Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 156 din 17 octombrie 2011 a Tribunalului Suceava, s-a dispus condamnarea, inculpatului C.P.C., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunii de omor calificat „in public", prev. de art. 20 rap. la 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare.
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la - art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen, cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 26 august 2011 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat: inculpatul la plata sumei de 1601,01 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Suceava a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 507/P/2011 din 09 septembrie 2011, s-a dispus trimiterea in judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C.P.C., pentru săvârșirea tentativei ia infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că, în noaptea de 25 august 2011; în jurul orelor 00:00, inculpatul C.P.C. s-a deplasat împreună cu prietenul său C.I. și numitele I.G. și A.G. în localul aparținând SC D.B. SRL, din orașul Gura Humorului, pentru a socializa și consuma băuturi alcoolice. În interiorul localului, la o masă alăturată de cea ocupată de inculpat și prietenii săi, se aflau numiții V.A.M., V.C., S.I. și S.V.
În timp ce se deplasa spre ieșirea din local, numitul S.I. a pierdut (scăpat) telefonul mobil pe care îi avea asupra sa, lucru care a fost observat de către inculpatul C., care la ridicat de pe jos și l-a ascuns în apropierea sa, sub masa la care stătea. Realizând că și-a uitat telefonul în local, S.I.: a revenit în bar împreună cu însoțitorii săi pentru a-și căuta telefonul pierdut. V.C. a apelat de pe telefonul său numărul de telefon al S.l. telefonul fiind ulterior văzut și identificat lângă masa lui C.P. În continuare, între V.C. și S.I. pe de o parte și C.P. și C.I. pe de altă parte s-a iscat o altercație verbală, primii reproșându-le celorlalți despre faptul că au ascuns telefonul și au încercat să și-l însușească pe nedrept. Conflictul verbal a degenerat, V.C. și C.I. au început să se îmbrâncească și să se lovească reciproc în apropierea ușii de acces în local. Cu excepția celor doi protagoniști, nicio altă persoană nu a intervenit în conflict. Aflat la o distanță de aproximativ 2 m de aceștia, inculpatul C.P.C. a luat un tac de pe masa de biliard și fără a avea un motiv anume ori o explicație logică, i-a aplicat lui S.V. o lovitură puternică, din spate, în zona capului, victima prăbușindu-se la podea în stare de inconștiență.
Important de precizat este faptul că victima se afla în apropierea celor două persoane care se loveau reciproc fără a fi implicată în vreun fel, iar inculpatul era poziționat în spatele celor trei și a agresat victima fără a avea un motiv temeinic.
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 317/A din 26 august 2011 medicii legiști au concluzionat că victima S.V. prezintă un traumatism cranio-cerebral grav, comă gradul III, hematom subdural acut tempora-fronto-parietal stâng, edem cerebral difuz, fractură stâncă temporară stângă, plagă contuză suturata retro-auriculară stângă. Leziunile au necesitat un nr. de 55-58 zile de îngrijiri medicale, iar intervenția neuro-chirurgicală de urgență a fost obligatorie pentru salvarea vieții victimei.
În fază de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal din sesizare din oficiu (f. 2), proces verbal de cercetare la față locului și planșa fotografică aferentă (f. 3-29), CD cu înregistrări video din interiorul localului (f. 30), proces verbal de examinare criminalistică (f. 31-35), raport de examinare medico-legală (f. 35). plângere declarație parte vătămată /parte responsabilă civilmente (,t 37, 38), declarațiile martorilor (f. 39-42, 43-44, 45-46, 47, 48-50, 51-52, 53-54), dovezi de ridicare, predare bunuri (f. 65-66), procese verbale de contravenții emise pe numele lui C.P. (f. 67, 68), ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale și ordonanță de reținere cu nr. 507/P/2011 din data de 26 august 2011 (f. 74,' 78), referat cu propunere de luare a măsurii arestării preventive din data de 27 august 2011 (f. 80), mandat de arestare preventivă, precum și încheierea de ședință a Tribunalului Suceava (f.82, 83-84), declarațiile inculpatului C.P.C. (f. 69, 70-71, 75, 76--. 77). proces verbal de, prezentare a materialului de, urmărire penală (f. 87).
Instanța, având în atenție voința inculpatului C.P.C. care a învederat, asistat fiind de apărător, că dorește să se urmeze procedura simplificată în concordanță cu disp. art. 3201 C. proc. pen., a adus la cunoștința acestuia infracțiunea pentru care a fost deferit justiției și a procedat ia ascultarea lui sub aspectul recunoașterii faptei imputate, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, și însușirii probelor administrate în cursul urmăririi penale, poziția procesuală exprimată fiind consemnată in proces verbal separat, atașat la dosarul cauzei.
