S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații D.E. și P.E. împotriva deciziei penale nr.977 din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
S-a prezentat inculpatul P.E., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat P.I. și D.E., în stare de libertate, asistat de apărător ales, avocat Z.C.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul inculpatului Grăgan Egizio, a cerut admiterea recursului, punându-se concluzii cu privire la achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală. În subsidiar, s-a cerut reducerea pedepsei și aplicarea art.81 Cod penal, dezvoltându-se oral concluziile scrise.
Apărătorul inculpatului P.E., a cerut admiterea recursului, punându concluzii cu privire la reducerea pedepsei.
Procurorul a cerut respingerea recursurilor ca nefondate, vinovăția acestora fiind pe deplin stabilită, iar pedepsele aplicate just individualizate.
Inculpații au fost de acord cu susținerile apărătorilor.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr.166 din 20 iunie 2002 pronunțată de Tribunalul Arad au fost condamnați inculpații:
- P.E. la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000;
- D.E. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pentru infracțiunea prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.
S-a făcut și aplicarea art.71, 64 din Codul penal.
S-a computat prevenția de la 29 noiembrie 2001 la 4 decembrie 2001 pentru inculpatul D.E. și de la 29 noiembrie 2001 la zi pentru inculpatul P.E..
S-a confiscat cantitatea de 774,5 gr canabis depusă la I.G.P.Arad.
Inculpații au fost obligați la câte 3.000.000 lei cheltuuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arad a reținut că în ziua de 29 august 2001 cei doi inculpați s-au deplasat din municipiul Arad în localitatea Vinga, de unde au procurat 774,5 gr canabis.
În cauză nu s-a stabilit de la ce persoane au procurat inculpații substanțele stupefiante.
Faptele reținute sunt probate cu procesul verbal de constatare al organelor de poliție și declarațiile martorilor M.F., M.Ș. și C.I.
Prin decizia penală nr.377/A/7 noiembrie 2002 Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondate apelurile inculpaților care în principal au criticat pedepsele aplicate pe care le-au apreciat prea severe.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații.
Recurentul inculpat D.E. a criticat hotărârile pronunțate pentru greșita condamnare, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii iar în subsidiar a cerut reducerea pedepsei, motive de casare prevăzute de art.3859 pct.12 și 14 din Codul penal.
Recurentul inculpat P.E. a criticat hotărârile atacate pentru pedeapsa pe care o consideră prea severă.
Recursurile nu sunt fondate.
Inculpatul D.E. a fost condamnat pentru complicitate la traficul de stupefiante.
Potrivit art.26 Cod penal, complice este persoana care cu intenție înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui lucrurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.
În cauză, probele administrate relevă că inculpatul D.E. a avut înțelegere cu coinculpatul P.E. să-l însoțească și să-l ajute să ajungă în posesia stupefiantelor. Pentru aceasta, D.E. a procurat taxiul în vederea deplasării și l-a însoțit pe autor până la locul de unde a luat canabisul și unde cei doi au fost surprinși de organele de poliție.
Așa fiind, în mod corect instanțele au reținut că inculpatul este participant la comiterea infracțiunii în calitate de complice, condițiile de la art.26 Cod penal fiind satisfăcute.
În ce privește pedeapsa, aceasta este egală cu minimul special prevăzut de lege. Aplicarea acesteia s-a făcut cu respectarea criteriilor de individualizare de la art.72 din Codul penal, hotărârile pronunțate fiind legale și temeinice și cu privire la acest aspect.
Nici critica inculpatului P.E. cu privire la pedeapsă, nu este întemeiată.
Pedeapsa care i-a fost aplicată este în acord cu prevederile legale ale art.72 din Codul penal, care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepselor.
Astfel, cuantumul de 8 ani închisoare este situat la media limitelor prevăzute de legea specială care sunt între 3 și 15 ani. N raport de pericolul social concret al faptei și făptuitorului, această pedeapsă este corect aplicată.
În cauză nu există nici un alt motiv de casare care ar putea crea inculpaților o situație mai favorabilă.
Prin urmare, în baza art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, Curtea va respinge recursurile inculpaților ca nefondate și îi va obliga pe recurenți la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursurile declarate de inculpații D.E. și P.E. împotriva deciziei penale nr.377 din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.E., perioada arestării preventive de la 29 noiembrie 2001 la 29 ianuarie 2003.
Obligă pe recurenți să plătească statului câte 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată, în ședință publică, azi 29 ianuarie 2003.