S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul O.F.D. împotriva deciziei nr.87 din 1 octombrie 2002 a Curții Militare de Apel.
S-a prezentat inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat V.M.D., lipsind intimatele părți civile O.E.C. și Spitalul Județean Alba Iulia.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a cerut admiterea recursului, punând concluzii cu privire la casarea hotărârilor pronunțate și dispunerea efectuării unei expertize psihiatrice, invocând prevederile art.3859 pct.171 Cod procedură penală.
În subsidiar, a cerut reducerea pedepsei.
Procurorul a cerut respingerea recursului ca nefondat, constiderând că efectuarea unei expertize psihiatrice este irelevantă, din actele dosarului nerezultând că inculpatul ar fi consumat medicamente halucinogene și nu s-au depus acte medicale în acest sens.
Inculpatul a regretat fapta săvârșită, solicitând reducerea pedepsei.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr.128 din 17 iulie 2002, Tribunalul Militar Teritorial București a condamnat pe inculpatul caporal O.F.D. la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174-175 lit.c și i Cod penal.
În baza art.67 Cod penal a fost aplicată inculpatului pedeapsa complimentară a degradării militare.
S-a făcut aplicarea art.71-64 din Codul penal.
Conform art.88 din Codul penal a fost dedusă din pedeapsă durata arestării preventive de la 6.02.2002 la zi.
Inculpatul a fost obligat la 20 milioane lei daune morale către partea civilă O.E.C. și la 8.935.161 lei despăgubiri civile către Spitalul Județean Alba.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că inculpatul O.F.D. a fost căsătorit cu partea vătămată O.E.C., între soți existând neînțelegeri care au pus problema divorțului.
La 3 februarie 2002 părțile s-au întâlnit în stația CFR Războieni și au urcat într-un vagon staționat.
Inculpatul a lovit-o prin surprindere pe soția sa cu un cuțit în zona feței, membrelor superioare și abdomenului. Leziunile provocate au pus în primejdie viața victimei. Inculpatul a încetat agresiunea numai la intervenția energică a martorilor L.R. și M.G.F.
Prin decizia nr.87 din 1.10.2002 Curtea Militară de Apel a respins ca nefondat apelul inculpatului O.F.D. care a cerut schimbarea încadrării juridice din tentativă la omor în vătămare corporală gravă cu reținerea circumstanței atenuante a provocării.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care a criticat hotărârile pronunțate ca fiind date în absența unei expertize psihiatrice pe care o consideră necesară iar în subsidiar pentru pedeapsa pe care o apreciază prea severă, motive de casare prevăzute de art.3859 pct.171 și pct.14 din Codul de procedură penală.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art.117 din Codul de procedură penală efectuarea unei expertize psihiatrice este ebligatorie în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav, precum și atunci când organul de urmărire penală sau instanța de judecată are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului.
În cauză, inculpatul nu a fost cercetat pentru infracțiunea de omor deosebit de grav ci pentru tentativă la omor calificat astfel că din acest punct de vedere expertiza psihiatrică nu este obligatorie.
Pe de altă parte, instanțele de judecată n-au avut îndoieli asupra stării psihice a inculpatului, care de altfel până la acest moment procesual nici n-a invocat probleme de sănătate mintală, astfel că nici din acest punct de vedere nu există motive de critică pentru instanțe.
Cât privește pedeapsa aplicată de 8 ani închisoare, aceasta este situată aproape de limita minimă prevăzută de lege. În lipsa existenței unor împrejurări care ar putea atenua răspunderea penală a inculpatului pedeapsa este just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal.
În cauză nu există nici un alt motiv de casare care ar putea crea o situație mai favorabilă inculpatului recurent.
Așa fiind, Curtea în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge recursul inculpatului, va computa durata detenției preventive din durata pedepsei și-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de inculpatul O.F.D. împotriva deciziei penale nr.87 din 1 octombrie 2002 a Curții Militare de Apel, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 6 februarie 2002 la 29 ianuarie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2003.