S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.548 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția I-a penală, privind pe inculpatul I.G.
S-a prezentat intimatul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat G.S., apărător desemnat din oficiu.
A lipsit intimata parte civilă Ș D.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului parchetului, dezvoltând oral motivele formulate prin acesta.
Apărătorul a solicitat respingerea recursului parchetului, în ce privește majorarea pedepsei aplicate, lăsând la aprecierea instanței celelalte două motive din recurs.
Inculpatul declară că lasă soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.92 din 18 iulie 2002 a Tribunalului Călărași a fost condamnat inculpatul I.G. în baza art.211 alin.1 și 2 lit.b din Codul penal la 8 ani închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art.71 și 64 din Codul penal, s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 18 iunie 2002 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.038.000 lei despăgubiri civile către partea civilă Ș.D.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că, în seara zilei de 17 iunie 2002 inculpatul a consumat băuturi alcoolice la un bufet din comuna Sohatu, până în jurul orelor 22,30.
În timp ce se deplasa spre casă, pe o potecă peste câmp, inculpatul a văzut-o în fața sa pe partea vătămată Ș.D., handicapat locomotor care mergea sprijinindu-se în două cîrje și a hotărât să îi fure banii.
În baza acestei rezoluțiuni infracționale, inculpatul s-a aruncat asupra părții vătămate și după ce a lovit-o de mai multe ori cu palmele și pumnii în zona feței, i-a sustras portofelul cu suma de 3.050.000 lei din buzunarul pantalonilor.
Deși partea vătămată l-a recunoscut și l-a strigat de mai multe ori, inculpatul a fugit la locuința sa.
A doua zi, realizând gravitatea faptei, a oprit pentru sine 1.550.000 lei, iar restul de bani, actele și portofelul le-a aruncat chiar în zona în care s-a comis agresiunea.
Din banii însușiți inculpatul și-a cumpărat îmbrăcăminte.
Ca urmare a agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni pentru care s-au stabilit ca necesare pentru vindecare un număr de 5-6 zile îngrijiri medicale.
Inculpatul a recunoscut infracțiunea și a condus organele de urmărire penală la locul unde aruncase o parte din bunurile furate, fiind găsite și restituite păgubașului, portofelul, suma de 1.527.500 lei, buletinul de identitate, decizia de pensionare și un cupon de pensie.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza plângerii și declarațiilor părții vătămate, a procesului verbal de cercetare la fața locului, a raportului de constatare medico-legală, a proceselor verbale de conducere în teren, a dovezii de restituire a bunurilor, a declarației martorului S.M., probe coroborate cu recunoașterile amănunțite ale inculpatului.
Curtea de Apel București, Secția I-a penală, prin decizia nr.548 din 11 septembrie 2002 a admis apelul declarat de inculpat și a desființat în parte sentința primei instanțe.
Rejudecând cauza, instanța de apel, conform art.334 din Codul de procedură penală, a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.b din Codul penal în cea prevăzută de art.211 alin.2 lit.d din Codul penal și în baza acestui text a dispus condamnarea inculpatului la 5 ani închisoare.
Totodată, au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că încadrarea juridică dată faptei de prima instanță este greșită și că tâlhăria fiind săvârșită în timpul nopții sunt incidente dispozițiile art.211 alin.2 lit.d din Codul penal.
Referitor la individualizarea pedepsei, s-a apreciat că sancțiunea aplicată de prima instanță este prea severă și că în raport de datele personale favorabile, pedeapsa de 5 ani închisoare este în măsură să asigure scopul preventiv și educativ.
Împotriva acestei decizii procurorul a declarat recurs, care invocând dispozițiile art.3859 alin.1 pct.14, 17 și 171 din Codul de procedură penală, a susținut că schimbarea încadrării juridice s-a făcut cu încălcarea legii, că fapta a fost corect încadrată de prima instanță în dispozițiile textului art.211 alin.1 și 2 lit.b din Codul penal, așa cum a fost modificat prin Legea nr.169/2002 intrată în vigoare la 18 aprilie 2002, și că pedeapsa a fost greșit individualizată, în raport cu prevederile art.72 din Codul penal, fiind în discordanță cu pericolul social grav al faptei, cu împrejurările săvârșirii ei și cu persoana făptuitorului.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecarea cauzei în aceste limite.
Recursul declarat este fondat
1. În conformitate cu dispozițiile Legii nr.169/2002 intrată în vigoare prin publicarea în Monitorul Oficial nr.261 la 18 aprilie 2002, textul art.211 alin.2 a fost modificat în sensul că tâlhăria săvârșită în împrejurările arătate la lit.a,b și c respectiv de o persoană mascată, deghizată sau travestită, în timpul nopții ori într-un loc public sau mijloc de transport, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani.
Față de data săvârșirii faptei, respectiv 17 iunie 2002, când legea arătată intrase în vigoare, încadrarea juridică corectă a fost menționată în actul de sesizare și reținută de prima instanță, respectiv cea prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit.b din Codul penal.
Întrucât instanța de apel, a aplicat în cauză dispoziții care nu mai erau în vigoare, soluția pronunțată este legală, ceea ce constituie caz de casare conform art.3859 alin.1 pct.171 din Codul de procedură penală..
2. Potrivit art.334 din Codul de procedură penală în cazul schimbării încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să acorde inculpatului posibilitatea să își formuleze apărare.
Aceeași obligație, revine și pentru instanța de apel, potrivit art.371 alin.2, 379 și 381 din Codul de procedură penală.
Cum în cauză, schimbarea încadrării juridice s-a făcut fără respectarea acestor dispoziții, decizia pronunțată în apel nu este legală, fiind incidente dispozițiile cazului de casare prevăzut de art.3859 alin.1 pct.1 din Codul de procedură penală.
3. Referitor la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în apel, se constată că aceasta a fost greșit individualizată în raport cu dispozițiile art.72 din Codul penal.
Astfel, pericolul social deosebit de grav al faptei, modul în care aceasta s-a săvârșit, persoana vizată de inculpat prin atacul dezlănțuit în scop de jaf, respectiv un bărbat handicapat locomotor ce se deplasa cu ajutorul cîrjelor, prejudiciul semnificativ economic produs păgubașului, justificau menținerea pedepsei de 8 ani aplicată de prima instanță.
Această pedeapsă era de natură a asigura, conform art.52 din Codul penal, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și integrarea în comunitate a inculpatului.
În consecință și acest motiv de casare, prevăzut de art.3859 alin.1 pct.14 din Codul de procedură penală, este întemeiat.
Față de considerentele ce preced, constatând întemeiate criticile formulate, Curtea, în baza art.38515 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, urmează a admite recursul declarat de parchet, a casa decizia atacată și rejudecând cauza, a respinge apelul declarat de inculpat și a menține hotărârea primei instanțe.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 iunie 2002 la 8 ianuarie 2003 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.548 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul I.G.
Casează decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.92 din 18 iulie 2002 a Tribunalului Călărași, pe care o menține.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 iunie 2002 la 8 ianuarie 2003.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 ianuarie 2003.