Având în vedere că partea vătămată S.V., în cursul cercetării judecătorești, a arătat că înțelege să, se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 221.500 lei. din care suma ele 200.000 lei daune morale, iar suma de 21.500 lei daune materiale, prin încheierea de ședință din data de 10 octombrie 2011, s-a dispus disjungerea dosarului cu privire la latura civilă a cauzei.
Analizată fiind cauza din perspectiva incidenței art. 3201 C. proc. pen., instanța a reținut dispozițiile legale ce dau conținut articolului menționat: „Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor in circumstanțiere pe care le poate administra Ia acest termen ele judecată. La termenul" de judecată, instanța întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă ioc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, procedează la audierea acestuia și apoi acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți. Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă ea faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date. Cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse. Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispozițiile alin. (1) – (6) nu se aplică cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viața.
În procesul penal pendinte instanța a regăsit toate condițiile de procesibilitate impuse de art. 3201 C. proc. pen., pentru ca acest articol să-și producă efectul de drept substanțial referitor la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, pentru infracțiunea - pentru care inculpatul C.P.C. a fost trimis în judecată ( tentativă la infracțiunea de omor calificat. prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu limite de pedeapsă de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni ani închisoare, reduse cu o treime: 5 ani și 1 lună - 8 ani și 4 luni închisoare).
Astfel:
- începerea cercetării judecătorești nu a avut loc în condițiile în care. la primul termen de judecată pe fondul cauzei, fără a fi avut loc citirea actului de sesizare care marchează momentul procesual al debutului cercetării judecătorești, inculpatul C.P.C. a declarat expres disponibilitatea de a urma procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen.;
- inculpatul C.P.C. a declarat personal, în fața instanței de judecată, că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate in faza de urmărire penală, pe care le cunoaște sile însușește;.
- infracțiunea pentru care s-a. dispus trimiterea în judecată a inculpatului nu este pedepsită de lege cu detențiunea pe viață, pentru a nu deveni astfel incidente dispozițiile prev. de art. 3201 C. proc. pen.
- instanță de judecată s-a. considerat pe deplin lămurită, numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, apreciind că fapta inculpatului este complet și corect stabilită și, de asemenea, există Suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea unei pedepse/fără a mai fi necesară administrarea de probe sub acest aspect, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere depuse la termen de către inculpat, prin apărător;
Astfel fiind, analizând materialul probator administrat în cauză, cu privire la latura penala a cauzei, instanța a reținut următoarele:
În fapt, inculpatul C.P.C., în noaptea de 25/26 august 2011, cu aproximație orele 01,30, în timp ce se afla într-un loc public, local din orașul Gura Humorului, a exercitat acte de violență de-mare intensitate asupra numitului S.V., Iovindu-l cu tac pentru biliard la nivelul capului, cauzându-i leziuni grave, viața acestuia fiindu-i pusă în primejdie.
Această situație de fapt a fost reținută de către instanță exclusiv în baza probelor administrate in faza de urmărire penală, în conformitate cu dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., probe pe care inculpatul a declarat că le cunoaște și le însușește, astfel cum rezultă din declarația acestuia consemnată; în procesul-verbal separat atașat la dosar.
Așa cum rezultă din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 317/A din 26 august 2011 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava, victima S.V. a prezentat un traumatism cranio-cerebral grav, comă gradul III, hematofti subdural acut temporo-fronto-parietal stâng, edem cerebral difuz, fractură stâncă temporară stângă, plagă confuză suturată retro-auriculară stângă. Leziunile au necesitat un nr. de 55-58 zile de îngrijiri medicale, iar intervenția neuro-chirurgicală de urgență a fost obligatorie pentru salvarea vieții victimei (f. 35 dos. u.p.).
Inculpatul, audiat în cursul urmăririi penale a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și a regretat fapta comisa, declarând că a lovit victima. întrucât i-a fost. încă să nu fie și el la rândul său agresat. Însă, această susținerea a inculpatului nu are niciun suport probator și este în contradicție cu depozițiile martorilor audiați în cauză (V.A.M. - fila 39 dos. u.p., V.C.G. - fila 43 dos. u.p., M.M.F. - fila 48 dos. u.p.), depoziții conform cărora el nu a fost implicat vreo clipă în altercația ce a avut loc între C.l. și V.C. Mai mult decât, atât, nu a fost amenințat în vreun fel cu acte de violență. Elocventă în acest sens este și înregistrarea video din incinta localului, imaginile fiind mai mult decât grăitoare.
