Deliberând asupra recursurilor de față, constată că, prin sentința penală nr. 704 din 9 septembrie 2011, Tribunalul București - Secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpații M.M. și G.Ș. din infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen., precum și faptei comise de inculpatul R.C.Ș. din infracțiunea prevăzută art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în cea prevăzută art. 25 din Legea nr. 365/2002.
Prin aceeași sentință, inculpatul M.M. a fost condamnat, în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la 2 ani închisoare, în baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320* alin. (7) C. proc. pen., la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., în baza art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la 3 ani închisoare, iar, în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320* alin. (7) C. proc. pen., la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului M.M., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu aplic. art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a computat prevenția inculpatului de la 23 octombrie 2010 pană la 09 septembrie 2011, iar, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a acestuia.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., același inculpat a fost achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. a), b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
Totodată, inculpatul M.E.C. a fost condamnat, în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la 3 luni închisoare, în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la 1 an închisoare, în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la 1 an închisoare, iar, în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la 6 luni închisoare, dându-se spre executare acestuia, în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an închisoare, cu aplic. art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 C. pen., făcându-se aplicarea art. 359 C. proc. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a computat prevenția inculpatului de la 23 octombrie 2010 pană la 09 septembrie 2011, iar, în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., același inculpat a fost achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. a), b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003.
În ceea ce îl privește pe inculpatul R.C.Ș., în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., acesta a fost condamnat la 4 luni închisoare, făcându-se aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen., art. 81 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 4 luni, conform art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a computat prevenția inculpatului de la 23 octombrie 2010 pana la 04 ianuarie 2011.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., același inculpat a fost achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. a), b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003.
Totodată, instanța de fond, în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.D. la 6 luni închisoare, în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., în baza art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 3 ani închisoare, iar, în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 1 an închisoare, dându-se spre executare acestuia, în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu aplic. art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., a computat prevenția inculpatului de la 16 februarie 2011 pană la 09 septembrie 2011, iar, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea sa de arest.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., același inculpat a fost achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. a), b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003.
Cu privire la inculpatul S.G.D., în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., acesta a fost condamnat la 6 luni închisoare, în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., în baza art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la 2 ani închisoare, iar, în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la 8 luni închisoare, pedepse ce au fost contopite, în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a computat prevenția inculpatului de la 28 octombrie 2010 pană la 09 septembrie 2011, iar, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea sa de arest.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., același inculpat a fost achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. a), b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003.
Referitor la inculpatul G.Ș., instanța de fond a dispus, în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnarea acestuia la 1 an și 6 luni închisoare, în baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., în baza art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare, iar, în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la 1 an și 6 luni închisoare, dându-se spre executare acestuia, în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a computat prevenția inculpatului de la 23 octombrie 2010 pană la 09 septembrie 2011, iar, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea sa de arest.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., același inculpat a fost achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. a), b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpații M.M., M.E.C., G.Ș., M.D. și R.C.Ș. a bunurilor folosite la săvârșirea infracțiunilor, iar, în baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., inculpații au fost obligați, în funcție de participarea lor la comiterea infracțiunilor, la plata despăgubirilor civile către părțile civile.
În baza art. 163 C. proc. pen., s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților M.M. și S.G.D., până la concurența sumei de 14745, 14 lei, iar, în baza art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, că, în urma plângerilor formulate de mai mulți titulari de carduri cu privire la efectuarea de retrageri frauduloase de numerar din conturile aferente cardurilor bancare pe care le utilizau, organele de cercetare penală s-au sesizat cu privire la faptul că, în datele de 19 martie 2010, în jurul orelor 05:54, și 20 martie 2010, în intervalul 06:30 - 16:30, la bancomatul aparținând R. din Arad, au fost instalate dispozitive artizanale, tip skimmer, destinate copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor bancare, din imaginile video surprinse de camerele de supraveghere în data de 19 martie 2010 rezultând că echipamentele au fost instalate de inculpatul S.G.D., care a efectuat și testarea și poziționarea corectă a acestor dispozitive cu ajutorul cardului de test (pointer).
Verificările efectuate ulterior au evidențiat faptul că această terminație aparține card-ului emis de R. Bank pe numele inculpatului M.M.
Informațiile de pe banda magnetică a cardurilor utilizate de titulari în datele de 19 martie 2010 și 20 martie 2010 la bancomatul aparținând R. din Arad au fost prelucrate, fiind re-inscripționate pe carduri blank (clone), care mai apoi au fost utilizate pentru retrageri de numerar în data de 01 aprilie 2010 de la bancomatul aparținând R. Bank Agenția Chitila și în data de 06 aprilie 2010 de la bancomatul aparținând R. Bank Agenția Domenii.
În urma a analizei imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la bancomatele R. Bank Agenția Chitila și Domenii, de unde au fost efectuate retrageri frauduloase, au fost identificați inculpații S.G.D. și M.M.
Au fost recuperate prin bancomatul Băncii M. trei caduri contrafăcute conținând datele de pe banda magnetică a unora dintre instrumentele de plată electronică compromise în data de 20 martie 2010.
