S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Militar Timișoara și Tribunalul Gorj referitor la soluționarea cauzei privind pe inculpatul V.C.D. trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art.246 din Codul penal.
Au lipsit intimatul inculpat V.C.D. și intimata parte vătămată L.G..
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a pus concluzii în sensul că, instanța competentă este Tribunalul Gorj.
C U R T E A
Asupra conflictului negativ de competență;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Militar Timișoara, prin sentința nr.125 din 4 septembrie 2002, în baza art.42 din Codul de procedură penală, raportat la art.64 pct.2 din Legea nr.360 din 24 iunie 2002 privind Statutul polițistului, și-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul plutonier major de poliție (în rezervă) V.C.D. în favoarea Tribunalului Gorj.
Hotărând astfel, tribunalul a constatat că, Legea nr.360 din 24 iunie 2002 cuprinde „norme de procedură penală de strictă interpretare și de imediată aplicare, care derogă de la cele stabilite prin Codul de procedură penală, pe care le și abrogă în mod expres”.
Potrivit prevederilor art.64 pct.2 din legea menționată, competența de a judeca, în fond, infracțiunile săvârșite de polițiști revine tribunalelor, pentru infracțiunile comise de agenții de poliție și curților de apel, pentru infracțiunile comise de către ofițerii de poliție, până la gradul de comisar șef inclusiv, iar art.40 din Codul de procedură penală, potrivit căruia, când compentența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă a judeca, chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are această calitate, a fost abrogat prin art.82 din Legea nr.360/2002.
Pentru aceste considerente, instanța militară, în baza art.26 pct.1 din Codul de procedură penală, art.64 pct.2 și a art.82 alin.2 din Legea nr.360/2002 a constatat că, nu este competentă să soluționeze această cauză, în care inculpatul plut.maj.(rez.) fost militar în cadrul Poliției municipiului Tg.Jiu, trimis în judecată pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.246 din Codul penal, astfel că, în baza art.42 din Codul de procedură penală și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Gorj.
Tribunalul Gorj, Secția penală, prin sentința nr.287 din 15 octombrie 2002, la rândul său și-a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului Militar Timișoara, apreciind că, potrivit art.10 din Codul penal, legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timp cât se afla în vigoare, ea neretroactivând.
„Or, menționează instanța civilă, potrivit prevederilor legale, respectiv, art.26 din Codul de procedură penală, pentru fapta reținută în sarcina inculpatului ca fiind comisă la 14 februarie 2002, competența de soluționare aparținea Tribunalului Militar, dată fiind calitatea de subofițer de poliție a inculpatului la acea dată”.
Ivindu-se un conflict negativ de competență, dosarul a fost trimis instanței supreme, pentru a se pronunța în baza art.43 alin.2 din Codul de procedură penală.
Asupra conflictului de competență, în baza lucrărilor, a materialului din dosarul cauzei, precum și în raport cu dispozițiile legale, Curtea constată că instanța competentă să soluționeze cauza privind pe inculpatul V.C.D. este Tribunalul Gorj.
1. În acest sens, Legea nr.360 din 24 iunie 2002 privind Statutul polițistului, intrată în vigoare la 24 august 2002, cuprinde, printre altele, dispoziții de ordin procedural, privind competența instanțelor în cazul săvârșirii unor infracțiuni de către polițiști care, în temeiul acestei legi, au devenit funcționari publici.
În domeniul reglementărilor referitoare la competența de judecată a infracțiunilor după calitatea persoanei, prin adoptarea Legii nr.360/2002, s-a creat un concurs de legi în timp, pe de o parte între dispozițiile Codului de procedură penală, iar pe de altă parte cele din legea specială, ambele fiind legi organice.
