La 16 ianuarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul C.P.V. împotriva deciziei penale nr.220/A din 14 decembrie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din data de 16 ianuarie 2003, iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 30 ianuarie 2003.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din doisar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.181 din 28 august 2001, Tribunalul Harghita a condamnat pe inculpații:
- I.L. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.211 alin.2 lit.a, d, e, cu aplicarea art.74 lit.a, art.76 lit.b C.pen., la 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.192 alin.2, cu aplicarea art.74 lit.a, art.76 lit.d C.pen. și la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.192 alin.1, cu aplicarea art.74 lit.a, art.76 lit.e C.pen.
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.h C.proc.pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului la plângerea prealabilă a părții vătămate K.E., pentru infracțiunile prevăzute de art.193 și art.205 C.pen.
În baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.h C.proc.pen.
s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva aceluiași inculpat la plângerea prealabilă a părții vătămate D.R. pentru infracțiunile prevăzute de art.180 alin.2 și art.193 C.pen.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b C.pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a menținut starea de arest a inculpatului, deducând din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 12 octombrie 1999 până la zi.
S-au aplicat prevederile art.71, 64 C.pen.
- B.L. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.211 alin.2 lit.a, d, e, cu aplicarea art.74 lit.a, 76 lit.b C.pen. și la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.192 alin.2, cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.d C.pen.
În baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.h C.proc.pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului la plângerea prealabilă a părții vătămate D.R., pentru infracțiunile prevăzute de art.180 alin.2 și art.193 C.pen.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b C.pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
A fost menținută starea de arest a inculpatului, deducând din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv de la 12 octombrie 1999 până la zi.
S-au aplicat prevederile art.71,64 C.pen.
- K.L. la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.192 alin.2, cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.d C.pen. și la 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.181, cu aplicarea art.74 lit.a și 76 lit.e C.pen.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b C.pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art.81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, atrăgând atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 C.pen.
- C.P.V. la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.192 alin.2, cu aplicarea art.37 lit.b, art.74, art.76 lit.d și art.80 C.pen.
În baza art.11 pct.2 lit.b C.proc.pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului la plângerea prealabilă a părții vătămate D.R. pentru infracțiunea prevăzută de art.180 alin.2 și art.193 C.pen., pentru motivul prevăzut de art.10 lit.h C.proc.pen.
S-au aplicat prevederile art.71 și art.64 C.pen.
În baza art.14 și art.346 C.proc.pen., combinat cu art.998 C.civ. au fost obligați inculpații I.I., B.L. și K.L. să plătească în solidar, părții civile K.P., suma de 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, respingându-se celelalte pretenții ale părții civile.
Aceiași inculpați au fost obligați în solidar, să plătească suma de 1.698.000 lei despăgubiri civile Spitalului județean Harghita.
Inculpații, fiecare, au mai fost obligați și la cheltuieli judiciare statului în sumă de câte 650.000 lei, iar în seama părții civile K.P., cu același titlu, în solidar, la plata sumei de 6 milioane lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în noaptea de 10/11 septembrie 1999, în fața discotecii „F.D.” din Miercurea-Ciuc, partea vătămată K.P., fiind împreună cu prietenul său D.R., a fost agresat de inculpatul K.L., care era în stare de ebrietate și s-a manifestat gălăgios. După acest conflict s-a generat un scandal, inculpatul aplicând lovituri părții vătămate, care, mai întâi l-a imobilizat pe inculpat, l-a doborât la pământ, însă a intervenit și inculpatul B.L., astfel că partea vătămată s-a smuls din mâinile acestora, geaca și cămașa lui rămânând la ei. După aceea, partea vătămată a alergat spre locuința sa.
Inculpații I.L. și B.L. au aplicat câteva lovituri și numitului D.R., pe care l-au obligat să se urce într-un teximetru, iar la scurtă distanță au oprit același autoturism, s-au urcat inculpații K.L., B.L., I.L. și C.P.V., pentru a se deplasa pe strada Șumuleu, unde domiciliază partea vătămată K.P.
