instanță a luat măsura confiscării speciale și față de părțile responsabile civilmente P.V. și P.V., deși, ea trebuia luată doar față de inculpatul minor P.I., astfel încât respectiva solidaritate va fi înlăturată în cadrul apelurilor acestui inculpat și a părților responsabile civilmente.
În rezolvarea laturii civile față de partea vătămată L.D., prima instanță a obligat inculpații minori P.I., H.A., în solidar cu părțile responsabile civilmente, să plătească acesteia suma de 1.500.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile. În cursul cercetării judecătorești, partea vătămată L.D. declară că din prejudiciul de 1.500.000 lei a fost despăgubită cu suma de 1.200.000 lei și nu se mai constituie parte civilă în cauză. Ca urmare, inculpații și părțile responsabile civilmente nu trebuiau obligați la acoperirea din nou a acestui prejudiciu, deficiență, ce va fi înlăturată.
În ce-l privește pe inculpatul minor H.A. s-a reținut că pe lângă cele trei complicități la infracțiunile de furt calificat și tâlhărie, acesta ar fi săvârșit la 15 februarie 2001 și infracțiunea de furt prevăzută de art.208 alin.1 Cod penal, în dauna părții vătămate G.S.. Inculpatul este născut la ...1987, iar la data comiterii acestei fapte, avea vârsta de 13 ani și 10 luni.
Conform art.99 alin.1 Cod penal, minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani, nu răspund penal, iar potrivit art.50 Cod penal, minoritatea făptuitorului este o cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Ca urmare, instanța de apel, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală, va achita pe inculpatul H.A. pentru comiterea acestei infracțiuni și pe cale de consecință va fi înlăturată și dispoziția prin care acest inculpat minor și părțile responsabile civilmente, au fost obligați la plata sumei de 650.000 lei, câtre partea civilă G.S..
Având în vedere că inculpatul minor H.A. a comis trei complicități la infracțiuni de furt sau tâlhărie, că a avut o poziție procesuală corectă de recunoaștere a faptelor, că în conformitate cu expertiza psihiatrică, prezintă unele tulburări de comportament, că este cursant al unei școli speciale, instanța de apel a apreciat că o reducere mai eficientă a sancțiunii, poate fi realizată prin aplicarea măsurii educative prevăzută de art.103 Cod penal și prin continuarea cursurilor școlii speciale, încredințând obligația supravegherii minorului, părinților acestuia. Ca urmare, se va proceda la înlocuirea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare a inculpatului H.A. cu măsura educativă a libertății supravegheate, prevăzută de art.103 Cod penal, încredințând obligația supravegherii minorului părinților acestuia, cărora li se vor pune în vedere, obligațiile ce le revin din art.103 alin.2 Cod penal.
Având în vedere că nu mai există vreun motiv care să justifice măsura preventivă, va fi anulat mandatul de arestare preventivă preventivă privind pe inculpatul H.A., care va fi pus de îndată, în libertate.
Prin urmare, vor fi admise apelurile declarate de inculpații P.I., H.A. și cele ale părților responsabile civilmente P.V. și P.V., urmând a se proceda în sensul celor menționate.
Vor fi menținute celelalte dispoziții.
În schimb apelul formulat de inculpatul A.I., care a solicitat achitarea în baza art.181 Cod penal, va trebui respins, din moment ce acesta a comis o infracțiune de furt calificat în dauna părții vătămate G.S., căreia i-a sustras geanta, faptă comisă în condițiile agravante prevăzute de art.209 lit.a,e Cod penal, și cum inculpatul apelant posedă antecedente penale, beneficiind anterior de clemența legii, fără să-și îndrepte comportamentul infracțional, nu se poate susține că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.I. criticând-o pentru netemeinicie constând în aceea că i s-a aplicat o pedeapsă prea mare, necorespunzătoare criteriilor de individualizare.
Inculpatul, prin apărătorul său, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și reducerea pedepsei aplicate.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Analiza hotărârii atacate, în raport de critica formulată, demonstrează că aceasta nu este întemeiată.
Inculpatul recurent a comis în prezenta cauză un număr de cinci infracțiuni de furt și patru infracțiuni de tâlhărie, în condițiile formelor agravante prevăzute fie de art.209 lit.a,e Cod penal, fie art.211 alin.2 lit.d și e Cod penal.
În aceste condiții, pedeapsa aplicată inculpatului, îndreptată spre minimul special, prevăzut de lege, este corect individualizată, corespunzând criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal încât, solicitarea de reducere a cuantumului ei apare ca neîntemeiată, impunându-se a fi respinsă, ca atare, cu consecința respingerii recursului declarat, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, menținându-se, astfel, hotărârea atacată.
Se va deduce conform art.88 Cod penal, timpul arestării preventive a inculpatului.
Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr.194 din 10 iunie 2002 a Curții de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 14 iunie 2001 la 24 ianuarie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 24 ianuarie 2003.