S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul M.F. împotriva deciziei penale nr.572 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.
S-a prezentat condamnatul, în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat D.C.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatului, față de motivele invocate în scris a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței.
Procurorul a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului și întreruperea executării pedepsei.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.791 din 3 septembrie 2002, Tribunalul București a respins, ca neîntemeiată cererea condamnatului M.F. pentru întreruperea executării pedepsei de 11 ani și 2 luni închisoare aplicată prin decizia penală nr.137/1997 a Tribunalului Constanța, definitivă prin decizia penală nr.147/1997 a Curții de Apel Constanța.
S-a motivat că, în cauză nu există nici o împrejurare specială care ar determina consecințele grave pentru condamnat sau familia lui, astfel că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.453 lit.c C.proc.pen.
Prin decizia penală nr.672 din 16 octombrie 2002, Curtea de Apel București a respins ca nefondat, apelul condamnatului care stăruie în cererea de întrerupere a executării pedepsei. S-a reținut că nu există condițiile prevăzute de art.453 lit.c C.proc.pen. necesare pentru admiterea unei astfel de cereri.
Împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul care critică hotărârile pronunțate ca fiind greșite întrucât el se află în situația prevăzută de art.455 C.proc.pen. raportat la art.453 lit.c C.proc.pen., motiv de casare prevăzut de art.3859 pct.18 C.proc.pen.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art.453 lit.c C.proc.pen., executarea pedepsei închisorii poate fi amânată când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
În cauză s-a dispus și efectuat o anchetă socială care relevă că familia condamnatului nu se află în situația prevăzută de lege, așa că hotărârile atacate sunt legale și temeinice.
Prin urmare, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen., recursul condamnatului va fi respins ca nefondat cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de condamnatul M.F. împotriva deciziei penale nr.672 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală , ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 29 ianuarie 2003.