Decizia nr.416 Dosar nr.831/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei penale nr.26 din 5 februarie 2002 a Curții de Apel Craiova.
S-a prezentat apărătorul desemnat din oficiu, avocat T.I., lipsind intimata parte civilă S.B..
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a cerut admiterea recursului și reducerea pedepsei.
În subsidiar, a cerut menținerea sentinței penale nr.396 din 16 iunie 1999 a Tribunalului Dolj.
Procurorul a cerut respingerea recursului.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Dolj, prin sentința penală nr.396 din 16 iunie 1999, a condamnat pe inculpatul D.D. la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 din Codul penal.
În baza art.81 și 82 din Codul penal, executarea pedepsei a fost suspendată, condiționat.
Inculpatul a fost obligat la 400.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanța a reținut, în esență, că în luna martie 1998, inculpatul a cerut și primit suma de 3 milioane de lei, de la numita S.B., căreia i-a promis că va interveni la șeful poliției din Calafat, ca să nu-i trimită fiul în judecată.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a declarat apel, motivând că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art.257 alin.1 din Codul penal.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr.26 din 27 ianuarie 2002, a admis apelul, a casat hotărârea atacată și l-a condamnat pe inculpat, în baza art.257 alin.1 din Codul penal, la 2 ani de închisoare.
Inculpatul a declarat recurs, motivând că în mod greșit a fost schimbată încadrarea juridică a faptei și a fost privat de libertate.
Curtea Supremă de Justiție –secția penală, prin decizia nr.3680 din 28 septembrie 2000, a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Craiova.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr.26 din 5 februarie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinței penale nr.396 din 16 iunie 1999 a aceluiași tribunal, a desființat sentința și l-a condamnat pe inculpat la 2 ani de închisoare, pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art.257 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art.71 din același cod.
Din durata pedepsei a fost dedusă detenția preventivă a inculpatului, de la 22 aprilie până la 16 iulie 1999.
Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.
Pe baza declarațiilor date de S.B. și de martorul T.C. (filele 6-17 urmărire penală și 7, 17 instanță), instanța de apel a stabilit că, atunci când a cerut și primit suma de 3 milioane lei de la S.B., inculpatul a lăsat să se creadă că are influență asupra comandantului Poliției Calafat, pe care îl va putea determina să nu-i întocmească dosar penal fiului ei.
Inculpatul declară recurs, motivând că în mod greșit instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei sale, din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de trafic de influență și că, la fel de greșit, a fost privat de libertate, deși se poate reeduca și fără executarea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Instanța de apel a reținut corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător și a dozat just pedeapsa aplicată inculpatului.
S-a stabilit, fără dubiu, că fiul B.S. a săvârșit fapte penale pe raza teritorială a Poliției municipiului Calafat, care l-a cercetat și că recurentul s-a prevalat de influență asupra comandantului acelei poliții, promițând că o să intervină la el să sisteze cercetările, faptă pe care o recunoaște (f.6 instanță).
Nu sunt temeiuri pentru redozarea pedepsei aplicate inculpatului și nici pentru suspendarea executării pedepsei aplicate.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.
Așa fiind, în baza art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, recursul va fi respins, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei penale nr.26 din 5 februarie 2002 a Curții de Apel Craiova, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 29 ianuarie 2003.