S-au prezentat intimatul inculpat, arestat, asistat de avocat M.T. apărător desemnat din oficiu, și intimata parte vătămată P.T.
A lipsit intimata parte civilă.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a dezvoltat oral motivele de recurs astfel cum au fost formulate în scris.
Apărătorul intimatului inculpat a solicitat respingerea recursului parchetului, ca nefondat.
Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, a lăsat soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
S-a respins cererea formulată de inculpatul A.M. privind schimbarea încadrării juridice dată faptei comise de către acesta, din art.20 raportat la art.174 Cod penal în infracțiunea prevăzută prevăzută în art.184 alin 1 Cod penal.
În baza art.20 raportat la art.174 Cod penal, cu aplicarea art.74, 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul A.M. la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal.
A fost menținută starea de arest a inculpatului conform art.350 Cod procedură penală și în baza art.88 Cod penal s-a dedus, din durata pedepsei pronunțate în cauză, prevenția inculpatului, respectiv perioada de la 15 noiembrie 2001 la zi.
S-a făcut aplicarea art.71 și 64 Cod penal.
În cauză s-a făcut aplicarea art.113 alin.3 Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată T.P. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență „Sf.Pantelimon” București a sumei de 7.192.730 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părții vătămate T.P., plus dobânzile legale aferente sumei, calculate până la data efectuării plății.
Conform art.118 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 de lei, din care 600.000 de lei onorariu apărătorului din oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ziua de 26 septembrie 2001, pe fondul unui conflict spotan, fiind sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul A.M. a aplicat o lovitură cu cuțitul în abdomen ginerelui său, partea vătămată T.P., cauzându-i leziuni care i-au pus viața în pericol.
Instanța a respins cererea formulată de inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în cea de vătămare corporală din culpă, întrucât intenția inculpatului de a ucide a fost neîndoilnică și a rezultat atât din obiectul folosit, apt de a ucide, cât și de zona vitală anatomică vizată.
La individualizarea pedepsei aplicate, instanța de fond a avut în vedere circumstanțele reale în care s-a comis fapta, dar mai ales cele personale ale inculpatului, în vârstă de 67 de ani, necunoscut cu antecedente penale, cu discernământul diminuat în raport cu fapta comisă, împrejurarea că este cunoscut ca o persoană serioasă, liniștită și muncitoare, victima este ginerele său, cu care locuiește împreună și care s-a împăcat cu inculpatul.
Toate aceste aspecte au determinat instanța să aplice largi circumstanțe atenuante, în conformitate cu art.74 Cod penal și să dispună coborârea pedepsei sub minimul special, prevăzut de lege, potrivit art.76 Cod penal, stabilind-o la de 2 ani închisoare, în regim de detenție.
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel procurorul și inculpatul A.M.
Apelul procurorului a vizat netemeinicia hotărârii apelate, sub aspectul individualizării pedepsei, apreciată ca excesiv de blândă, față de fapta inculpatului.
La data judecării apelului, inculpatul a declarat că nu face apel.
Prin decizia nr.491 din 13 august 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.
A luat act că inculpatul A.M. nu și-a însușit apelul formulat de apărătorul său.
Împotriva deciziei a declarat recurs procurorul, solicitând casarea hotărârilor și, pe fond, o mai bună individualizare a pedepsei, în sensul majorării.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul este fondat pentru următoarele motive.
Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comise de către acesta.
Cu privire, însă, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, se constată că, într-adevăr, nu s-a avut în vedere în suficientă măsură gradul de pericol social al faptei, acordându-se prioritate circumstanțelor personale ale inculpatului în raport cu cele reale ale comiterii faptei.
Astfel, deși inculpatul are o vârstă înaintată, având discernământul diminuat la data comiterii faptei, aceste aspecte nu pot conduce la aplicarea unei pedepse de numai 2 ani închisoare, în condițiile în care inculpatul a înjunghiat partea vătămată, cu cuțitul, provocându-i o plagă epigastrică penetrantă cu eviscerație, leziuni care i-au pus viața în pericol.
Față de aceste considerente, urmează a se admite recursul procurorului, a se casa hotărârile pronunțate în cauză cu privire la individualizarea pedepsei; se va majora pedeapsa aplicată inculpatului și se va deduce durata arestării preventive, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.491 din 13 august 2002 a Curții de Apel București, Secția II-a penală, privind pe intimatul inculpat A.M.
Casează decizia atacată și sentința penală nr.33 din 4 aprilie 2002 a Tribunalului Călărași numai cu privire la individualizarea pedepsei.
Majorează pedeapsa aplicată intimatului inculpat A.M.pentru infracțiunea prevăzută în art.20 raportat la art.174 Cod penal, cu aplicarea art.74 și 76 Cod penal, de la 2 la 3 ani și 6 luni închisoare.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 15 noiembrie 2001 până la 7 ianuarie 2003.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 de lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2003.