D E C I Z I A  NR.386                                                                     DOSAR NR.4395/2002

 

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpata N.R.C. împotriva deciziei penale nr.645 A  din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală.

            S-a prezentat recurenta inculpată  N.R.C, asistată de apărător ales, avocat B.A.

            A lipsit intimata parte vătămată I.I..

            Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

            Apărătorul ales al inculpatei a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea de furt sau în tâlhărie în forma simplă.

            În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei aplicate, prin reținerea circumstanțelor prevăzute de art.74 și art.76 din Codul penal.

            Procurorul a pus concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, soluțiile pronunțate fiind temeinice și legale atât în ce privește încadrarea juridică dată faptei cât și sub aspectul individualizării pedepsei.

            Inculpata N.R.C având ultimul cuvânt a lăsat la aprecierea Curții, soluționarea recursului.

           

C U R T E A

            Asupra recursului de față;

            În baza actelor și  lucrărilor de la  dosar, constată următoarele :

            Prin sentința penală nr.698 din 5 august 2002, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a Penală, în baza art.20 raportat la art.211 alin.2 lit.e Cod penal a fost condamnată inculpata N.R.C la 2 ani și 6 luni închisoare.

            Conform art.88 Cod penal, s-a dedus reținerea de o zi de la 9 ianuarie 2002 la 10 ianuarie 2002 față de inculpată.

            Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în ziua de 9 ianuarie 2002, inculpata a mers în incinta magazinului „U” din București pentru a tâlhări fete lipsite de apărare. În acest scop a urmărit-o și apoi a acostat-o pe partea vătămată I.I., elevă, în vârstă de 16 ani care intenționa să-și cumpere o fustă.

            Sub pretextul posibilității de a cumpăra mai ieftin același produs, inculpata a scos-o din magazin  pe partea vătămată, a condus-o în apropiere, într-un loc mai ferit și, folosind un limbaj trivial, a amenințat-o că o va lovi, solicitându-i toți banii pe care îi avea asupra sa și telefonul mobil.

            Profitând de un moment de neatenție al inculpatei, minora a reușit să fugă alertând apoi agenții de pază ai magazinului.

            După câteva ore, revenind însoțită de tatăl ei în magazin, partea vătămată a recunoscut-o pe inculpată, care a fost imobilizată de agenții de pază și au fost anunțate organele de poliție.

            Încă din primele momente, inculpata  a recunoscut fapta, motivând că avea nevoie de bani și de aceea a procedat astfel.

            Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata motivând că la aplicarea pedepsei nu s-a ținut cont de toate datele care caracterizează persoana sa și a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special cu suspendarea condiționată a acesteia.

            Prin decizia penală nr.645/A din 7 octombrie 2002, Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată.

            Instanța de apel a motivat soluția prin faptul că Tribunalul București, tocmai ținând cont de datele care caracterizează persoana inculpatei (tânără, fără antecedente penale, cu o atitudine procesuală cooperantă) i-a aplicat acesteia minimul special pentru  tentativă la tâlhărie, 2 ani și 6 luni închisoare.

            Celelalte aspecte invocate de inculpată: atitudinea sinceră, un copil minor în întreținere, nu justificau reținerea circumstanțelor atenuante, care să determine coborârea pedepsei sub minimul special sau aplicarea acesteia cu suspendarea condiționată a executării.

            Împotriva acesteia hotărâri, în termen legal, inculpata a formulat recurs pe care l-a înaintat Curții Supreme de Justiție – Secția penală.

            Inculpata solicită în principal, casarea hotărârilor atacate, schimbarea încadrării juridice din  tentativă la infracțiunea de tâlhărie în formă agravată reținută de instanța de fond, respectiv art.20 raportat la art.211 alin.2 lit.e Cod penal în tentativă la infracțiunea de furt, prevăzută de art.20 raportat la art.208 Cod penal, sau în tentativă la tâlhărie în formă simplă, prevăzută de art.20 raportat la art.211 alin.1 Cod penal.

            În subsidiar solicită redozarea pedepsei aplicate, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74, 76 Cod penal.

Curtea, analizând recursul declarat de inculpată, constată că este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

Astfel referitor la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.211 alin.2 lit.e Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.208 alin.1 Cod penal se constată că din probele administrate, inclusiv recunoașterea constantă și deplină a inculpatei în toate fazele procesului penal, că o astfel de schimbare a încadrării juridice nu se impune.

Este cert că inculpata a urmărit partea vătămată, a acostat-o, a condus-o într-un loc mai ferit și a amenințat-o  că o va lovi dacă nu-i dă banii și telefonul mobil. Pentru a-i induce teama i-a spus că e nepoata lui Fane Spoitoru și că se ocupă cu astfel de fapte.

Nu se pot reține nici dispozițiile art.20 raportat la art.211 alin.1 Cod penal, întrucât locul unde a fost săvârșită fapta este în apropierea magazinului „U”, loc public. Faptul că e mai puțin circulat sau mai puțin vizibil nu înlătură, în mod evident, acest caracter.

Cu privire la motivul exprimat în subsidiar și anume reținerea circumstanțelor atenuante cu efect coborârea  pedepsei sub minimul special și aplicarea suspendării condiționate a executării, de asemenea urmează a fi respins.

Instanțele au ținut cont de summum-ul de criterii prevăzute de art.72 din Codul penal. Nu poate fi negat pericolul social generic al unor asemenea fapte care denotă un plan infracțional bine pus la punct.

Inculpata însăși declară că se orienta asupra unor fete tinere, mai timide, lipsite de apărare pe care le conducea în locuri dosnice unde le amenința pentru a le deposeda da bani sau alte valori.

Deși la o vârstă tânără modul de operare denotă un ridicat potențial infracțional.

Desigur, vârsta inculpatei, atitudinea constant sinceră, lipsa antecedentelor penale, existența unui copil minor, sunt elemente care au fost avute în vedere la stabilirea unui cuantum al pedepsei  situat la limita minimului special.

Modalitatea de executare corespunde întrutotul nevoii de fermitate în tratamentul penal al unor asemenea  fapte.

Față de aceste date nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74, 76 Cod penal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata N.R.C împotriva deciziei penale nr.645 A din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.

            Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, reținerea de 24 de ore, din 9 ianuarie 2002 până la 10 ianuarie 2002.

            Obligă pe recurentă la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

            Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2003.