D E C I Z I A NR.394 DOSAR NR.4817/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul T.V. împotriva deciziei penale nr.650 A din 18 octombrie 2002 a Curții de Apel București –Secția I penală.
S-a prezentat recurentul condamnat T.V., aflat în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat P.R.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și întreruperea executării pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Condamnatul T.V. având ultimul cuvânt a solicitat admiterea recursului.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul București –Secția I penală, prin sentința penală nr.797 din 10 septembrie 2002 a respins ca nefondată, cererea formulată de condamnatul T.V. prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 5 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.431 din 9 august 2001 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr.352/04.10.2001 a Curții de Apel Iași și decizia penală nr.1811/4 aprilie 2002 a Secției Penale a Curții Supreme de Justiție, invocând motive familiale.
Hotărând astfel, prima instanță a reținut că ancheta socială efectuată în cauză a relevat că familia condamnatului, respectiv soția și cei trei copii locuiesc într-o casă insalubră, împreună cu părinții și fratele acesteia, că soția condamnatului nu are serviciu, însă, acestea nu sunt elemente care să țină de prezența condamnatului în libertate, mai ales că, fiind mamă a trei copii, soția condamnatului era obligată și putea să-și găsească singură un loc de muncă, iar pentru repararea casei insalubre, în care se mai aflau și o altă familie, sunt necesare resurse financiare ce nu pot fi asigurate prin simpla prezență a condamnatului.
Împotriva sentinței penale a declarat apel condamnatul solicitând să se dispună întreruperea executării pedepsei, în baza art.453 lit.c din Codul de procedură penală, considerând că instanța nu a analizat temeinic cererea sa.
Curtea de Apel București, Secția I Penală, prin decizia penală nr.650 A din 18 octombrie 2002 a respins apelul, ca nefondat, cu motivarea că „ Din ancheta socială efectuată în cauză, la locuința condamnatului, rezultă că, soția acestuia nu lucrează, are 3 copii și că locuința este insalubră. Această situație însă a preexistat și înainte de a fi condamnat apelantul, iar lipsa resurselor financiare, de durată în cazul de speță nu poate rezolva în nici un mod, nici măcar temporar situația”.
Nemulțumit de hotărârea instanței de apel, în termenul legal a declarat recurs condamnatul T.V. care a criticat-o pentru aceleași motive de nelegalitate și netemeinicie analizate și de instanța de control judiciar, și anume; necesitatea întreruperii executării pedepsei pentru a-și sprijini familia, asigurând serviciu soției sale și o locuință pentru aceasta și copii.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivul de casare invocat, și din oficiu, în baza art.3859 alin.3 din Codul de procedură penală, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului de la dosar, că recursul declarat de condamnat este nefondat și urmează a fi respins, ca atare.
Potrivit dispozițiilor art.453 lit.c din Codul de procedură penală, la care fac trimitere dispozițiile art.455 din același cod, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia.
În speță, din referatul de anchetă socială întocmit în cauză de către Primăria municipiului Câmpina, sub nr.11358 din 29 august 2002 (fila 12 dosar fond) rezultă că la adresa din str.Rezervoarelor nr.22 locuiesc: soția condamnatului T.E., care lucrează ocazional și cei trei copii: P.A., în vârstă de 11 ani, elevă, S.A. și S.D. în vârstă de 17 ani , și respectiv de 19 ani, ambii fără ocupație.
Casa este proprietatea părinților lui T.E., compusă din 4 camere din care, soția condamnatului împreună cu copii și mama sa P., ocupă două camere, iar în celelalte două, locuiesc tatăl, fratele și nepotul acesteia, casa fiind insalubră, deteriorată din cauza scandalurilor dese provocate de cei doi bărbați; care consumă băuturi alcoolice.
Rezultă totodată că, la adresa din str.Ana Ipătescu nr.11, locuiește mama condamnatului T.V., care nu a fost găsită la domiciliu fiind internată în spital, însă din discuțiile purtate cu vecinii a reieșit că de câte ori condamnatul a locuit la adresa respectivă a avut un comportament antisocial, agresând-o verbal pe mama sa.
Or, aspectele relevate de ancheta socială nu constituie „împrejurări speciale” în sensul textului legal mai sus arătat, din cauza cărora executarea în continuare a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa, astfel că soluția de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei, pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de apel, este temeinică și legală.
În consecință, Secția Penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art.38515 alin.1 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală va respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat și îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se include și onorariul pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.V. împotriva deciziei penale nr.650 A din 18 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 550.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2003.