S-a mai reținut că, în urma plângerilor formulate de titularii unor carduri bancare cu privire la efectuarea de retrageri frauduloase de numerar din conturile aferente cardurilor bancare pe care le utilizau, organele de cercetare penală s-au sesizat cu privire la faptul că, în data de 10 aprilie 2010, la bancomatul aparținând R. Bank Agenția Titulescu din București a fost instalat un dispozitiv artizanal, tip skimmer, destinat copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor bancare, din imaginile video surprinse de camerele de supraveghere rezultând că echipamentele au fost instalate de inculpatul S.G.D., care a efectuat și testarea și poziționarea corectă a acestor dispozitive cu ajutorul cardului de test (pointer) având terminația 1426, ce aparține cardului emis de R. Bank pe numele inculpatului M.M.
Informațiile de pe banda magnetică a cardurilor utilizate de titulari în data de 10 aprilie 2010 la bancomatul aparținând R. Bank Agenția Titulescu din București au fost prelucrate, fiind re-inscripționate pe carduri blank (clone), care mai apoi au fost utilizate pentru retrageri de numerar în data de 01 mai 2010 în București de la bancomatul aparținând R. Bank Agenția Griviței.
În urma analizei imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la bancomatul R. Bank Agenția Griviței de unde au fost efectuate retrageri frauduloase a fost identificat inculpatul S.G.D.
Totodată, Tribunalul a mai arătat că, în urma plângerilor formulate de mai mulți titulari de carduri cu privire la efectuarea de retrageri frauduloase de numerar din conturile aferente cardurilor bancare pe care le utilizau, organele de cercetare penală s-au sesizat cu privire la faptul că, în data de 16 aprilie 2010, în intervalul 06:00-18:00, la bancomatul aparținând BCR Agenția Economat din București a fost instalat un dispozitiv artizanal, tip skimmer, destinat copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor bancare, pentru testarea și alinierea dispozitivului fiind folosit cardul de test (pointer), ce aparține cardului emis de R. Bank pe numele inculpatului M.M.
Datele cardurilor copiate cu această ocazie au fost prelucrate și re-inscripționate pe carduri blank (clone), cu ajutorul cărora au fost efectuate retrageri frauduloase de numerar de la bancomatele aparținând Băncii T. din Constanța în data de 14 mai 2010, BCR Agenția Capitol din Constanța în data de 14 mai 2010, BCR Agenția Lăpușneanu din Constanța în data de 15 mai 2010, CEC Bank din Constanța în data de 15 mai 2010 și BCR Agenția Lăpușneanu din Constanța în data de 16 mai 2010
În urma analizei imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la bancomatele de mai sus din Constanța în zilele de 14 mai – 15 mai și 16 mai 2010, de unde au fost efectuate retrageri frauduloase, a fost identificat inculpatul S.G.D.
S-a mai reținut că, în urma plângerilor formulate de mai mulți titulari de carduri cu privire la efectuarea de retrageri frauduloase de numerar din conturile aferente cardurilor bancare pe care le utilizau, organele de cercetare penală s-au sesizat cu privire la faptul că, în data de 16 aprilie 2010, în intervalul 04:55-06:40, la bancomatul aparținând B. - Agenția Obor din București, a fost instalat un dispozitiv artizanal, tip skimmer, destinat copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor bancare.
Datele cardurilor copiate cu această ocazie au fost prelucrate și re-inscripționate pe carduri blank (clone), cu ajutorul acestora fiind efectuate retrageri frauduloase de numerar de la bancomatele aparținând Băncii T. din Constanța în data de 14 mai 2010, BCR Agenția Capitol din Constanța în data de 14 mai 2010, BCR Agenția Lăpușneanu din Constanța în data de 15 mai 2010, CEC Bank din Constanța în data de 15 mai 2010 și BCR Agenția Lăpușneanu din Constanța în data de 16 mai 2010.
În urma analizei imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la bancomatele de mai sus din Constanța în zilele de 14 mai – 15 mai și 16 mai 2010, de unde au fost efectuate retrageri frauduloase, a fost identificat inculpatul S.G.D.
Instanța de fond a mai arătat că, la data de 03 mai 2010, organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunilor de acces neautorizat la un sistem informatic, falsificarea de instrumente de plată electronică și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prin folosirea de astfel de instrumente, reținându-se că, în data de 16 aprilie 2010, pe un bancomat situat la parterul magazinului „S." din Zalău, a fost instalat un dispozitiv electronic artizanal cu ajutorul căruia s-au copiat informațiile de pe cardurile bancare aparținând mai multor persoane, clienți ai R. Bank, ulterior aceste date fiind utilizate pentru re-inscripționarea unor card-uri blank (clone) cu care au fost efectuate retrageri frauduloase de numerar din Brașov și Târgoviște.
Din imaginile video surprinse de camerele de supraveghere rezultă că echipamentele au fost instalate de inculpatul G.Ș., care a folosit cardurile pointer, această din urmă emis de BRD pe numele inculpatului.
Totodată, din examinarea imaginilor video surprinse de camerele de supraveghere instalate la bancomatele R. Bank din Târgoviște, în zilele de 26 aprilie 2010 orele 18:38-18:39 și 27 aprilie 2010 orele 07:20-07:24, precum și bancomatele RZBN din Brașov în data de 27 aprilie 2010 orele 09:57-10:01 și RZBN în aceeași zi, 27 aprilie 2010, orele 12:57-13:00 a fost identificat inculpatul G.Ș.
