Decizia nr.411 Dosar nr.2725/2002
S-au luat în examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul B.E.A. împotriva deciziei penale nr.136 din 21 martie 2002 a Curții de Apel București,secția I penală.
S-a prezentat inculpatul, în stare de libertate, asistat de apărător ales, avocat N.N., lipsind intimatul inculpat N.I.R.
A fost prezent tatăl intimatei părți civile L.G.N. care a declarat că fiul său este plecat în străinătate.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat a se lua act de retragerea recursului inculpatului.
Procurorul a cerut admiterea recursului considerând că hotărârile pronunțate sunt nelegale, existând neconcordanțe între încadrarea juridică și dispozitiv, dezvoltând oral concluziile scrise. Nu s-a susținut punctul 4, referitor la greșita individualizare a pedepselor. Față de motivele scrise procurorul a pus concluzii cu privire la admiterea recursului, și în ceea ce privește greșita apreciere a probelor, instanțele relevând săvârșirea unei singure fapte, în loc de două fapte.
S-a cerut a se lua act de declarația de retragere a recursului .
Apărătorul inculpatului a cerut respingerea recursului procurorului.
Intimata parte civilă a solicitat respingerea recursului procurorului.
Inculpatul a fost de acord cu susținerile apărătorului.
C U R T E A
Asupra recursului de față ,
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.684 din 18.11.2001 a Tribunalului București a fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpatului B.E. din infracțiunea prevăzută de art.211 al.1 și 2 lit.a,b,f și h Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.182 al.1 din Codul penal.
In baza art.182 al.1 din Codul penal cu aplicarea art.74-76 Cod penal inculpatul B.E. Alexandru a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare. S-a computat prevenția din durata pedepsei.
Instanța a mai schimbat încadrarea juridică din actul de sesizare a faptei inculpatului N.I.R. din infracțiunea prevăzută de art.211 al.1 și 2 lit.a,b,f,h Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.180 al.2 Cod penal pentru care l-a condamnat la 5 luni și 24 zile închisoare.
S-a constatat executată pedeapsa aplicată de la 16.05.2001 la 8.11.2001 astfel că s-a dispus punerea în libertate la 8.11.2001.
Inculpații au fost obligați în solidar la 30.000.000 lei daune morale către partea civilă L.N.G.
Inculpatul B.EA. a fost obligat și la despăgubiri către Spitalul Clinic de Urgență .
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că în dimineața de 17.11.1999 inculpații au intrat în apartamentul locuit de A.M.
Inculpatul Niculescu Ilie Răzvan a lovit-o cu pumnul și palma pe A.M.. A intervenit atunci partea civilă L.G. care l-a lovit cu pumnul pe inculpatul N.I.R., după care cei doi au continuat să se lovească reciproc.
A intervenit apoi inculpatul B.E.A. care cu briceagul l-a lovit L.G. în antebraț.
Partea vătămată L.G. s-a refugiat în dormitor unde intenționa să alerteze poliția cu ajutorul unui telefon mobil.
Instanța de fond a motivat că nu se confirmă împrejurarea reținută în rechizitoriu potrivit căreia inculpații i-ar fi luat prin violență telefonul mobil părții vătămate L.G.
In rezumat s-a conchis că incidentul petrecut în apartament a constat în violențe exercitate asupra lui L.G., de către inculpați și că acțiunile lui B.E.A. au cauzat părții vătămate leziuni care au necesitat pentru vindecare 80-85 zile îngrijiri medicale.
Prin decizia penală nr.136 din 21 martie 2002 a Curții de Apel București a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București și a părții civile Lazăr Grigore Nicolae, a fost desființată în parte hotărârea instanței de fond în sensul că au fost majorate despăgubirile morale la care au fost obligați inculpații în solidar către partea civilă de la 30.000.000 lei la 40.000.000 lei.
S-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului N.I.R. pentru infracțiunea prevăzută de art.180 al.2 Cod penal este de 5 luni și 24 zile închisoare.
A fost respins ca nefondat apelul inculpatului B.E.A.
Impotriva deciziei au declarat recurs inculpatul B.E.A. și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București .
Inculpatul în ședința din 29. 01.2003 și-a retras recursul fapt de care Curtea urmează să ia act.
