Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din data de 14 ianuarie 2003 iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 16 ianuarie 2003 și apoi la 28 ianuarie 2003.

C U R T E A

            Asupra recursului în anulare de față;

            În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

            Prin sentința penală nr.298 din 27 ianuarie 1999, Judecătoria Sectorului 5 București a condamnat pe inculpatul M.G.M.  la :

            - 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,e,g și i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e,g și i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.

            În baza art.61 Cod penal a menținut liberarea condiționată, dispusă prin sentința penală nr.1146 din 4 aprilie 1997 a Judecătoriei Pitești pentru restul rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.119 din 5 iunie 1997 a Judecătoriei Roșiori de Vede, definitivă prin neapelare.

            Prin aceeași sentință, s-a dispus descontopirea pedepsei rezultantă de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1000 din 18 septembrie 1998 a Judecătoriei Giurgiu, rămasă definitivă la data de 17 mai 1999, în pedepsele componente de : o pedeapsă de 4 ani închisoare, o pedeapsă de 6 ani închisoare și 9 pedepse de câte 3 ani închisoare, iar în baza art.36 alin.1, art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, le-a contopit cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în cauză, urmând ca inculpatul M.G.M. să execute pedeapsa cea mai grea și anume 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, astfel că, în final, acesta urmează să execute pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal.

            Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, că, în noaptea de 7 august 1998, inculpatul M.G.M., împreună cu inculpatul G.I., condamnat în cauză au sustras un autoturism marca Dacia 1310, aparținând părții vătămate L.T. pe care l-au ascuns în pădurea din apropierea comunei Nanov, județul Teleorman, unde au revenit la data de 12 august 1997, ocazie cu care l-au demontat și transportat piesele pe terenul cultivat cu viță de vie aparținând numitului F.N. În timp ce făceau ultimul transport au fost surprinși de organele de poliție care au fost sesizate de numiții O.N., P.C. și R.A.

            Bunul sustras a fost recuperat, prin restituirea părții vătămate L.T. a pieselor demontate.

            Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin neexercitarea căilor legale de atac.

            Împotriva acestei hotărâri, în temeiul art.409 și art.410 alin.1 pct.7 Cod procedură penală procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare pe care a criticat-o ca fiind nelegală, cu privire la greșita reținere în sarcina inculpatului M.G.M. a stării de recidivă post-condamnatorie, prevăzută de art.37 lit.a Cod penal, deoarece la data săvârșirii faptei din cauza de față acesta era minor, iar potrivit art.38 Cod penal, la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama, între altele, de hotărârile de condamnare privitoare la infracțiuni săvârșite în timpul minorității.

            Recursul în anulare este fondat.

            Potrivit art.37 lit.a Cod penal, există recidivă post-condamnatorie în cazul în care, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an.

            De precizat că pentru existența recidivei, în oricare din modalitățile reglementate de art.37 Cod penal, îndeplinirea cumulativă a condițiilor cerute de lege este obligatorie.

Pe de altă parte, pe cale de excepție, potrivit art.38 Cod penal, lit.a Cod penal, la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de infracțiunile săvârșirii în timpul minorității.

            Prin urmare, chiar dacă sunt întrunite cerințele prevăzute de art.37 Cod penal, în cazul în care se constată că primul termen al recidivei îl formează o infracțiune pe care făptuitorul a săvârșit-o în timp ce era minor, starea de recidivă nu operează și deci, nu sunt aplicabile prevederile art. 37 Cod penal.

            Analizând actele și lucrările de la dosar, și în special fișa cazierului judiciar privind pe inculpatul M.G.M. (fila 48 din dosarul de urmărire penală) și hotărârile judecătorești atașate recursului în anulare se constată că anterior săvârșirii faptei din cauza de față, inculpatul a mai comis și alte fapte penale pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.119 din 5 martie 1997 a Judecătoriei Roșiori de Vede la 1 an și 6 luni închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, hotărâre ce a rămas definitivă la data de 16 martie 1997, prin neexercitarea căii de atac a apelului. Prin aceeași sentință, în temeiul art.36 alin.1 Cod penal s-a dispus contopirea pedepsei aplicată în cauză cu pedepsele aplicate aceluiași inculpat prin sentințele penale nr.324 din 3 iunie 1996 a Judecătoriei Alexandria (o pedeapsă de 7 luni închisoare și 2 pedepse de câte 9 luni închisoare) pentru toate cu aplicarea art.99 și următoarele din Codul penal și nr.200 din 29 martie 1996 a aceleiași instanțe (o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare) rămasă definitivă prin decizia penală nr.397 din 1 iulie 1996 a Tribunalului Teleorman, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea și anume 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă din a cărei executare acesta a fost liberat condiționat la data de 9 aprilie 1997, în baza sentinței penale nr.1146 din 4 aprilie 1997 a Judecătoriei Pitești.