La data de 11 mai 2010, SCCO Caras Severin s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că autori necunoscuți au efectuat în data de 07 mai 2010 două operațiuni financiare în mod fraudulos în valoare de 1000 lei, folosindu-se o clonă a card-ului aparținând inculpatului R.C.
Din activitățile desfășurate a rezultat că, în data de 06 mai 2010, pe un bancomat (ATM) aparținând R. Bank din orașul Băile Herculane, au fost montate dispozitive electronice artizanale cu ajutorul cărora s-au copiat informațiile de pe cardurile bancare aparținând mai multor persoane clienți ai R. Bank.
Același card (pointer) cu terminația 1335 a fost identificat având același rol (testarea și poziționarea dispozitivelor artizanale de copiere a datelor - skimmer) și în rulajul tranzacțiilor efectuate în data de 06 mai 2010 la bancomatul R. din Băile Herculane, unde au fost instalate dispozitive artizanale tip skimmer.
De asemenea, din analiza imaginilor video surprinse de camerele de supraveghere de la bancomatul RZBN din Băile Herculane a rezultat că dispozitivele de skimming au fost instalate între orele 06:33 și 06:36 de către G.Ș.
Imaginile video de la aceleași camere de supraveghere a relevat, totodată, și faptul că, în aceeași zi, în jurul orelor 09:00, inculpatul G.Ș. a mai testat alinierea dispozitivelor artizanale folosind cardul pointer, iar, în jurul orelor 09:47, încercând din nou testarea acestora, pentru a evita depistarea echipamentului de către un client aflat în preajmă, a utilizat pentru testare propriul card emis de BRD pe numele său.
Retragerile de numerar frauduloase efectuate cu clonele cardurilor copiate în data de 06 mai 2010 la bancomatul R. Bank din Băile Herculane au fost efectuate în data de 07 mai 2010 din Pitești de la bancomatele R. Bank în intervalul 16:23-16:25 și RZBN în intervalele orare 16:01-16:03 și 16:42-16:44, în imaginile surprinse de camerele video instalate la cele două bancomate fiind identificat inculpatul G.Ș. efectuând tranzacțiile frauduloase.
S-a mai reținut, în fapt, că, în data de 30 aprilie 2010, în jurul orelor 15,00, Serviciul tehnic al BCR a sesizat faptul că cititorul de carduri de la bancomatul, Agenția Economat, prezintă unele defecțiuni, cu ocazia verificărilor efectuate de lucrătorul specializat din cadrul băncii observându-se că, la nivelul feței de introducere a cardului, precum și deasupra monitorului erau atașate două dispozitive străine de bancomat, pentru testarea și alinierea cărora, așa cum rezultă din jurnalul de tranzacții, a fost folosit cardul de test (pointer), ce aparținea cardului, emis de R. Bank pe numele inculpatului M.M.
De asemenea, instanța a mai arătat că, în urma plângerilor formulate de mai mulți titulari de carduri cu privire la efectuarea de retrageri frauduloase de numerar din conturile aferente cardurilor bancare pe care le utilizau, organele de cercetare penală s-au sesizat cu privire la faptul că, în data de 15 mai 2010, la bancomatul aparținând R. Bank Agenția Mercur din Constanța, a fost instalat un dispozitiv artizanal tip skimmer destinat copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor bancare.
Informațiile de pe banda magnetică a cardurilor utilizate de titulari în data de 15 mai 2010 la bancomatul compromis aparținând R. Bank Agenția Mercur din Constanța au fost prelucrate, fiind re-inscripționate pe carduri blank (clone), care mai apoi au fost utilizate pentru retrageri de numerar în data de 03 iunie 2010 în București de la bancomatele aparținând R. Bank Agențiile Chitila, Chibrit, Colentina, Dimitrov și Bucur-Obor, precum și din Buzău de la bancomatele aparținând R. Bank și Agenția Unirii Sud.
Din analiza imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la bancomatele de unde au fost efectuate retrageri frauduloase a fost identificat inculpatul M.M.
În urma plângerilor formulate de mai mulți titulari de carduri cu privire la efectuarea de retrageri frauduloase de numerar din conturile aferente cardurilor bancare pe care le utilizau, organele de cercetare penală s-au sesizat și cu privire la faptul că, în data de 01 iunie 2010, la bancomatul aparținând R. Bank Agenția B&C din Timișoara, a fost montat un dispozitiv artizanal tip skimmer destinat copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor bancare, pentru poziționarea corectă a acestuia fiind folosite două carduri de test (pointer), prima terminație aparținând cardului, emis de B.C.R. pe numele inculpatului M.D.
Informațiile de pe banda magnetică a cardurilor utilizate de titulari în data de 01 iunie 2010 la bancomatul compromis aparținând R. Bank Agenția B&C din Timișoara au fost prelucrate, fiind re-inscripționate pe carduri blank (clone), care mai apoi au fost utilizate pentru retrageri de numerar în data de 02 iunie 2010 în București de la bancomatele aparținând R. Bank agențiile Toporași și Victoriei, în urma analizei imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la aceste bancomate fiind identificat inculpatul S.G.D.
Urmare plângerilor formulate de mai mulți titulari de carduri cu privire la efectuarea de retrageri frauduloase de numerar din conturile aferente cardurilor bancare pe care le utilizau, organele de cercetare penală s-au sesizat cu privire la faptul că, în data de 05 iunie 2010, la bancomatul aparținând R. Bank Agenția Amzei din București, a fost montat un dispozitiv artizanal tip skimmer destinat copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor bancare, în baza analizei imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la acest bancomat fiind identificat inculpatul S.G.D.
