S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul K.K. împotriva deciziei penale nr.199 din 25 septembrie 2002 a Curții de Apel Brașov.
S-a prezentat recurentul inculpat K.K., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat P.R..
Au lipsit: intimata parte vătămată C.S. și intimata parte civilă Spitalul județean Sf.Gheorghe.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și reducerea pedepsei, în raport de circumstanțele în care s-a produs fapta și ținându-se seama de faptul că inculpatul a fost provocat de către partea vătămată.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, întrucât aspectele învederate de către inculpat au fost analizate de instanțele care s-au pronunțat în cauză și nu există noi temeiuri pentru reducerea pedepseiș.
Inculpatul K.K. având ultimul cuvânt a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.22 din 10 iunie 2002, Tribunalul Covasna a condamnat K.K. la 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art.20 din Codul penal, raportat la art.174 și art.176 lit.c din același cod, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art.20 din Codul penal, raportat la art.174 din același cod, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal.
În baza art.61 alin.2 din Codul penal, instanța a dispus revocarea liberării condiționate a restului de pedeapsă rămas neexecutat, acela de 884 zile închisoare, din pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1448/1999 a Judecătoriei Miercurea-Ciuc, contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată în cauză.
S-a făcut aplicarea art.71 și a art.64 din Codul penal.
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească, cu titlu de despăgubiri civile, părții civile Spitalul județean Sfântu Gheorghe, suma de 3.087.931 lei și dobânda legală aferentă.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Într-un imobil compus din trei încăperi, inculpatul, concubina sa, doi copii minori, ocupau o cameră, o alta era locuită de C.S., concubina lui și trei minori, iar o alta, de concubinii MZ. Și C.A. unii dintre aceștia fiind rude între ei.
Conviețuirea în condițiile expuse, a determinat, de-a lungul timpului, conflicte verbale și fizice, violente, între inculpat și C.S., concubina acestuia din urmă fiind sora lui K.K..
Pe acest fundal, în ziua de 1 iunie 2001, în timp ce femeile se aflau la muncă, bărbații, strânși în curtea imobilului, au băut alcool sanitar diluat, ei incitând să consume și trecătorii ocazionali. La un moment dat, inculpatul, amintindu-și de disensiunile avute cu concubinul surorii sale, l-a dat afară din camera ocupată de el.
Nemulțumindu-se, a intrat și în încăperea ocupată de C.S. și l-a somat să plece și de acolo, însoțindu-și cererea de îmbrâncirea celui din urmă.
În timpul violențelor, inculpatul a luat de pe o masă un cuțit și l-a lovit pe C.S. de mai multe ori în zona toracică, agresiunea încetând-o la strigătele femeilor ajunse în casă.
La internarea în spital, s-a reținut că victima a prezentat plăgi tăiate ale membrelor și toracelui, pneumotorax parțial drept, examinarea locală relevând un număr de 14 plăgi tăiate din care, plaga de la baza hemitoracelui drept, a fost penetrantă.
Raportul de constatare medico-legală a înscris că C.S. a prezentat stare după un politraumatism cu plagă înjunghiată toracică, penetrantă, cu hemopneumotorax, care a necesitat terapie intensivă, pleurotomie, aspirație. S-a mai reținut că plaga înjunghiată dreapta, anterior, a fost penetrantă și a putut fi produsă prin lovire cu corp tăietor-înțepător, ea punând în primejdie viața victimei.
Noul raport de constatare medico-legală, întocmit la 24 iulie 2001, a reținut că victima prezenta pareză a nervului radial digital, care a fost secționat și necesita, în total, 50-55 zile îngrijiri medicale.
Împotriva sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și inculpatul.
Parchetul a criticat hotărârea pentru netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului, considerată a fi prea blândă, și pentru neaplicarea, față de inculpat, a măsurii de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire.
Inculpatul a motivat apelul pentru netemeinicia pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr.199 din 25 septembrie 2002, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de parchet, a majorat pedeapsa privativă de libertate de la 8 ani închisoare la 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, de la durata de 4 ani, la durata de 6 ani.
Totodată, s-a aplicat inculpatului măsura de siguranță prevăzută de art.113 din Codul penal, respectiv obligarea la tratament medical până la însănătoșire.
Prin aceeași decizie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva deciziei instanței de apel, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, motivat de netemeinicia pedepsei aplicate, considerată a fi în neconcordanță cu împrejurările în care a fost determinat să comită fapta.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
În conformitate cu dispozițiile art.72 din Codul penal, text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor, se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Art.52 din Codul penal, referindu-se la scopul pedepsei, stipulează că aceasta trebuie să prevină săvârșirea de noi infracțiuni, sens în care pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare.
Raportând, la cauza de față, aceste texte de lege, se reține că instanțele, în procesul stabilirii și aplicării pedepsei, au considerat pericolul social grav al faptei, aceasta aducând atingere integrității fizice a victimei, căreia i-a fost pusă viața în pericol și i-a fost afectat nervul radial, împrejurările în care inculpatul a acționat, respectiv prin folosirea unui obiect apt să lezeze grav persoana, dar și caracterizarea lui negativă, anterior suferind o condamnare tot pentru o faptă de violență și fiind nesincer.
În aceste condiții, pedeapsa de 10 ani închisoare executabilă prin privare de libertate și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, răspunde și cerințelor scopului ei, așa cum este prevăzut în art.52 din Codul penal.
Ca atare, în baza dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, va fi respins.
Conform art.192 din Codul de procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.K. împotriva deciziei penale nr.199 din 25 septembrie 2002 a Curții de Apel Brașov.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 13 iunie 2001 la 28 ianuarie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2003.