Prin adoptarea acestei legi, în vederea aplicării ei nu s-au instituit norme de tranziție, situație în care se aplică integral normele și regulile cu caracter general.Legiuitorul a prevăzut în art.82 alin.2 din Legea nr.360 că, la data intrării în vigoare a legii, orice dispoziții contrare se abrogă, inclusiv normele contrare cuprinse în Codul de procedură penală;
-Așa fiind, cum în discuție sunt norme de procedură și cum acestea sunt de strictă interpretare și de imediată aplicare, cum nu s-au adoptat norme de tranziție, rezultă că Legea privind Statutul polițistului se aplică strict și în totalitate de la data intrării ei în vigoare, și anume de la 24 august 2002, indiferent de data săvârșirii infracțiunilor și de împrejurarea dacă făptuitorul și-a păstrat ori și-a pierdut calitatea pe care o avea la data săvârșirii faptelor. În context, în lipsa unor dispoziții tranzitorii speciale, cât și a unor dispoziții generale care să reglementeze situațiile ivite în cazul succesiunii de legi procesual penale în timp, a opera cu distincții referitoare la data săvârșirii faptei, la data declanșării procesului penal, la calitatea făptuitorului și la pierderea acestei calități înseamnă a adăuga la lege.
-Totodată, astfel cum arătam anterior, situația tranzitorie ivită nu trebuie și nici nu poate fi soluționată exclusiv în lumina dispozițiilor cuprinse în art.40 din Codul de procedură penală, referitoare la „competența instanței în caz de schimbare a calității inculpatului”, fără a analiza care este cauza schimbării acestei calități, care poate fi determinată de numeroase împrejurări, printre care, chiar schimbarea legii ce modifică statutul anumitor categorii de persoane, cum este legea în discuție.
Rațiunea prevederilor art.40 precitat nu este însă aceea de a soluționa conflictul în timp între normele de competență materială, datorat modificărilor legislative, ci prevede numai că, în cadrul legii aplicabile, care poate fi legea nouă sau legea veche, trebuie să se țină seama de calitatea specială a persoanei de la data săvârșirii infracțiunii, chiar dacă, la data judecății nu mai are acea calitate.
În alți termeni, art.40 din Codul de procedură penală nu exclude aplicarea normelor dreptului de tranziție, după cum, aplicând aceste norme, nu înseamnă că se încalcă prevederile art.40, ci, din punct de vedere logic, aplicarea lor se face succesiv, și anume: mai întâi se soluționează conflictul în timp între normele de competență, care are precădere (fiind o chestiune prealabilă), deoarece permite să se stabilească dacă se aplică legea veche sau legea nouă, după care se determină în concret competența după calitatea persoanei.
Legea Statutului polițistului, care îl desemnează pe acesta ca fiind „ funcționar public civil, cu statut special” (art.1 alin.1) a scos din sfera de competență a instanțelor militare și a trecut în cea a instanțelor civile, toate faptele penale săvârșite de polițiști, rămânând în competența celor militare, ca o excepție, numai infracțiunile contra siguranței statului săvârșite de polițiști (art.64 alin.3).
Invocarea prevederilor art.40 din Codul de procedură penală, în motivarea menținerii competenței instanței militare și după intrarea în vigoare a Legii nr.360/2002 este în contradicție cu dispozițiile art.64 alin.2 și ale art.82 alin.2 din această lege, întrucât ele presupun exlusiv pierderea calității avute la data săvârșirii infracțiunii în condițiile aceleiași reglementări juridice, câtă vreme, în speță, a intervenit o modificare majoră în reglementarea competenței, prevederile art.40 nu mai sunt incidente, cum nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.10, art.12 sau art.13 din Codul penal, care au în vedere strict dreptul penal material (substanțial), nu și cel procesual penal (formal), guvernat de principiul tempus regit actum.
În consecință, Secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art.29 pct.5 lit.a, coroborat cu art.43 alin.2 din Codul de procedură penală, va constata că instanța competentă să soluționeze cauza privind pe inculpatul V.C.D., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută și pedepsită de art.246 din Codul penal, este Tribunalul Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Constată că instanța competentă să soluționeze cauza privind pe inculpatul V.C.D. trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art.246 din Codul penal, este Tribunalul Gorj.
Pronunțată, în ședință publică, azi 28 ianuarie 2003.