Informațiile de pe banda magnetică a cardurilor utilizate de titulari în data de 05 iunie 2010 la bancomatul compromis aparținând R. Bank Agenția Agenția Amzei din București au fost prelucrate, fiind re-inscripționate pe carduri blank (clone), care mai apoi au fost utilizate pentru retrageri de numerar în ziua de 08 iunie 2010 în București, Agențiile R. Bank Grivița și Titulescu, Banca C. Agenția Gara de Nord, P. Bank și la data de 10 iunie 2010 de la bancomatul aparținând Băncii T. Agenția Gara de Nord.
În urma analizei imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la bancomatele de unde au fost efectuate retrageri frauduloase, a fost identificat inculpatul S.G.D.
A mai reținut prima instanță că, în urma plângerilor formulate de mai mulți titulari de carduri cu privire la efectuarea de retrageri frauduloase de numerar din conturile aferente cardurilor bancare pe care le utilizau, organele de cercetare penală s-au sesizat cu privire la faptul că, în data de 16 iulie 2010, la bancomatul aparținând R. Bank Agenția B&C din Timișoara, a fost instalat un dispozitiv artizanal tip skimmer destinat copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor bancare, pentru poziționarea corectă a acestuia fiind folosite două carduri de test (pointer).
În urma analizei imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la bancomatul pe care a fost montat dispozitivul artizanal de skimming au fost identificați inculpații S.G.D., M.D. și M.M.
În aceeași dată, la bancomatul aparținând R. Bank Agenția Camera de Comerț din Timișoara, a mai fost instalat un dispozitiv artizanal tip skimmer destinat copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor bancare, pentru poziționarea corectă a acestuia fiind folosit cardul de test (pointer).
Informațiile de pe banda magnetică a cardurilor utilizate de titulari în data de 16 iulie 2010 la bancomatul compromis aparținând R. Bank Agenția Camera de Comerț din Timișoara au fost prelucrate, fiind re-inscripționate pe carduri blank (clone), care mai apoi au fost utilizate pentru retrageri de numerar în datele de 30 iulie 2010 și 14 august 2010 în București (Agențiile R. Bank Moșilor, Decebal, Delea Veche și Colentina) și Brașov, în urma analizei imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la aceste bancomate fiind identificat inculpatul S.G.D.
În urma plângerilor formulate de mai mulți titulari de carduri cu privire la efectuarea de retrageri frauduloase de numerar din conturile aferente cardurilor bancare pe care le utilizau, organele de cercetare penală s-au sesizat cu privire la faptul că, în data de 22 iulie 2010, la bancomatul aparținând R. Bank din Timișoara, a fost montat un dispozitiv artizanal tip skimmer destinat copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor bancare, pentru testarea și poziționarea corectă a acestuia fiind folosite cardurile de test (pointer), ultima terminație aparținând cardului emis de B.C.R. pe numele inculpatului M.D.
Informațiile de pe banda magnetică a cardurilor utilizate de titulari în data de 22 iulie 2010 la bancomatul compromis aparținând R. Bank din Timișoara au fost prelucrate, fiind re-inscripționate pe carduri blank (clone), care mai apoi au fost utilizate pentru retrageri de numerar în zilele de 30 iulie 2010 și 14 august 2010 în București (Agențiile R. Bank Moșilor, Decebal, Delea Veche și Colentina) și Brașov, în urma analizei imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la aceste bancomate fiind identificat inculpatul S.G.D.
Tribunalul a mai reținut, în fapt, că, în datele de 31 iulie 2010, 01 august 2010 și 07 august 2010, la bancomatul aparținând R. Bank din Brașov, Piața Sfatului, au fost montate succesiv dispozitive artizanale, tip skimmer, destinate copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor bancare, pentru testarea, alinierea și poziționarea acestora fiind folosit cardul de test (pointer) aparținând cardului emis pe numele inculpatului M.E.C.
Informațiile de pe banda magnetică a cardurilor utilizate de titulari în zilele de 31 iulie 2010, 01 august 2010 și 07 august 20100 la bancomatul compromis aparținând R. Bank din Brașov au fost prelucrate, fiind re-inscripționate pe carduri blank (clone), care mai apoi au fost utilizate pentru retrageri de numerar în zilele de 28-30 august 2010 în București la bancomate aparținând R. Bank Agențiile Lacul Tei, Lizeanu, Perla, Chibrit, Grivița, 13 Septembrie, Știrbei Vodă, Amzei, Lujerului, Cângași, Titulescu, Mihalache, Grant, Uverturii, Armenească, Giulești, Dimitrov, Domenii, Decebal, Moșilor, Fundeni și Chitila, în urma analizei imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la aceste bancomate fiind identificat inculpatul M.M.
În timpul funcționării dispozitivelor de copiere a datelor de pe cardurile bancare la ATM-ul din Brașov, Piața Sfatului, au fost efectuate două operațiuni la bancomat cu două carduri, care au mai fost folosite și în data de 05 august 2010, în jurul orelor 12:20, la ATM BRD din localitatea Găiești, pe strada 13 Septembrie, în apropierea porții de acces în incinta societății A., de către inculpatul M.M., deplasarea la acest bancomat fiind efectuată împreună cu inculpatul M.E.C., în timp ce aceștia erau supravegheați.
