S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr.289 din 16 mai 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.
S-a prezentat inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat D.C. și partea vătămată C.G.D.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a cerut admiterea recursului, punând concluzii cu privire la aplicarea dispozițiilor art.74, 76 Cod penal, cu consecințe asupra cuantumului pedepsei aplicate.
In subsidiar s-a cerut menținerea sentinței penale nr.82 din 6 februarie 2002 a Tribunalului București.
Procurorul a cerut respingerea recursului ca nefondat, considerând că pedeapsa aplicată a fost just individualizată.
Inculpatul a fost de acord cu susținerile apărătorului său.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.82 din 6 februarie 2002 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în baza art.211 alin.2 lit.a și e Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal și art.74 lit.a Cod penal, art.76 lit.g Cod penal a fost condamnat inculpatul D.M la 3 ani închisoare.
S-a făcut în cauză aplicarea art.71 și 64 Cod penal.
In baza art.65 Cod penal s-au intezis drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei.
In temeiul art.88 Cod penal s-a dedus prevenția inculpatului de la data de 1 august 2001 la zi.
In baza art.211 alin.2 lit.a și e Cod penal, cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal și art.76 lit.d Cod penal a fost condamnat inculpatul C.D. la 1 an și 6 luni închisoare.
S-a făcut în cauză aplicarea art.71 șit 64 Cod penal.
In baza art.88 Cod penal s-a dedus prevenția inculpatului minor de la data de 8 iulie 2001 la zi.
In conformitate cu art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală s-a luat act că partea vătămată C.G.D. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Inculpații au fost obligați la câte 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în ziua de 8 iulie 2001 partea vătămată C.G.D., aflându-se în tramvaiul liniei nr.8, a fost deposedată prin violență de telefonul mobil, de inculpații.
In încercarea lor de a scăpa, cei 2 inculpați au fost urmăriți de partea vătămată, care cu ajutorul martorului Popescu Ionuț, au reușit să-l imobilizeze pe inculpatul C.D., fiind condus, ulterior la Secția 25 Poliție.
Telefonul mobil sustras a rămas la inculpatul D.M.. Ulterior, prin intermediul unui copil l-a dat mamai inculpatului C.D., fiind predat de aceasta organelor de poliție.
Impotriva acestei hotărâri au declarat apel procurorul care a solicitat înlăturarea dispozițiilor art.74, 76 Cod penal, considerând că au fost greșit reținute, cât și inculpații, care invocând circumstanțele lor favorabile au cerut reducerea pedepselor.
Prin decizia penală nr.289 din 16 mai 2002 Curtea de Apel București – Secția a II- a a admis apelul procurorului.
S-a înlăturat dispozițiile art.74, 76 Cod penal și s-au majorat pedepsele aplicate inculpatului D.M. de la 3 ani la 6 ani închisoare.
Recursurile inculpaților au fost respinse ca nefondate, cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Hotărârile de mai sus au fost recurate de inculpatul D.M., care a susținut că nu s-a făcut o justă individualizare a pedepsei, solicitând reducerea ei.
Criticile formulate își găsesc sediul în cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 Cod procedură penală dar recursul este nefondat pentru cele ce urmează.
Din examinarea probelor și lucrărilor dosarului se constată că situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost temeinic reținute în concordanță cu probele administrate în cauză, iar încadrarea juridică este corectă.
In ceea ce privește pedeapsa aplicată pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, stabilirea și proporționalizarea acesteia s-a făcut corect pe baza criteriilor prevăzute de art.72 din Codul penal, totodată, justificat înlăturându-se aplicarea circumstanțelor atenuante.
Pedeapsa de 6 ani închisoare corespunde unei individualizări proporționale, fiind de natură prin durata ei să asigure finalitatea preventivă și cea educativă, neexistând temei pentru modificarea ei.
In conformitate cu art.38515pct.1 lit.b din Codul de procedură penală urmează a se respinge recursul inculpatului D.M. ca nefondat, se va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive de la 1 august 2001 la 29 ianuarie 2001.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare scătre stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr.289 din 16 mai 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 1 august 2001 la 29 ianuarie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 29 ianuarie 2003.