Decizia nr.376 Dosar nr.2415/2002
La 14 ianuarie 2003 s-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.520 din 16 octombrie 2001 a Judecătoriei Fetești, privind pe inculpatul I.J.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 14 ianuarie 2003, iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 16 ianuarie 2003 și 28 ianuarie 2003.
C U R T E A
Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Fetești, prin sentința penală nr.520 din 16 octombrie 2001, a condamnat pe inculpatul I.J. la: 6 luni, un an și 8 luni, 1 an și 2 luni, două pedepse de câte o lună și, respectiv, două luni închisoare pentru comiterea infracțiunilor de: furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.4, raportat la art.209 alin.1 lit.e, g și i, cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal; art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.g și i, cu aplicarea art.41 alin.2 și a art.37 lit.a (două fapte); violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art.192 alin.1, cu aplicarea art.37 lit.a; conducere fără a poseda permis de conducere și părăsire a locului accidentului, prevăzute și pedepsite de art.36 alin.1 și art.38 alin.1 din Decretul nr.328/1966, cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal, toate cu aplicarea art.74 și a art.76 din același cod.
În baza art.33 lit.a și a art.34 lit.b din Codul penal, judecătoria a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 8 luni închisoare.
Conform art.61 alin.1 din Codul penal, s-a menținut liberarea condiționată pentru restul de 479 zile din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.380 din 17 iunie 1997 a Tribunalului Constanța; s-a menținut măsura arestării preventive, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 20 august 2001, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 47.500.000 lei, despăgubiri civile către părțile civile: S.C.”P” T S.A. (32.500.000 lei) și, respectiv, S.C. „S.I.” S.R.L.București (13.000.000 lei); 5.000.000 lei, părții civile a.n., dispunându-se, totodată, confiscarea de la inculpat a sumei de 4.000.000 lei.
Instanța a reținut, în fapt, că, în noaptea de 27 septembrie 1996, inculpatul, prin efracție și din loc public, a sustras autoturismul părții vătămate M.G., vehicul pe care l-a condus pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere. Datorită neîndemânării, l-a răsturnat, după care a părăsit locul accidentului.
La sfârșitul lunii octombrie 2000, pe timpul nopții și prin efracție, a sustras de la S.C. „P” S.A. bunuri în valoare de 32.500.000 lei, iar la 24 noiembrie 2000 a pătruns fără drept în locuința părții vătămate A.N., de unde a sustras bunuri în valoare de 5.000.000 lei.
De asemenea, în noaptea de 11 iulie 2001, dintr-un loc public și prin efracție, a sustras dintr-un autoturism aparținând S.C. „S.I.” S.R.L., bunuri în sumă de 15.000.000 lei, iar la 18 august 2001, în timpul nopții și prin efracție, a sustras bunuri în valoare de 10.000.000 lei din locuința părții vătămate B.D.
În baza art.409 și a art.410 alin.1 partea I pct.4 teza I și pct.7 din Codul de procedură penală, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, pentru casarea sentinței, rămasă definitivă prin neapelare, pe care o consideră pronunțată cu încălcarea legii, în ceea ce privește încadrarea juridică a unora dintre faptele comise de inculpat și referitor la pedepsele stabilite și aplicate, care au fost greșit individualizate, față de dispozițiile art.72 din Codul penal.
Examinând hotărârea atacată în raport de cazurile de recurs în anulare invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis.
1. Sub un prim aspect, recursul în anulare are în vedere greșita încadrare juridică a faptei de furt calificat comisă de inculpat, în noaptea de 27/28 septembrie 1996, în dauna părții vătămate M.G., pentru care trebuiau aplicate prevederile art.13 din Codul penal, deoarece legea penală s-a modificat la 14 noiembrie 1996 (prin legea nr.140).
În baza art.334 din Codul de procedură penală, Curtea va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei de furt calificat, din infracțiunea prevăzută de art.208 alin.4, raportat la art.209 alin.1 lit.e, g și i, cu aplicarea art.37 lit.b, în infracțiunea prevăzută de art.208 alin.4, raportat la art.209 alin.1 lit.c, e și g, cu aplicarea art.37 lit.b și a art.13 din Codul penal și în baza acestor texte de lege, prin înlăturarea reținerii art.74, art.76 din același cod, îl va condamna pe inculpat la 1 an și 6 luni închisoare.
2. De asemenea, din fișa de antecedente penale (fila 49 din dosarul de urmărire penală) și copiile sentințelor penale nr.437 din 21 octombrie 1996 și nr.469 din 29 octombrie 1996 ale Judecătoriei Fetești; nr.269 din 17 februarie 1997 a Judecătoriei Slobozia; nr.380 din 17 iulie 1997 a Judecătoriei Mangalia și nr.652 din 15 martie 2000 a Judecătoriei Medgidia (anexate), rezultă că inculpatul I.J. a fost condamnat anterior, printre alte pedepse, la 1 an și 2 luni, respectiv, 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, raportat la art.209 lit.a și art.208 alin.1, raportat la art.209 lit.c, e și g, ambele cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal (prin primele sentințe, rămase definitive prin neapelare, ale Judecătoriei Fetești).