În drept, faptă inculpatului C.P.C. care, în noaptea de 25/26 august 2011, cu aproximație orele 01,30, în timp ce se afla într-un Ioc public, local din orașul Gura Humorului, a exercitat acte de violență de mare intensitate asupra numitului S.V., lovindu-i cu un tac pentru biliard la nivelul capului, cauzându-i leziuni grave, viața acestuia fiindu-i pusă în primejdie, întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru care acesta urmează a răspunde penal.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, Tribunalul a aplicat succesiv dispozițiile art. 20 rap. la art. 174, 175 C. pen. - limite de pedeapsă ce la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 ani închisoare - și apoi ale art. 3201 C. proc. pen., rezultând prin micșorarea cu o treime limite;ele pedeapsă de la 5 ani și 1 lună - 8 ani și 4 luni. Au fose avute în vedere în continuare criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile părții generale ale Codului penal, gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise; împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită, descrisă detaliat mai sus și urmarea produsă, acțiunea inculpatului conducând la punerea în primejdie a vieții unui seamăn.
Referitor la persoana inculpatului, Tribunalul a constatat că acesta este la prima încălcare a legii penale, fiind lipsit de antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar existentă la dosar. De asemenea, conform înscrisurilor în circumstanțiere depuse în fața instanței de judecată, venite din partea numitelor C.D. și D.A.S., inculpatul era cunoscut până la data incidentului ca un om așezat, liniștit, nu consumă băuturi alcoolice, nu este violent, nici scandalagiu, este serios și muncitor.
Având în vedere discrepanța vădită între agresivitatea faptei inculpatului (lovirea cu putere, din spate; a victimei cu un tac pentru biliard la nivelul capului, aceasta prăbușindu-se la podea - în stare de inconștiență și ajungând la spital în moarte clinică, faptul că nu există nici o motivație logică a agresiunii comise, nici inculpatul și nici partea vătămată nefiind implicați direct în conflictul iscat în incinta localului) și comportamentul tipic anterior al acestuia care nu deroga de la condițiile de normalitate a desfășurării vieții unei persoane, prima instanță nu a reținut, în favoarea inculpatului, cum s-a solicitat de către apărătorul acestuia, circumstanțe atenuante judiciare.
De asemenea, având în vederea cuantumul pedepsei principale aplicate, raportat la prevederea expresă în textul de lege ce sancționează fapta de omor calificat, a pedepsei complementare constând în „interzicerea unor drepturi", în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 2 ani.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, față de gravitatea faptei săvârșite, instanța a apreciat ca numai prin executarea sa în regim de detenție pedeapsa își va atinge finalitatea instituită de lege, suspendarea executării acesteia nefiind posibilă nici din punct de vedere legal (față de cuantumul de 6 ani închisoare) și nici oportună față de gravitatea faptei în sine.
Astfel, fiind, în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen., instanța a dedus din pedeapsa aplicată durata: reținerii și arestării preventive de la data de 26 august 2011 la zi.
Împotriva acestei sentințe, în termen .legal, au declarat apel inculpatul C.P.C. și partea vătămată S.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeimcie.
În motivarea apelului sau, partea vătămată, a arătat, în esență, că pedeapsa aplicată de prima instanță inculpatului este prea mică în raport de fapta săvârșită și urmările acestuia.
În motivarea apelului său, inculpatul a arătat, în esență, că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea de tentativă de omor (în condițiile în care afirmă că nu a avut intenția de a ucide victima se impunea schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. proc. pen.); de asemenea, a mai arătat inculpatul că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea aspră.
Analizând apelurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate și în baza actelor și lucrărilor dosarului, în conformitate cu prevederile art. 371 și 378 C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:
Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 3201 alin. (1) C. proc. pen. (inculpatul a recunoscut în mod expres în fața primei instanțe săvârșirea faptei reținute în rechizitoriu și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală).
De asemenea, instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale.