Organele cercetare penală s-au sesizat din oficiu și cu privire la faptul că, în data de 17 septembrie 2010, la ATM aparținând R. Bank Agenția Chitila, au fost instalate dispozitive de copiere a datelor de pe cardurile bancare, pentru poziționarea, testarea și alinierea cărora a fost folosit cardul test (pointer) aparținând cardului emis pe numele inculpatului M.E.C.
În urma analizei imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la bancomatul pe care a fost montat dispozitivul artizanal de skimming, au fost identificați inculpații S.G.D., M.M. și R.C.Ș.
Datele instrumentelor de plată electronică compromise la bancomatul menționat, respectiv clone/carduri contrafăcute prin re-inscripționarea benzii magnetice, au fost folosite în data de 23 septembrie 2010, în intervalul orar 20:14 - 20:45, la bancomatele aparținând R. Bank din București, Agențiile Chibrit - Calea Griviței, Ion Mihalache, Crângași și Grant, când s-a încercat retragerea frauduloasă a unor sume de bani de pe acestea, din analiza imaginilor video de la camerele de supraveghere fiind identificat inculpatul S.G.D.
Această situație de fapt a fost reținută de instanță pe baza coroborării întregului material probator administrat în cauză, respectiv documentele puse la dispoziție de unitățile bancare, imaginile video surprinse de camerele de supraveghere de la bancomatele pe care s-au instalat dispozitive de skimming sau la care s-au efectuat retrageri frauduloase de numerar, constatările tehnico-științifice asupra echipamentelor de skimming montate, procesele verbale întocmite de organele de cercetare penală cu privire la activitățile întreprinse în legătură cu identificare suspecților și a locațiilor unde au fost realizate activități infracționale, interceptările convorbirilor telefonice, perchezițiile domiciliare și cele informatice, precum și declarațiile inculpaților.
În drept, Tribunalul a apreciat ca fiind corectă încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptelor săvârșite de inculpați, mai puțin în ceea ce îi privește pe inculpații M.M., G.Ș. și R.C.Ș., în cazul cărora a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen.
Pentru a reține că inculpații M.M. și G.Ș. nu au săvârșit doar infracțiunea de falsificare a unui instrument de plată electronică, ci și infracțiunea de punere în circulație a unui instrument de plată electronică falsificat, instanța de fond a făcut trimitere la dispozițiile art. 24 din Legea nr. 365/2002 care, în alineatele sale, sancționează fapte distincte, respectiv falsificarea unui instrument de plată electronică (alin. (1)) și punerea în circulație, în orice mod, a unui asemenea instrument (alin. (2)). Ca urmare, față de faptul că cei doi inculpați nu numai că au falsificat un instrument de plată electronică, ci și au pus în circulație un asemenea instrument, Tribunalul a apreciat că trebuie reținute, în mod autonom, ambele infracțiuni.
În ceea ce îl privește pe inculpatul R.C.Ș., Tribunalul a constatat că, în cauză, nu s-a probat săvârșirea de către acesta a unei pluralități de fapte care, prezentând fiecare în parte conținutul infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 356/2002, ar putea constitui tot atâtea infracțiuni de sine-stătătoare. A precizat judecătorul fondului că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului are conținuturi alternative, realizându-se sub aspectul elementului material fie printr-o acțiune de fabricare, fie printr-o acțiune de deținere a unor echipamente cu scopul de servi la falsificarea instrumentelor de plată electronice. În condițiile în care inculpatul a luat în primire baghetele din PVC, dispozitive utilizate in activitatea de skimming, având construită partea de introducere a aparatului ce asigura înregistrarea video - cu privire la care știa că servesc la falsificarea instrumentelor de plată electronică și pe care le-a folosit drept model - și a confecționat una asemănătoare, Tribunalul a apreciat că această activitate constituie o unitate infracțională, iar nu mai multe infracțiuni.
Totodată, prima instanță a constatat că, în cauză, nu s-a probat existența faptei de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. a) și b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003. În acest sens, s-a arătat că nu s-a demonstrat existența unei activități autonome a inculpaților de constituire și organizare a unui nucleu cu scopul determinat de săvârșire a mai multor infracțiuni, activitate care să rămână distinctă de săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, acuzația adusă inculpaților prin rechizitoriu, de săvârșire a infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. a) și b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 fiind fundamentată pe participația fiecăruia dintre aceștia la comiterea infracțiunilor de falsificare a unui instrument de plată electronică, de punere în circulație unui instrument de plată electronică falsificat, de deținere de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, de retrageri de numerar prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fără consimțământul titularului instrumentului respectiv și de acces, fără drept, la un sistem informatic săvârșită în scopul obținerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, reținute în sarcina lor, situație în care pluralitatea de subiecți ai acestor infracțiuni se absoarbe în însăși activitatea infracțională cu care se contopește.
Pentru aceleași considerente, s-a apreciat, totodată, că, în cauză, nu poate fi reținută nici infracțiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, precum și persoana inculpaților.