Ulterior, prin sentința penală nr.269 din 17 februarie 1997 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin neapelare, în baza art.449 lit.a din Codul de procedură penală, s-a admis cererea de contopire a condamnatului și potrivit art.36 din Codul penal, instanța a contopit cele două pedepse de 1 an și 2 luni, respectiv, 1 an și 4 luni închisoare, urmând ca acesta să execute 1 an și 4 luni închisoare.
Prin sentința penală nr.380 din 17 iulie 1997 a Judecătoriei Mangalia, definitivă prin decizia penală nr.927 din 25 noiembrie 1997 a Tribunalului Constanța inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru două infracțiuni de furt calificat prevăzute de art.208 alin.1, raportat la art.209 lit.a, g și i, cu aplicarea art.41 alin.2 și a art.37 lit.a din Codul penal, iar în baza art.39 alin.2 din același cod a contopit această pedeapsă cu cea de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.469 din 29 octombrie 1996 a Judecătoriei Fetești, urmând, ca în final, condamnatul să execute 4 ani și 6 luni închisoare.
Pedeapsa a fost executată în perioada 31 ianuarie 1998 – 20 iulie 2000, când a fost liberat condiționat prin sentința penală nr.1924/2000 a Judecătoriei Medgidia, având un rest de executat de 1 an 3 luni și 24 zile (479 zile).
În raport de aceste antecedente penale, instanța a reținut în mod corect că cele patru furturi, comise în perioada octombrie 2000 – august 2001, au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie față de ultima condamnare de 4 ani și 6 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr.380 din 17 iulie 1997 a Judecătoriei Mangalia) întrucât au fost
săvârșite între momentul punerii în libertate, ca urmare a liberării condiționate, 20 iulie 2000 și data considerării ca executată a acestei pedepse, 12 noiembrie 2001. În același timp, pentru aceste fapte, trebuia reținută și recidiva postexecutorie, prevăzută de art.37 lit.b din Codul penal, al cărui prim termen este pedeapsa rezultantă de un an și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.269 din 17 februarie 1997 a Judecătoriei Slobozia, pedeapsă a cărei executare a început la 9 decembrie 1996 și considerată ca executată la 8 aprilie 1998.
3. În raport de definiția dată infracțiunii continuate de către prevederile art.41 alin.2 din Codul penal, Judecătoria a făcut o separare artificială a infracțiunilor comise de inculpatul I.J., în anii 2000 și 2001, grupându-le câte două în perioadele octombrie – noiembrie 2000 și iulie – august 2001, aplicând greșit dispozițiile art.41 alin.2 din Codul penal.
Așa fiind, Curtea va dispune înlăturarea dispozițiilor art.41 alin.2 din Codul penal privind cele două infracțiuni de furt calificat, săvârșite în perioadele octombrie – noiembrie 2000 și iulie – august 2001 și va constata că, referitor la aceste infracțiuni sunt aplicabile dispozițiile art.33 lit.a din Codul penal și că inculpatul a comis trei infracțiuni de furt calificat cu aplicarea art.37 lit.a și a art.37 lit.b din același cod și o infracțiune de furt, în aceleași condiții.
4. Fondată se dovedește și critica privind greșita individualizare a pedepselor stabilite și aplicate inculpatului I.J., în raport cu dispozițiile cuprinse în art.72 din Codul penal, cât și cu cele referitoare la funcțiile și scopul acestei sancțiuni penale, menționate în art.52 din același cod.
În acest sens, faptele săvârșite de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social concret, prin modalitățile și împrejurările în care au fost comise, precum și prin prejudiciile produse persoanelor vătămate, iar multitudinea acestora atestă perseverența inculpatului într-un comportament antisocial, date care nu justifică reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante judiciare, dintre cele prevăzute în art.74 din Codul penal, prin a căror înlăturare, Curtea va stabili pedepse de natură a contribui la reeducarea făptuitorului și la prevenirea comiterii de noi infracțiuni.
În consecință, Secția penală a Curții Supreme de Justiție, constatând îndeplinite cerințele cazurilor de recurs în anulare, în baza art.4141 alin.1, coroborat cu art.38515 alin.1 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, va admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, va casa sentința penală nr.520 din 16 octombrie 2001 a Judecătoriei Fetești și va dispune conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.520 din 16 octombrie 2001 a Judecătoriei Fetești, privind pe inculpatul I.J..