Sub pretextul că în timpul altercației din fața discotecii, inculpatul K.L. și.-a pierdut inelul din aur, pe care ulterior l-a găsit, inculpații s-au hotărât să solicite părții vătămate o sumă de bani, reprezentând contravaloarea unui lanț din aur, care i s-ar fi rupt și pierdut inculpatului.
Inculpații au ajuns din urmă pe partea vătămată care alerga spre casă. Crezând că sunt prietenii săi, partea vătămată s-a oprit, însă, văzând că a fost ajuns de inculpați a alergat mai departe.
Inculpații l-au ajuns din urmă și i-au aplicat mai multe lovituri după care l-au obligat să-i conducă până la domiciliul său. Toți inculpații au intrat în curtea imobilului părții vătămate, iar I.L. și B.L. au pătruns și în locuință. Sub amenințarea cu moartea și că vor trezi familia, partea vătămată a predat suma de 5.000.000 lei, iar inculpatul I.L. i-a smuls ceasul de la mână și lanțul de la gât, după care au plecat. Inculpatul I.L., la plecare,a mai luat și o sticlă de suc de roșii din cămară și au amenințat din nou pe partea vătămată să nu depună plângere la poliție.
La data de 11 septembrie 1999, partea vătămată, s-a prezentat la poliție, a depus plângere și apoi s-a prezentat și la spital, unde a și fost internată la Secția chirurgie a Spitalului județean Harghita, cu diagnosticul traumatism cranio-cerebral acut închis, comoție cerebrală, multiple hematoame. Potrivit raportului de constatare medico-legală, întocmit de Laboratorul de Medicină Legală Miercurea-Ciuc, partea vătămată a suferit leziuni traumatice vindecabile în 24-25 zile. S-a mai stabilit că în momentul internării, partea vătămată nu era în stare de ebrietate și nu prezenta simptomele unui consum excesiv de băuturi alcoolice recente.
S-a mai reținut că, în data de 11 septembrie 1999, în jurul orelor 1200, inculpatul I.L., s-a prezentat la casa părții vătămate și a restituit mamei acestuia K.L., lanțul din aur rupt și ceasul de mână. La reproșurile acesteia din urmă referitor la cele întâmplate în cursul nopții precedente, inculpatul a insultat-o și amenințat-o pe numita K.L.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C.P.V., care a cerut achitarea de sub orice penalitate, nefiind vinovat de săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.2, cu aplicarea art.37 lit.b, art.74 – 76 lit.d și art.80 C.pen.
Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia penală nr.220/A din 14 decembrie 2001 a admis apelul inculpatului, a redus cuantumul pedepsei aplicate de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.192 alin.2, cu aplicarea art.37 lit.b, art.74-76 și art.80 C.pen. și a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
S-a dispus ca cheltuielile judiciare în apel, să rămână în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.P.V. care, personal și prin apărătorul său a solicitat achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a C.proc.pen.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanța de apel a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului C.P.V. în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.192, cu aplicarea art.37 lit.b, art.74, art.76 lit.d și art.80 C.pen.
Astfel, este dovedit, în baza declarațiilor martorilor, a raportului de expertiză medico-legală, coroborat cu declarațiile părții vătămate că, în noaptea de 10/11 septembrie 1999, inculpatul C.P.V., împreună cu ceilalți inculpați a pătruns în locuința victimei.
Având în vedere aceste probe, în mod corect, instanța de apel a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
Stabilită fiind vinovăția inculpatului, instanța de apel a aplicat acestuia o pedeapsă just individualizată, în conformitate cu dispozițiile art.72 C.pen. și proporțională cu pericolul social al faptei comise.
Întrucât criticile din recursul declarat sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art.3859 alin.3 C.proc.pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art.38515 pct.1 lit.b din același cod, urmează a respinge recursul, cu obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilotr judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P.V. împotriva deciziei penale nr.220/A din 14 decembrie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș.
Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată, în ședință publică, azi 30 ianuarie 2003.