S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul V.C. împotriva deciziei penale nr.573/A din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală.
S-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat V.M., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și reducerea pedepsei aplicate.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, întrucât pedeapsa a fost just individualizată.
Inculpatul declară că este de acord cu susținerile apărătorului său.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr.539 din 10 iunie 2002, Tribunalul București, Secția I-penală, l-a condamnat pe inculpatul C.V. la 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art.71 și 64 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art.4 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
A fost menținută arestarea preventivă și dedusă prevenția de la 18 ianuarie 2002 la zi.
S-a dispus confiscarea cantității de 0,19 g heroină rămasă în urma analizelor.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța a reținut, în fapt, că la data de 18 ianuarie 2002, organul de poliție a descoperit la reședința inculpatului V.C. din București, cu ocazia percheziției domiciliare, 5 doze cu substanță validă și o țigară care, conform Raportului de constatare tehnico-științifică al Laboratorului de analize fizico-chimice droguri, conțin 0,28 g heroină, interzisă la deținere și care face parte din tabelul I anexă la Legea nr.143/2000.
Așa cum s-a stabilit în cursul procesului penal, heroina a fost deținută de către inculpat pentru consum propriu.
Starea de recidivă postexecutorie a fost reținută în considerarea sentinței penale nr.418/1991 a Judecătoriei Sector 5 București, definitivă prin decizia penală nr.497 din 2 iulie 1991 a Tribunalului București, prin care inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, fiind liberat condiționat la 27 aprilie 1995, cu un rest neexecutat de 286 zile.
Apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii pronunțate în cauză a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.573 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, instanța de control judiciar constatând că cererea de reducere a pedepsei nu este întemeiată.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către inculpat, care a solicitat reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea atacată în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că motivul de recurs se întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.14 Cod procedură penală, însă nu este fondat.
Deși Brigada de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog din cadrul I.G.P. deținea date că în apartamentul inculpatului C.V. se comercializează droguri, ceea ce a justificat percheziția domiciliară din 18 ianuarie 2002, ocazie cu care au fost găsite dozele de heroină, în lipsa unor mijloace de probă directe care să susțină săvârșirea infracțiunii mai grave, de comercializare a drogurilor, inculparea și condamnarea susnumitului s-au făcut pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.4 din Legea nr.143/2000, respectiv pentru deținerea unei astfel de substanțe pentru consum propriu.
Infracțiunea astfel imputată este temeinic dovedită și săvârșirea acesteia este constant recunoscută de către inculpat, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței.
La individualizarea pedepsei s-a ținut seama de criteriile prevăzute în art.72 Cod penal, respectiv de gradul de pericol social al infracțiunii, de împrejurările săvârșirii acesteia, dar și de persoana inculpatului, care nu se află la prima încălcare a legii.
Reducerea pedepsei - aplicată în imediata apropiere a minimului special prevăzut de lege – solicitată de către inculpat nu se justifică, aceasta fiind necesară realizării scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Neconstatând nici din examinarea din oficiu, conform art.3859 alin.3 Cod procedură penală, existența vreunui caz de casare a hotărârii atacate, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.
Conform art.38517 și art.383 alin.2 Cod procedură penală, din pedeapsa aplicată urmează să se scadă timpul arestării preventive de la 18 ianuarie 2002 la 8 ianuarie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei nr.573/A din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 ianuarie 2002 la 8 ianuarie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 ianuarie 2003.