Casează sentința atacată cu privire la încadrarea juridică a faptei de furt calificat, săvârșită la data de 27/28 septembrie 1996 (parte vătămată M.G.); greșita aplicare a dispozițiilor art.41 alin.2 din Codul penal, referitor la cele două infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.g și i din Codul penal, săvârșite în perioadele octombrie – noiembrie 2000 și iulie – august 2001; nereținerea dispozițiilor art.37 lit.b din Codul penal cu privire la aceste infracțiuni, precum și la pedepsele aplicate.
Înlătură aplicarea art.33 lit.a și a art.34 alin.1 lit.b din Codul penal și descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare în pedepsele componente, după cum urmează :
- 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.4, raportat la art.209 alin.1 lit.e,g și i, cu aplicarea art.37 lit.b și a art.74, art.76 din Codul penal;
- un an și 8 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.g și i, cu aplicarea art.41 alin.2, art.37 lit.a și a art.74, art.76 din Codul penal;
- un an și 2 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.g și i, cu aplicarea art.41 alin.2, art.37 lit.a și a art.74, art.76 din Codul penal;
- o lună închisoare, aplicată pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.1, cu aplicarea art.37 lit.a și a art. 74, art.76 din Codul penal;
- o lună închisoare, aplicată pentru infracțiunea de conducere, fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966, cu aplicarea art.37 lit.b și a art.74, art.76 din Codul penal, și
- 2 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art.38 alin.1 din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art.37 lit.b și a art.74, art.76 din Codul penal.
1. În baza art.334 din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei de furt calificat, comisă la data de 27 / 28 septembrie 1996, din infracțiunea prevăzută de art.208 alin.4, raportat la art.209 alin.1 lit.e,g și i, cu aplicarea art.37 lit.b, în infracțiunea prevăzută de art.208 alin.4, raportat la art.209 alin.1 lit.c, e și g, cu aplicarea art.37 lit.b și a art.13 din Codul penal și în baza acestor texte de lege, prin înlăturarea reținerii art. 74, art. 76 din Codul penal, condamnă pe inculpatul I.J. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.
2. Înlătură aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 din Codul penal, referitor la cele două infracțiuni de furt calificat, săvârșite în perioadele octombrie – noiembrie 2000 și iulie – august 2001 și constată că în cauză, privitor la aceste infracțiuni sunt aplicabile dispozițiile art.33 lit.a din Codul penal și că inculpatul I.J. a comis trei infracțiuni de furt calificat, în condițiile art.37 lit.a și a art.37 lit.b din Codul penal și o infracțiune de furt, în aceleași condiții (art.37 lit.a și art.37 lit.b), și anume:
-i nfracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.g și i, cu aplicarea art.37 lit.a și a art.37 lit.b din Codul penal, texte de lege în baza cărora, prin înlăturarea art.74, art.76 din același cod, condamnă pe inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare (faptă săvârșită în luna noiembrie 2000 – parte vătămată S.C.”P”;
- infracțiunea de furt, prevăzută de art.208 alin.1, cu aplicarea art.37 lit.a și a art.37 lit.b din Codul penal, texte de lege în baza cărora, prin înlăturarea art.74, art.76 din același cod, condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare (faptă comisă la 24 noiembrie 2000 – parte vătămată A.N.);
- infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.g și i, cu aplicarea art.37 lit.a și a art.37 lit.b din Codul penal, texte de lege în baza cărora, prin înlăturarea art.74, art.76 din același cod, condamnă pe inculpat la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare (faptă comisă la 11 iulie 2001 – parte vătămată S.C. „S.I.” S.R.L.), și
- infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.g și i, cu aplicarea art.37 lit.a și a art.37 lit.b din Codul penal, texte de lege în baza cărora, prin înlăturarea art.74, art.76 din același cod, condamnă pe inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare (faptă săvârșită în luna august 2001 – parte vătămată B.D.).
3. Înlătură aplicarea dispozițiilor art.74 și art.76 din Codul penal, cu privire la: infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.1, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal, infracțiunea de conducere, fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966, cu aplicarea art.37 lit.b și infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art.38 alin.1 din Decretul nr.328/1966, cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal și modifică pedepsele aplicate pentru aceste infracțiuni, în sensul că le majorează de la o lună închisoare la 6 luni închisoare; de la o lună închisoare la 8 luni închisoare și, respectiv, de la 2 luni închisoare la 2 ani închisoare, astfel cum au fost enumerate.
În baza art.33 lit.a și a art.34 alin.1 lit.b din Codul penal, dispune ca inculpatul I.J. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 6 luni închisoare, astfel că, în final, va executa pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
Deduce din această pedeapsă, perioada executată de la 20 august 2001 și până la punerea sa în libertate.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Onorariul de avocat, pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2003.