In recursul parchetului hotărârile sunt criticate pentru greșita schimbarea a încadrării juridice a faptelor inculpaților din infracțiunea prevăzută de art.211 al.1 și 2 lit.a,b,f și h în infracțiunea prevăzută de art.182 al.1 Cod penal pentru inculpatul B.E. și respectiv infracțiunea prevăzută de art.180 al.2 Cod penal pentru inculpatul N.I.R.; pentru neconcordanța între expunerea de motive și dispozitivul sentinței cu privire la infracțiunea de lovire reținută în sarcina inculpatului N.I.R.; pentru omisiunea aplicării art.286 Cod penal alineat ultim ; pentru greșita individualizare a pedepselor și greșita soluționare a laturii civile , motive de casare prevăzute de art.3859 pct.17,9,171,14,18 Cod procedură penală.
Recursul este fondat pentru următoarele motive :
Din cuprinsul rechizitoriului rezultă că incidentul dintre partea vătămată L.G. și inculpați, s-a desfășurat în două etape.
În prima etapă, în holul apartamentului, au avut loc acțiunile violente între inculpați și partea vătămată .
Rezultatul violențelor a fost vătămarea corporală gravă a părții vătămate .
Potrivit actului de sesizare a instanței (f.4 rechizitoriu) a urmat a doua etapă în care „ Dându-și seama că sângerează și este în dificultate, partea vătămată a renunțat să se mai lupte cu agresorii, astfel că a reintrat în camera din care ieșise ( dormitor), a închis ușa fără să o asigure și a pus mâna pe telefonul mobil marca NOKIA 5110 încercând să anunțe poliția sau vreunul din prieteni. El nu a reușit să dea un telefon, întrucât în dormitor au pătruns ambii agresori cu mențiunea că inculpatul B.E.A.l-a amenințat din nou cu cuțitul dar fără să-l lovească întrucât a intervenit inculpatul N.I.R. care i-a cerut să nu mai folosească cuțitul împotriva părții vătămate. In aceste împrejurări, inculpații au sustras telefonul mobil al părții vătămate...”
Rezumând, rechizitoriul reține că în această etapă prin amenințarea cu cuțitul cei doi au furat telefonul părții vătămate.
Or,potrivit art.211 Cod penal această faptă constituie infracțiunea de tâlhărie.
Potrivit art.317 din Codul de procedură penală judecata se mărginește la fapta și la persoana arătate în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal și la fapta și persoana la care se referă extinderea.
Tot așa potrivit art.343 Cod procedură penală completul de judecată deliberează asupra chestiunilor de fapt și apoi asupra chestiunilor de drept.
Așa fiind chiar dacă în dispozitivul rechizitoriului nu s-a menționat expres trimiterea în judecată a inculpatului pentru ambele infracțiuni – cea contra persoanei și cea contra patrimoniului – din moment ce în expunerea rechizitoriului faptele au fost precis determinate instanța de fond trebuia să se pronunțe distinct cu privire la ambele infracțiuni.
Or instanța de fond a examinat împreună faptele consumate în prima etapă a incidentului cu cele petrecute în a doua etapă și le-a caracterizat juridic o singură dată ceea ce reprezintă a aplicare greșită a legii. Firesc era ca fiecare faptă să fie examinată separat să privească încadrarea juridică distinctă și să fie soluționată în raport de probe.
Instanța de apel investită cu recursul procurorului a soluționat apelul cu încălcarea dispozițiilor art.371 al.2 din Codul de procedură penală și nu a îndreptat eroarea.
Așa fiind, Curtea în temeiul art.38515 pct.2 lit.c al.2 din Codul de procedură penală și art.3859 pct.171 va casa hotărârile pronunțate și va trimite cauza la Tribunalul București care urmează să rejudece fiecare din faptele propuse judecății după distincția de mai sus arătată.
Cum acest motiv de casare prevalează, celelalte critici ale recursului vor fi avute în vedere la rejudecare.
Despre retragerea recursului inculpatului B.E.A. se va lua act.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr136. din 21 martie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează hotărârea pronunțată precum și sentința penală nr.684 din 8 noiembrie 2001 a Tribunalului București, secția I penală.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul B.E.A. împotriva deciziei penale sus-menționate.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 29 ianuarie 2003.