S-au luat în examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul P.P. împotriva deciziei penale nr.102/A din 27 februarie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.
S-a prezentat recurentul intimat inculpat, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat G.S.
Au lipsit intimatele părți civile O.E.. și V.D.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Procurorul a susținut doar motivele de casare referitoare la greșita schimbare a încadrării juridice dată faptei și greșita individualizare a pedepsei și a pus concluzii de admitere a recursului declarat de parchet sub aspectele învederate.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a solicitat respingerea recursului declarat de parchet apreciind că încadrarea juridică este corectă, iar în privința recursului declarat de inculpat, a solicitat admiterea, casarea deciziei atacate și reducerea pedepsei, care este prea aspră în raport cu circumstanțele personale ale inculpatului.
Asupra recursului declarat de inculpat, procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondat.
Inculpatul având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicate.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.839/14 decembrie 2001, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală în dosarul nr.4519/2001, în baza art.174-176 lit.d Cod penal, a condamnat pe inculpatul P.P. la 18 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 Cod penal.
În baza art.211 alin.2 lit.b Cod penal, a condamnat pe același inculpat la 8 ani închisoare cu aplicarea art.71, 64 Cod penal.
În baza art.33-34 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 18 ani închisoare.
În baza art.65 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal pe o perioadă de 7 ani în condițiile art.66 Cod penal.
În baza art.67 alin.2 Cod penal s-a dispus degradarea militară a inculpatului.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus prevenția de la 28 mai 2001 la zi.
În baza art.350 Cod procedură penală s-a menținut arestul inculpatului.
În baza art.118 lit.d Cod penal a confiscat de la inculpat suma de 2.800.000 lei.
A luat act că partea vătămată O.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a constatat prejudiciul acoperit prin restituire.
În baza art.191 raportat la art.349 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000.000 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel prima instanță, pe baza probelor administrate, a reținut:
Inculpatul a lucrat ca muncitor necalificat la depozitul de materiale pentru construcții al SC „L.S.C.”
În luna aprilie 2001 a demisionat motivând că patronul a refuzat să-i mărească salariul.
În perioada cât a lucrat la depozit, inculpatul s-a împrietenit cu victima P.I., paznic și care locuia într-o cameră din incinta societății.
În ziua de 25 mai 2001, în jurul orelor 18,00, inculpatul l-a vizitat la locul de muncă pe amicul său P.I., cu care a cumpărat două sticle de bere și apoi s-au așezat la masă, în camera victimei.
Între cei doi s-a iscat o ceartă, care a degenerat în conflict fizic. Inculpatul, mai tânăr și mai robust, a împins victima până când aceasta a căzut pe paviment și apoi i-a aplicat mai multe lovituri cu un scaun în partea posterioară a capului, până când a murit.
După uciderea victimei, inculpatul a părăsit încăperea pe care, la plecare, a asigurat-o cu un lacăt.
Ulterior a intrat în biroul patronului, a sustras un computer (unitate centrală, mouse, monitor, tastatură, boxe și mini cameră video) pe care l-a transportat cu un taxi și l-a vândut cu suma de 2.800.000 lei, în aceeași noapte, martorului V.D.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.
Prin decizia penală nr.102/A/27 februarie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București au fost admise ambele apeluri.
Rejudecând cauza, instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare și a repus pedepsele în individualitatea lor astfel: 18 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.174-176 lit.d și 8 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.d Cod penal.
A înlăturat dispozițiile referitoare la aplicarea pedepselor complimentare prevăzute de art.65 și art.67 Cod penal, după pedeapsa rezultantă.
Conform art.334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică dată faptei, din infracțiunea prevăzută de art.174-176 lit.d Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.174 Cod penal, text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la 12 ani închisoare.
În baza art.65 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art.67 alin.2 Cod penal, a dispus degradarea militară a inculpatului.
Conform art.334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.d Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g Cod penal, texte de lege în baza cărora l-a condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare.
Conform art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal și art.35 Cod penal, în final inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, respectiv 12 ani închisoare, cu aplicarea art.71, 64 Cod penal și pedepsele complimentare aplicate, prevăzute de art.65 Cod penal și art.67 alin.2 Cod penal.
În baza art.116 Cod penal, a interzis inculpatului dreptul de a se afla pe raza municipiului București pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A computat prevenția inculpatului de la 28 mai 2001 la 27 februarie 2002.
Decizia a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpat.
Parchetul a formulat 3 motive de recurs:
- lipsa de procedură cu partea vătămată;
- greșita schimbare a încadrării juridice;
- netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului.
Inculpatul, la rândul său, a solicitat redozarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii ei.
Cu privire la recursul parchetului:
Oral, în instanță, reprezentantul parchetului a susținut numai ultimele două motive de recurs.
1. Referitor la schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de omor deosebit de grav și tâlhărie, prevăzute de art.174-176 lit.d și art.211 alin.2 lit.d în infracțiunile de omor și furt calificat, prevăzute de art.174 Cod penal și 208-209 lit.g Cod penal, Curtea constată că acest motiv invocat de parchet este nefondat și urmează a fi respins.
Din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că acțiunea mijloc – lovirea victimei – cu acțiunea scop – însușirea bunurilor – s-ar afla în legătură cauzală. Infracțiunea de tâlhărie, infracțiune complexă, se caracterizează prin exercitarea de amenințări ori violențe în scopul sustragerii sau păstrării bunului, ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea.
Or, în cazul nostru, nu este relevată o atare legătură de cauzalitate.
Dimpotrivă, în declarația dată la urmărirea penală (f.89, verso) inculpatul menționează, că după ce a ucis victima, urmare unui conflict spontan și după ce a părăsit încăperea în care s-a consumat omorul:
„Am mers în birou și am văzut computerul. M-am hotărât să-l sustrag însă pentru aceasta aveam nevoie de un autovehicul...”
Din derularea faptelor este infirmată o rezoluție anterioară, distinctă, de a suprima viața paznicului pentru a sustrage computerul. Rezoluția de a-și apropria computerul a intervenit ulterior consumării omorului. În sprijinul acestei ipoteze stă și faptul că anterior datei la care a avut loc fapta, inculpatul a vizitat victima cu care purta discuții și consuma băuturi alcoolice.
2. Recursul parchetului se referă și la greșita individualizare a pedepsei în sensul majorării sale. Se invocă pericolul social accentuat de ideea exercitării violențelor (care au produs rezultatul letal) în scopul însușirii bunului în valoare de 20.341.087 lei.
Având în vedere că acest motiv este susținut în principal de primul, cel referitor la schimbarea încadrării juridice, Curtea constată că recursul declarat este nefondat și din acest punct de vedere.
Reținându-se două fapte de omor și apoi de furt calificat, instanța constată că pedepsele de 12 și respectiv 4 ani închisoare sunt judicios aplicate în funcție de criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal și corespund scopului preventiv-coercitiv al pedepsei în baza art.52 Cod penal.
La aplicarea pedepselor, instanța de apel a avut în vedere că omorul s-a produs urmare unui conflict spontan, că inculpatul s-a hotărât ulterior să sustragă computerul, că a avut o poziție procesuală constant sinceră, că nu are antecedente penale, că era încadrat în muncă, este căsătorit și are un copil minor.
Din aceleași motive se va respinge și recursul inculpatului, pedepsele aplicate fiind just individualizate în raport de pericolul social generic, dar și de conținutul concret al acestuia, precum și raportat la persoana inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul P.P. împotriva deciziei penale nr.102/A din 27 februarie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 28 mai 2001, la 28 ianuarie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2003.