Decizia nr.363 Dosar nr.4165/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de C.Ș.I. împotriva deciziei penale nr.535 din 6 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția I penală.
S-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat B.A., lipsind părțile civile.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul a cerut în principal achitarea inculpatului ,potrivit art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit,.c Cod procedură penală.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat.
Din probele administrate – recunoșterile din grup, rezultă vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii.
Inculpatul în ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat .
C U R T E A
Asupra recursului de față,
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Tribunalul București , Secția I penală,prin sentința penală nr.565 din 18 iunie 2002 , a condamnat pe inculpatul C.Ș.I. la 14 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.b și d Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b și art.13 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art.211 alin.2 lit.b și d Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și la 15 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,b,d Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b și art.13 din același cod prin schimbaea încadrării juridice din art.211 alin.2 lit.a,b,d Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, dispunându-se, conform art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, să execute pedeapsa de 15 ani închisoare, în condițiile art.71 și 64 Cod penal.
In baza art.350 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului,iar conform art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă, timpul arestării preventive de la 1 februarie 2002.
S-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la 3.800.000 lei către partea civilă T.F. și la 15.000.000 lei către partea civilă L.A.M. .
A mai fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunța asfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarea situație :
In ziua de 18 decembrie 2001, în jurul orei 18,3o, partea vătămată T.F. și F.L. se pregăteau să intre în liftul imobilului, unde locuia partea vătămată . Cu această ocazie au venit în lift și inculpatul C.Ș.I. și numitul F.L.( pentru care s-a disjuns cauza) .
După ce au intrat în lift, inculpatul a blocat liftul între etajele 1 și 2 , a pus cuțitul la gâtul părții vătămate T.F. și a deposedat-o de un telefon mobil , un portofel în care se aflau acte și de o sacoșă în care se afla o sticlă de gin, iar F.L. a deposedat-o pe F.L. de suma de 800.000 lei și un telefon mobil. După aceasta, au deblocat liftul și au pus în vedere celor doi să urce și ei au părăsit imobilul.
S-a mai reținut că în ziua de 28 decembrie 2001, inculpatul C.Ș.I. a intrat în lift după partea vătămată L.A., i-a tăiat cu un cuțit mînerele de la geantă, a fugit cu geanta, după ce i-a dat un pumn și i-a sustras telefonul mobil, 135 USD și 4.000.000 lei.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu plângerile și declarațiile părților vătămate T.F. și L.M., procesele verbale de recunoaștere de către acestea a inculpatului după fotografii și apoi din grup, declarațiile martorilor și procesul verbal de recunoaștere de către martora F.L. a inculpatului din grup.
În drept în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,b,d Cod penal – fapta privind pe partea vătămată T.F. și infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.b și d Cod penal – fapta privind pe partea vătămată L.A., ambele cu aplicarea art.37 lit.b în loc de art.37 lit.a Cod penal cum s-a reținut în actul de sesizare și cu aplicarea art.13 Cod penal.
La individualizarea pedepselor aplicate pentru fiecare faptă, instanța de fond a avut în vedere atât circumstanțele reale de săvârșire a faptelor, cât și circumstanțele personale ale inculpatului .
Curtea de Apel București, Secția I penală, prin decizia nr.535 din 6 septembrie 2002 a respins ca nefondat apelul inculpatului , deducând arestul preventiv la zi și dispunând obligarea inculpatului la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii , a declarat recurs inculpatul care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și achitarea sa în temeiul art.10 lit.c Cod procedură penală deoarece nu este autorul faptelor imputate.
Recursul nu este fondat.
Verificând actele și lucrările de la dosar se constată că săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie de către inculpat a fost dovedită concludent prin declarațiile părților vătămate, prin recunoaștere de către acestea a inculpatului din fotografii , și apoi din grup, prin declarațiile martorei F.L. , prin recunoaștere de către aceasta a inculpatului din grup, ca și prin declarația martorului C.P.V. care au infirmat susținerile inculpatului în sensul că în momentul săvârșirii faptelor el s-ar fi aflat în alt loc decât locul unde s-au comis faptele.
Față de cele arătate și cum verificând hotărârea atacată în conformitate cu prevederile art.3859alin.3 Cod procedură penală nu se constată existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat și a fi respins ca atare în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din același cod , și a se dispune potrivit dispozitivului .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de C.Ș.I. împotriva deciziei penale nr.535 din 6 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția I penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 1 februarie 2002 la 24 ianuarie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 24 ianuarie 2003.