S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul I.F. împotriva deciziei penale nr.1034 din 28 mai 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Recurentul a fost prezent în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, avocat N.I.
Au lipsit partea responsabilă civilmente I.V. și Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei sector 2 București.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul a menționat că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează să fie pronunțată.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil.
Inculpatul a declarat că este de acord cu cele relatate de apărător.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.813 din 5 iulie 2001, Judecătoria sectorului 2 București a condamnat pe inculpatul I.F. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,e Cod penal, cu aplicarea art.99 și următoarele Cod penal. De asemenea, în baza art.81 și 110 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, iar în temeiul art.110/1 Cod penal inculpatul a fost obligat ca în perioada termenului de încercare, după împlinirea vârstei de 18 ani să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art.86/3 alin.1, lit.a-d Cod penal și cele prevăzute de art.86/3 lit.b și d Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, care a fost respins de Tribunalul București, secția I penală, prin decizia nr.289/A din 15 februarie 2002 pronunțată în dosarul nr.4553/2001. Prin aceeași decizie s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 2 București, sentința a fost desființată în parte, în sensul că au fost înlăturate dispozițiile art.81 – 110 Cod penal și s-a făcut aplicarea art.71, 64 Cod penal.
Prin decizia penală nr.1034 din 28 mai 2002, Curtea de Apel București –secția a II-a penală a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva deciziei nr.289/A din 15 februarie 2002 a Tribunalului București, hotărârea fiind definitivă.
Împotriva deciziei penale nr.1034 din 28 mai 2002 a Curții de Apel București –secția a II-a penală, inculpatul I.F. a declarat recursul de față.
Având în vedere că recursul a fost formulat împotriva unei hotărâri definitive și executorii, pronunțată de către Curtea de Apel București, este evident că această soluție nu mai poate fi supusă nici unei căi ordinare de atac.
Ca atare, recursul fiind inadmisibil, urmează să fie respins.
Recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de inculpatul I.F. împotriva deciziei nr.1034 din 28 mai 2002 a Curții de Apel București,Secția a II-a penală, ca inadmisibil.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică,azi 30 ianuarie 2003.