Decizia nr.364 Dosar nr.2972/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr.146/P din 4 iunie 2002 a Curții de Apel Constanța, privind pe inculpații D.I. și D.M..
S-au prezentat inculpații în stare de libertate asistați de apărător desemnat din oficiu, av.Vasilescu Fl.și intimata parte vătămată.
Procedura de citare îndeplinită.
Procurorul a cerut admiterea recursului, astfel cum a fost formulat în sensul condamnării inculpaților pentru infracțiunea de tâlhărie, reținându-se pentru D.I. art.37 lit.b Cod penal.
Intimata parte civilă arată că a avut loc un conflict, în urma căruia i s-a luat cercelul.
Apărătorul inculpaților a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Din coroborarea probelor administrate nu rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Inculpatul D.I. arată că de fapt a existat un conflict cu partea civilă, nu a săvârșit fapta de tâlhărie.
Inculpatul D.M., arată că nu a săvârșit fapta de tâlhărie.
C U R T E A,
Prin sentința penală nr.575 din 21 decembrie 2001 Tribunalul Constanța, în baza art.334 Cod procedură penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,e Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal, formulată de inculpați, prin apărător.
In baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală a achitat pe inculpații D.I. și D.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.211 alin.2 lit.a,e cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal.
S-a dispus în baza art.350 alin.2 Cod procedură penală, punerea în libertate de îndată a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
S-a luat act că prejudiciul cauzat părții vătămate F.N. a fost recuperat.
S-a reținut că în cursul zilei de 6 august 2001 inculpații s-au întâlnit în Autogara Sud Constanța cu soții Florescu. Intre aceștia a avut loc un incident, soții Folorescu fiind loviți de inculpați. Aceștia au suferit vătămări corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 1-2 zile îngrijiri medicale.
Agresiunea exercitată de inculpați asupra părților vătămate, a fost în scopul însușirii de către aceștia a bunurilor ce le aveau asupra lor victimele. Astfel profitând de neatenția de apărare a numitei F.N., i-au smuls un cercel din urechea stângă, precum și portmoneul în care aceasta avea 800.000 lei.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu apel de către procuror care a criticat-o pentru neteminicie privind achitarea inculpaților.
Prin decizia penală nr.146/P din 4 iunie 2002 Curtea de Apel Constanța, a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța cu motivarea că declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile constante ale inculpaților, conduc la concluzia că inculpații nu au sustras bunurile arătate de la F.N..
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța invocând o gravă eroare de fapt potrivit art.3859 alin.1 pct.18 Cod procedură penală.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente :
Situația de fapt reținută, în sensul că, partea vătămată nu a fost deposedată de bunuri prin violență este în contradicție cu probele administrate și actele dosarului penal.
Astfel, declarația părții vătămate și ale martorilor date în faza de urmărire penală cât și raportul medico-legal, conduc la concluzia indubitabilă că cei doi inculpați i-au smuls părții vătămate cercelul din ureche iar inculpatul D.I. portmoneul cu bani.
Martora A.M. a declarat că „în urma agresiunii lui N. i-a dispărut cercelul,” „precizez că înainte de a fi agresionată N. avea în mână un portmoneu, iar în timpul altercației l-am văzut pe cetățeanul mai învârstă cum s-a repezit și l-a tras din mână în timp ce celălalt mai tânăr o lovea”.
Martorul M.G., în declarația dată în faza de urmărire penală a precizat expres că cei doi inculpați i-au agresat fizic pe soții F. și a auzit-o pe partea vătămată țipând că i-au fost luați cerceii cu forța de către inculpați.
In același sens a declarat și martora N.D..
Mai mult, tot în timpul urmăririi penale s-a procedat la confruntarea inculpatului D.M. cu martora A.M. precum și a inculpatului D.I., împrejurare în care martora și partea vătămată și-au menținut depozițiile anterioare.
Faptul că ulterior acele declarații au fost retractate, confirmă împrejurarea că atât martora A.M. cât și N.D. au fost amenințate de inculpați să-și schimbe depozițiile astfel încât ceea ce aceste martore au declarat în fața instanței de judecată, nu are suport în realitate și este infirmat de restul materialului probator și se explică și prin împrejurarea că acestea sunt rude, toți fiind de etnie romi și au ajuns la o înțelegere.
Ca atare, modificările în conținutul declarațiilor au intervenit în faza de cercetare judecătorească și că în această fază se statuează asupra vinovăției sau nevinovăției inculpaților, nu conferă aprioric un mai mare credit revenirii în raport de primele declarații.
Cum probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, legea nefăcând o distincție în ce privește forța lor probantă, în raport cu împrejurarea dacă ele au fost administrate în cursul urmăririi penale ori cercetării judecătorești apare ca nelegală soluția instanței de fond și a celei de apel fără a se face vreo justificare.
Ca atare, din întreg ansamblul probator, rezultă că cei doi inculpați au deposedat prin violență partea vătămată de un cercel din aur și un portmoneu cu 800.000 lei încât se impune condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Totodată, trebuie reținut că inculpatul D.I. are antecedente penale fiind condamnat la un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin sentința penală 1702/1998 a Judecătoriei Constanța definitivă prin neapelare,situație în care față de data săvârșirii faptei în prezenta cauză 6 august 2000 greșit s-a reținut aplicarea prevederilor art.37 lit.a în loc art.37 lit.b, fapta fiind săvârșită după executarea pedepsei de 1 an închisoare.
Constatându-se că inculpații - D.I. este pensionar, fără loc de muncă, căsătorit; iar D.M. este căsătorit, fără antecedente penale, un copil minor în întreținere, justifică aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74-76 din Codul penal.
Ca atare, Curtea, potrivit prevederilor art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, va casa decizia atacată și sentința instanței de fond și va dispune condamnarea inculpaților conform dispozitivului.
Se va computa din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat timpul arestării preventive de la 13 septembrie 2001 până la punerea efectivă în libertate.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat deParchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr.146/P din 4 iunie 2002 a Curții de Apel Constanța privind pe inculpații D.I. și D.M..
Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr.375 din 21 decembrie 2001 a Tribunalului Constanța.
În baza art.211 alin.2 lit.a și e C.pen., cu aplicarea art.37 lit.b și art.74-76 C.pen., condamnă pe inculpatul D.I. la 3 ani închisoare.
În baza art.211 alin.2 lit.a și e C.pen., cu aplicarea art.74-76 C.pen. condamnă pe inculpatul D.M. la un an închisoare..
Deduce din pedepse, timpul arestării preventive a inculpaților de la 13 septembrie 2001 până la punerea efectivă în libertate.
Onorariile în sumă de câte 300.000 lei pentru fiecare inculpat pentru apărarea din oficiu, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 24 ianuarie 2003.