Astfel, în cazul inculpatului M.M., Tribunalul a reținut atitudinea sa pe parcursul procesului penal, precum și faptul că acesta este recidivist, manifestând perseverență infracțională în săvârșirea aceluiași tip de infracțiuni prevăzute de Legea nr. 365/2002, apreciind, în raport cu gradul de pericol social al faptelor comise și circumstanțele personale ale inculpatului, că nu se impune reținerea prevederilor art. 74 C. pen. și nici a celor ale art. 86* C. pen., scopul pedepsei putând fi atins numai prin executarea acesteia în regim de detenție, în condițiile art. 57 C. pen.
Cu privire la inculpații M.E.C. și R.C.Ș., s-a reținut atitudinea lor oscilantă pe parcursul procesului penal și împrejurarea că sunt necunoscuți cu antecedente penale, apreciindu-se că, în favoarea acestora, poate fi reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, în condițiile art. 81 C. pen.
Referitor la inculpatul M.D., Tribunalul a reținut atitudinea sa pe parcursul procesului penal și împrejurarea că este necunoscut cu antecedente penale, precum și faptul că acesta s-a sustras de la urmărirea penală.
În cazul inculpatului S.G.D., s-a reținut atitudinea sa pe parcursul procesului penal și împrejurarea că este necunoscut cu antecedente penale, apreciindu-se, în raport cu gradul de pericol social al faptelor comise și circumstanțele personale ale acestuia, că nu se impune reținerea prevederilor art. 74 C. pen. și nici a celor ale art. 861 C. pen., scopul pedepsei putând fi atins numai prin executarea acesteia în regim de detenție, în condițiile art. 57 C. pen.
În ceea ce îl privește pe inculpatul G.Ș., Tribunalul a reținut atitudinea sa pe parcursul procesului penal, precum și faptul că acesta este recidivist, manifestând perseverență infracțională, considerând, în raport cu gradul de pericol social al faptelor comise și circumstanțele acestuia, că nu se justifică reținerea prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și inculpații M.E.C., R.C., G.Ș., S.G.D., M.M. și M.D.
În apelul său, Parchetul a criticat sentința pentru greșita achitare a inculpaților sub aspectul infracțiunii de constituire (inculpații M.M., S.G.D. și M.D.) și, respectiv, aderare la un grup infracțional organizat (inculpații M.E.C., R.C. și G.Ș.), prevăzută de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. a) și b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003.
Inculpatul M.D. a solicitat, în principal, achitarea sa, conform art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu există probe de vinovăție a acestuia, iar, în subsidiar, aplicarea prevederilor art. 74 - 76 și art. 86x C. pen.
Prin apelul său, inculpatul R.C. a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând nu cunoștea pentru ce sunt folosite acele bunuri, iar coinculpații au relatat fie că nu îl cunosc, fie că acesta nu a știut pentru ce foloseau bunurile.
Inculpatul G.Ș. a solicitat menținerea hotărârii ca legală și temeinică, atât cu ocazia susținerilor orale, cât și prin concluziile scrise depuse la dosar.
Prin apelul său, inculpatul M.E.C. a solicitat achitarea, conform prevederilor art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din probatoriu nu rezultă că a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.
Inculpatul S.G.D. a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei și aplicarea prevederilor art. 81 C. pen.
În apelul său, inculpatul M.M. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) și c) C. pen. și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Prin decizia penală nr. 366 din 21 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și de apelanții - intimați - inculpați M.E.C., R.C.Ș., G.Ș., S.G.D., M.M. și M.D., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților G.Ș., S.G.D., M.M. și M.D., s-a dedus la zi prevenția inculpaților și s-a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut, în esență, că instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt și a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor comise de inculpați, făcând referire concretă la probele administrate, care stabilesc, fără echivoc, vinovăția inculpaților.
De asemenea, s-a constatat că prima instanță a făcut o corectă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și că, față de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, dedus și din modalitatea de comitere a acestora, precum și în raport cu circumstanțele personale ale inculpaților, nu se impune o nouă individualizare a pedepselor nici sub aspectul cuantumului și nici al modalității de executare.
În ceea ce îi privește pe inculpații M.M., G.Ș. și S.G.D., care, înainte de începerea cercetării judecătorești, au declarat că se prevalează de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., relatând că recunosc, în totalitate, faptele reținute prin actul de sesizare, Curtea a arătat că împrejurarea că, în apel, aceștia și-au menținut declarațiile de recunoaștere a faptelor, însă au precizat că nu le-au săvârșit alături de alți inculpați, nu afectează aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen., întrucât textul de lege se referă expres la recunoașterea de către inculpat a faptelor sale și nu ale altor persoane.
Cu privire la criticile formulate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție referitoare la greșita achitare a inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. a), b) pct. 18 din Legea nr. 39/2009, acestea au fost apreciate de Curtea de apel ca fiind neîntemeiate, întrucât, în cauză, nu sunt probe certe cu privire la existența unei activități autonome a inculpaților de constituire și organizare a unui nucleu în scopul determinat de săvârșire de infracțiuni, acuzația bazându-se doar pe participarea fiecărui inculpat la săvârșirea infracțiunilor cercetate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, reiterând, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., critica formulată în apel privind greșita achitare a inculpaților sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, precum și inculpații S.G.D., M.D. și M. (fost R.) M., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., iar recurentul M.D. și pe cel reglementat de pct. 10 al aceluiași articol.
Astfel, făcând trimitere la circumstanțele sale personale și la împrejurarea că are o familie organizată și că, în prezent, obține venituri licite, fiind angajat la o societate comercială, recurentul S.G.D. a solicitat reindividualizarea modalității de executare a pedepsei rezultante, în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 și urm. C. pen. privind suspendarea condiționată a executării acesteia.