            Din conținutul hotărârilor judecătorești amintite (324 / 1996 și 200/ 1996) rezultă fără nici un dubiu că faptele pentru care acesta a fost condamnat au fost săvârșite la datele de 23 și respectiv 25 noiembrie 1995.

            Având în vedere faptul că inculpatul s-a născut la data de ... 1978, este evident că la data săvârșirii faptelor la care a fost condamnat prin hotărârile judecătorești menționate, nu împlinise vârsta de 18 ani, deci era minor, situație în care aceste condamnări, care au fost considerate ca prim termen al recidivei post-condamnatorii, nu puteau produce consecințe juridice, în sensul că nu puteau duce la reținerea stării de recidivă, deoarece, așa cum s-a mai arătat, conform art.38 lit.a Cod penal, la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de infracțiunile săvârșite în timpul minorității.

Cum instanța de judecată nu a avut în vedere dispozițiile art.38 lit.a Cod  penal,  este  evident  că   reținând  în  sarcina  inculpatului  starea  de recidivă, referitor la infracțiunea săvârșită în cauză, a pronunțat o hotărâre contrară legii care nu poate fi îndreptată decât prin casarea acesteia și înlăturarea prevederilor art.37 lit.a Cod penal.

În cauză, având în vedere multitudinea faptelor comise de inculpat și persistența sa în comiterea de fapte penale, se apreciază că pedeapsa aplicată de prima instanță de 5 ani închisoare, se impune a fi menținută, fiind în măsură să realizeze prevederile art.52 Cod penal.

Pentru considerentele ce preced urmează a se constata că recursul în anulare este fondat, a fi admis și a se dispune conform dispozitivului prezentei decizii.

           

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

 

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.298 din 27 ianuarie 1999 a Judecătoriei Sector 5 București, privind pe inculpatul M.G.M..

            Casează hotărârea atacată numai cu privire la reținerea în sarcina numitului inculpat a dispozițiilor art.37 lit.a din Codul penal, referitor la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.a,e,g și i din Codul penal (fapta săvârșită la data de 7 august 1998).

            Înlătură aplicarea dispozițiilor art.36 alin.1, art.33 lit.a, art.34 alin.1 lit.b și art.35 din Codul penal, precum și a sporului de 1 an închisoare și descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1000/1998 a Judecătoriei Giurgiu, în pedepsele componente :

- 5 ani închisoare aplicată în cauză;

- 9 pedepse a câte 3 ani închisoare, aplicate pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.a,e,g și i din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal;

- o pedeapsă de 4 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.a, g, e și i din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal;

- o pedeapsă de 6 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.a,e,g și i din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit.a din același cod.

            Înlătură aplicarea dispozițiilor art.37 lit.a din Codul penal, referitor la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.a,e,g și i din Codul penal reținută în sarcina inculpatului M.G.M. în cauza de față și menține pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată pentru această infracțiune.

            Menține măsura liberării condiționate dispusă prin sentința penală nr.1146/1997 a Judecătoriei Pitești pentru restul rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.119/1997 a Judecătoriei Roșiorii de Vede, precum și măsura descontopirii pedepsei rezultante de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1000/1998 a Judecătoriei Giurgiu, în pedepsele componente mai sus-arătate și făcând aplicarea art.36 alin.1, art.33 lit.a, art.34 alin.1 lit.b și art.35 din Codul penal, contopește aceste pedepse cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, și anume, de 6 ani închisoare, cu menținerea sporului de 1 an închisoare, aplicat de prima instanță, astfel că, în final, inculpatul va executa pedeapsa de 7 ani închisoare.

            Din pedeapsa de executat de 7 ani închisoare, deduce timpul executat începând cu data de 18 noiembrie 1997.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

            Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului M.G.M. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

            Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2003.