Decizia nr.370 Dosar nr.2585/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de revizuientul O.C. împotriva deciziei penale nr.147 din 25 aprilie 2002 a Curții de Apel Bacău.
S-a prezentat apărător ales, avocat G.C. pentru revizuientul lipsă.
Procedura de citare îndeplinită.
Apărătorul revizuientului a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, admiterea cererii de revizuire potrivit art.394 lit.a Cod procedură penală și a se dispune efectuarea unei noi expertize medico-legale și audierea martorului M.P.
Procurorul a concluzionat în sensul respingerii recursului, ca nefondat, arătând că în calea de atac extraordinară nu se poate face o prelungire a probatoriului.
C U R T E A,
Prin sentința penală nr.17 din 7 februarie 2001, pronunțată de Tribunalul Neamț, a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul O.C., împotriva sentinței penale nr.11 din 10 aprilie 1991, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr.1183/1990.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr.11 din 10 aprilie 1991 a Tribunalului Neamț, O.C. a fost condamnat pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174 Cod penal, la 7 ani închisoare și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr.1129 din 2 aprilie 1992 a Curții Supreme de Justiție, recursul inculpatului fiind respins.
La data de 12 februarie 1998 Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț a înaintat, cu concluzia de a fi respinsă, cererea de revizuire formulată de condamnat împotriva sentinței penale sus-menționate.
Tribunalul Neamț a procedat la judecarea cauzei și prin sentința penală nr.76 din 26 mai 1999 a admis cererea de revizuire, a anulat sentința nr.11/1999 și rejudecând cauza, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală a pronunțat achitarea inculpatului.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.11 din 21 aprilie 1992 emis de Tribunalul Neamț și ordinul nr.5/166616 din 1994 al Inspectoratului General al Poliției.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, soluția de achitare fiind greșită. Nelegalitatea privește faptul că au fost încălcate dispozițiile art.403 și 304 Cod procedură penală, care reglementează modul de soluționare a cererii de revizuire, iar netemeiniciei, împrejurarea că s-a dat o importanță covârșitoare dispozițiilor celor doi martori audiați în cursul judecății revizuirii, înlăturându-se în mod nejustificat concluziile rezultate din probatoriul administrat cu ocazia judecării dosarului de fond.
Curtea de Apel Bacău a admis apelul parchetului și prin decizia penală nr.258 din 29 iunie 2000 a desființat sentința penală nr.70 din 26 mai 1999, dispunându-se trimiterea cererii de revizuire spre rejudecare la Tribunalul Neamț.
Curtea de Apel Bacău a motivat admiterea apelului atât pe nelegalitatea sentinței pronunțată de instanța de fond, cât și pe netemeinicia ei.
Astfel, s-a constatat că nu au fost respectate dispozițiile legale, care reglementează judecata cererii de revizuire, încălcând dispozițiile art.403 alin.1 din Codul de procedură penală, în sensul că nu a examinat, în cadrul judecății, motivele invocate de revizuient, concluziile procurorului și nu a dispus prin încheiere motivată, admiterea în principiu a cererii.
Această fază preliminară a examinării cererii, constituie o judecată de ordin procesual, prin care se verifică temeinicia cererii de revizuire, pentru a se hotârî dacă urmează să aibă loc o rejudecare a fondului cauzei.
Totodată s-a constatat că instanța de fond nu a respectat în totalitate nici principiul contradictorialității, în sensul că nu a citat toate părțile care au particiapt la judecarea cauzei în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Procedând la rejudecarea cererii de revizuire, tribunalul a constatat că aceasta este netemeinică. S-a constatat că motivele invocate de condamnatul revizuient privesc apărări care au fost formulate atât cu ocazia soluționării fondului cauzei cât și recursului declarat, apărări care au fost înlăturate.
Cum, depozițiile celor doi martori C.M. și C.C. audiați în timpul soluționării cererii de revizuire nu aduc elemente de natură a schimba situația de fapt reținută anterior, s-a considerat că cererea nu poate fi admisă, motivele invocate nefăcând parte din situațiile prevăzute de art.394 lit.a – e Cod penal.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr.137 din 25 aprilie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient.
S-a motivat că din analiza motivelor invocate în cerere, se constată că acestea nu se încadrează în nici una din situațiile menționate de art.394 lit.a-e Cod procedură penală, așa cum corect a reținut instanța de fond.
Impotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs condamnatul, reiterând motivele cererii de revizuire.
Recursul este neîntemeiat.
Esențial în speță este faptul că încă în declarația dată la urmărirea penală inculpatul s-a apărat în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii imputate.
Verificarea acestei apărări a constituit o preocupare pentru cercetarea penală și cea judecătorească, însă probele dosarului au infirmat-o, rezultând neîndoielnic că revizuientul a comis infracțiunea pentru care a fost condamnat.
Intrucât prin cererea de revizuire condamnatul – așa cum bine au reținut și instanțele – nu a invocat nici un fapt sau împrejurare nouă, necunoscută de instanțele de judecată, ci s-au referit la aceleași apărări formulate și cu ocazia judecării cauzei, în mod corect s-a apreciat că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, text pe care revizuientul a înțeles să-și întemeieze în drept cererea formulată.
Imprejurarea că în dovedirea susținerilor lui acesta a propus pe lângă efectuarea unei noi expertize medico-legale și audierea unui martor, nu este de natură a duce la o altă concluzie, deoarece textul menționat cere ca faptele și împrejurările – deci faptele probatorii – să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind, într-adevăr, inadmisibil ca pe calea excepțională a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele ce au soluționat cauza.
Hotărârile atacate, fiind pronunțate cu aplicarea corectă a dispozițiilor art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, recursul condamnatului urmează a fi respins, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient O.C. împotriva deciziei penale nr.137 din 24 mai 2002 a Curții de Apel Bacău.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 24 ianuarie 2003.