De asemenea, inculpatul recurent M. (fost R.) M., invocând atitudinea sa procesuală sinceră și cooperantă, a criticat modalitatea de individualizare a pedepselor ce i-au fost aplicate sub aspectul cuantumului, solicitând reducerea acestora.
În ceea ce îl privește pe recurentul inculpat M.D., acesta a solicitat, în principal, în temeiul art. 3851S pct. 2 lit. c) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, arătând, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., că instanța de control judiciar nu a analizat declarațiile date de inculpați în apel, iar, în subsidiar, în sfera cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepselor ce i-au fost aplicate, prin reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, în condițiile art. 861 C. pen., având în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, a manifestat o atitudine corectă în familie și societate și are o familie organizată, al cărei unic întreținător este.
Examinând hotărârile atacate, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 10, 18 și 14 C. proc. pen., înalta Curte apreciază recursurile declarate de Parchet și de inculpații S.G.D., M.D. și M. (fost R.) M. ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
1. Astfel, este de menționat că eroarea gravă de fapt, caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., poate exista numai dacă se constată că situația de fapt reținută de instanțele inferioare este în contradicție evidentă cu ceea ce rezultă din probele administrate. Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absența cărora nu poate fi socotită gravă, și anume să fie evidentă, adică starea de fapt reținută să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar, și să fie esențială, adică să aibă o influență bine precizată asupra soluției. Existența erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, ci, așa cum s-a arătat anterior, numai dintr-o discordanță evidentă dintre situația de fapt reținută și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecință pronunțarea unei alte soluții decât cea pe care materialul probator o susținea.
În speță, însă, înalta Curte nu a identificat în cadrul situației de fapt reținute niciun aspect esențial stabilit de instanțele inferioare care să vină în contradicție evidentă și necontroversată cu ceea ce indică dosarul prin probele sale, nefiind întemeiată susținerea Parchetului în sensul că inculpații ar fi săvârșit infracțiunea de constituire (inculpații M.M., S.G.D. și M.D.) și, respectiv, aderare la un grup infracțional organizat (inculpații M.E.C., R.C.Ș. și G.Ș.), care li s-a reținut în sarcină prin rechizitoriu și că a fost comisă o gravă eroare de fapt.
Din situația de fapt, corect stabilită de Tribunal și însușită de instanța de prim control judiciar, pe baza analizei probelor administrate, rezultă fără echivoc că, în cauză, nu s-a demonstrat existența unei activități autonome a inculpaților de constituire și organizare a unei structuri cu scopul determinat de săvârșire a unor infracțiuni grave, activitate care să rămână distinctă de comiterea infracțiunilor deduse judecății și care să vizeze coordonarea și organizarea acțiunilor infracționale, prin fixarea modalității și a coordonatelor de săvârșire a acestora, precum și a sarcinilor și rolului fiecărui membru în cadrul grupului constituit.
De altfel, în motivele scrise de recurs și susținute oral cu ocazia dezbaterilor, nici Parchetul nu invocă aspecte esențiale, necontroversate și evidente, ce ar rezulta din compararea conținutului probelor cu soluția de achitare dispusă, ci doar face anumite raționamente, din care, în opinia sa, ar rezulta existența infracțiunii de criminalitate organizată. Expunerea de motive dezvoltată de procuror ignoră, însă, caracterul distinct și autonom al infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, folosind, în încercarea de a demonstra existența grupului infracțional organizat, argumente ce vizează, de fapt, aspecte din conținutul specific al infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 365/2002 și de Legea nr. 161/2003, pentru care inculpații au fost condamnați în cauză, făcându-se, astfel, o confuzie între cele două elemente infracționale, respectiv infracțiunea de crimă organizată, pe de o parte, și infracțiunile informatice și cele la regimul comerțului electronic, pe de altă parte. Nici depozițiile martorilor indicați de Parchet nu sunt de natură să conducă la stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanțele inferioare, aspectele relevate de aceștia având un caracter general, fără trimitere directă și expresă la elemente ce caracterizează existența grupului infracțional organizat.
Ca urmare, constatând că, în cauză, există o concordanță deplină între cele reținute de instanțele de fond și de apel cu privire la infracțiunea de criminalitate organizată și dovezile administrate, nefiind indicată de procuror și nici identificată de instanța de recurs vreo probă a cărei existență sau inexistență să fi fost în mod eronat afirmată de instanțele inferioare sau al cărei conținut să fi fost redat contrar a ceea ce este evident și fără posibilitate de controversă, înalta Curte apreciază că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., neputând fi reținute criticile formulate de Ministerul Public sub acest aspect.
2. Referitor la critica formulată de recurentul inculpat M.D. cu privire la omisiunea instanței de prim control judiciar de a se pronunța asupra unor probe administrate, respectiv declarațiile date de inculpați în apel, înalta Curte constată că, deși reală, aceasta nu poate conduce la casarea hotărârii pronunțate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la Curtea de apel, astfel cum s-a solicitat în cuprinsul motivelor de recurs.
Sub acest aspect, este de menționat că, potrivit pct. 10 al art. 3859 C. proc. pen., invocat de recurent, hotărârile sunt supuse casării, printre altele, atunci când instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate sau asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului. Rezultă, așadar, că omisiunea instanței de a se pronunța asupra probelor administrate sau cererilor formulate de părți nu atrage în mod automat casarea hotărârii în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., fiind necesar ca instanța de recurs să analizeze dacă proba sau cererea este sau nu esențială și de natură a influența soluția procesului. Or, în cauză, nu se poate considera că este vorba despre o omisiune esențială, deoarece, chiar dacă instanța s-ar fi pronunțat cu privire la respectivele probe, acestea nu puteau schimba soluția asupra procesului, nefiind de natură, raportat la celelalte dovezi administrate în cursul procedurii judiciare (documentele puse la dispoziție de unitățile bancare, imaginile video surprinse de camerele de supraveghere de la bancomatele pe care s-au instalat dispozitive de skimming sau la care s-au efectuat retrageri frauduloase de numerar, constatările tehnico-științifice asupra echipamentelor de skimming montate, procesele verbale întocmite de organele de cercetare penală cu privire la activitățile întreprinse în legătură cu identificare suspecților și a locațiilor unde au fost realizate activități infracționale, interceptările convorbirilor telefonice, perchezițiile domiciliare și cele informatice) să conducă la achitarea inculpatului, așa cum a solicitat acesta în fața Curții de apel.
Ca urmare, înalta Curte apreciază această critică formulată de recurentul inculpat M.D. ca neîntemeiată, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.
3. Sub aspectul proporționalizării pedepselor cu închisoarea aplicate recurenților S.G.D., M.D. și M. (fost R.) M., înalta Curte constată că s-a făcut o corectă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., ținându-se seama de circumstanțele reale ale comiterii faptelor și circumstanțele personale ale inculpaților, în raport cu care au fost stabilite sancțiuni penale judicios individualizate, apte să asigure realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei.
În mod justificat, la alegerea tratamentului sancționator aplicat inculpaților, au fost avute în vedere importanța deosebită a valorilor sociale lezate prin comiterea infracțiunilor, durata mare în timp a desfășurării activității infracționale, modalitatea în care au acționat inculpații, multitudinea actelor materiale comise, precum și comportamentul lor procesual, inculpatul M.D. sustrăgându-se urmăririi penale și încercând, în permanență, să denatureze adevărul și să inducă în eroare organele judiciare.
De asemenea, în mod corect a fost valorificată în procesul de cuantificare a sancțiunilor penale aplicate inculpatului M.M. împrejurarea că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, infracțiunile pentru care a fost condamnat în prezenta cauză fiind săvârșite în stare de recidivă mare postexecutorie, în raport cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 213 din 27 iunie 2006 a Tribunalului Dâmbovița tot pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 24 și art. 27 din Legea nr. 365/2002, aspect ce denotă perseverența sa infracțională, specializarea în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, precum și împrejurarea că scopul sancțiunii aplicate anterior, ca măsură de constrângere și mijloc de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, nu a fost atins.
În consecință, față de toate aceste considerente anterior expuse, înalta Curte constată că, în mod justificat, nu au fost reținute în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante judiciare conform art. 74 C. pen. și apreciază că pedepsele aplicate acestora de către instanța de fond și menținute de instanța de prim control judiciar au fost corect individualizate, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., astfel încât nu se impune stabilirea unor sancțiuni penale mai ușoare, care ar fi insuficiente pentru a asigura reeducarea lor și realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Înalta Curte nu poate da curs nici solicitării recurenților inculpați S.G.D. și M.D. de aplicare a dispozițiilor art. 81 și, respectiv, art. 861 C. pen., apreciind, în raport cu gravitatea faptelor comise și amploarea activității infracționale desfășurate, că scopul pedepselor stabilite nu poate fi atins decât prin executarea lor în regim privativ de libertate, conform art. 57 C. pen.
Așa fiind, înalta Curte apreciază că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
În consecință, constatând, față de toate considerentele anterior expuse, că, în cauză, nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 10, 18 și 14 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchet și de inculpații S.G.D., M.D. și M. (fost R.) M.
În temeiul art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce la zi prevenția inculpaților M.D., M. (fost R.) M. și G.Ș., precum și durata reținerii și arestării preventive a inculpatului S.G.D. de la 28 octombrie 2010 până la 17 februarie 2012.
Totodată, având în vedere că recurenții inculpați S.G.D., M.D. și M. (fost R.) M. sunt cei care se află în culpă procesuală, instanța, în temeiul art. 192 alin. (2) și alin. (4) C. proc. pen., îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală și inculpații S.G.D., M.D. și M. (fost R.) M. împotriva deciziei penale nr. 366 din 21 decembrie 2011 a Curții de Apel București - Secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.D. durata prevenției de la 16 februarie 2011 la 9 aprilie 2012.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M. (fost R.) M. durata prevenției de la 23 octombrie 2010 la 9 aprilie 2012.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.Ș. durata reținerii și arestării preventive de la 23 octombrie 2010 la 9 aprilie 2012.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.G.D. durata reținerii și arestării preventive de la 28 octombrie 2010 la 17 februarie 2012.
Suma de 400 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.Ș. se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Sumele de câte 100 lei reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați M.E.C. și R.C.Ș., până la prezentarea apărătorilor aleși, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Obligă recurenții intimați inculpați S.G.D. și M.D. la plata sumelor de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Obligă recurentul intimat inculpat M. (fost R.) M. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 400 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2012.