Rezultă din ansamblul probator, la care a făcut referire detaliată, primă instanță, că în noaptea de 25 august 2011, în jurul orelor 00:00, inculpatul C.P.C. s-a deplasat împreună cu prietenul sau C.I. și numitele I.G. și A.G. în localul aparținând SC D.B. SRL, din orașul Gura Humorului; în interiorul localului la o masă alăturată;de cea ocupată de inculpat și prietenii săi, se aflau numiții V.A.M.. V.C., S.I. și S.V.; în jurul orei 01:30, grupul de tineri printre care se afla și victima S.V. a intenționat să părăsească localul, deplasându-se către locuințele lor; în timp, ce se deplasa spre ieșirea din local, numitul S.I. a pierdut (scăpat) telefonul mobil pe care îl avea asupra sa, lucru care a fost observat de către inculpatul C.; care l-a ridicat de pe jos și li a ascuns în apropierea sa, sub masa la care stătea; realizând că și-a uitat telefonul în local, S.I. a revenit în bar împreună cu însoțitorii săi pentru a-și căuta telefonul pierdut; V.C. a apelat de pe telefonul său numărul de telefon al lui S.l., telefonul fiind ulterior văzut și identificat lângă masa lui C.P.; în continuare, între V.C. și S.l. pe de o parte și C.P. și C.l. pe de altă parte s-a iscat o altercație verbală, primii reproșându-le celorlalți despre faptul că au ascuns telefonul și au încercat să și-l însușească pe nedrept; conflictul verbal a degenerat, V.C. și C.l. iau început să se îmbrâncească și să se lovească reciproc în apropierea ușii de acces în local; cu excepția celor doi protagoniști, nicio altă persoană nu a intervenit în conflict; aflat la o distanță de aproximativ 2 m de aceștia, inculpatul C.P.C. a luat un tac de pe masa de biliard și fără a avea un motiv anume ori o explicație logică, i-a aplicat lui S.V. o lovitură puternică, din spate, în zona capului, victima prăbușindu-se la podea în stare de inconștiență; conform raportului de constatare medico-legală nr. 317/A din 26 august 2011; medicii legiști ați concluzionat că victima S.V. prezintă un. traumatism cranio-cerebral grav, comă gradul III, hematom subdural acut tetriporo-lronto-parietal stâng, edem cerebral difuz, fractură stâncă temporară stângă, plagă confuză suturată retro-auriculară stângă; leziunile au necesitat un număr de 55-58 zile de îngrijiri medievale, iar intervenția neuro-chirurgicală de urgență a fost obligatorie pentru salvarea vieții victimei.
Raportat la situația de fapt reținută s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracțiunii reținute în sarcina apelantului inculpat, respectiv infracțiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Curtea, contrar celor susținute în apelul inculpatului, a apreciat că în mod netemeinic prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă de 6 ani închisoare, criticile părții vătămate sub acest aspect, fiind întemeiate.
'Într-adevăr, având în vedere, pe lângă criteriile prev. de art. 72 C. pen. reținute de prima instanță, împrejurarea că inculpatul a acționat cu o agresivitate extremă (din actele medico-legale de la dosarul cauzei rezultă că inculpatul a aplicat victimei o lovitură de foarte mare intensitate cu un tac de lemn în cap), împrejurarea că: acțiunea agresivă a inculpatului practic nu a avut o justificație logică - (actul agresiv apare ca fiind gratuit), împrejurarea că inculpatul a lovit victima din spate, împrejurarea că imediat după comiterea faptei inculpatul a preferat să plece și nu s-a interesat dacă victima necesită vreun, ajutor medical, precum și împrejurarea ca inculpatul a rămas cu o serie de sechele fizice și, psihice importante în urma agresiunii, Curtea a apreciat că doar aplicarea unei pedepse de 8 ani închisoare (orientată spre maximul prevăzut de norma de incriminare redus cu o treime conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.) este în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 C. pen. Agresivitatea deosebită a inculpatului și lipsa aparentă de motivație a actului său conduc la ideea că nu se justifica reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante judiciare, conform art. 74 C. pen., chiar dacă inculpatul a recunoscut sincer fapta săvârșită.
Așa fiind, pe calea deciziei penale nr. 105 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, s-a dispus:
Respinge, ca nefondat/apelul declarat de inculpatul C.P.C., împotriva sentinței penale nr. 156 din 17 octombrie 2011 a Tribunalului Suceava.
Admite apelul declarat de partea vătămată S.V. împotriva sentinței penale nr. 156 din 17 octombrie 2011 a Tribunalului Suceava.
Desființează, în parte, sentința penală menționată și în rejudecare:
Majorează cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.P.C. la 8 (opt) ani închisoare (în loc de 6 ani închisoare).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Deduce, în continuare, durata arestării preventive a inculpatului C.P.C. de la 17 octombrie 2011 și menține stare de arest preventiv a acestuia.
Obligă inculpatul apelant să plătească părții vătămate S.V. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel și statului cu același titlu suma de 350 lei.
Celelalte cheltuieli judiciare din apel rămân în sarcina statului.
În continuare împotriva deciziei s-a exercitat calea de atac a recursului doar de către inculpat.
Inculpatul C.P.C. a precizat că nu ridică obiecții cu privire la latura materială a infracțiunii, așa cum a fost soluționată de instanța de fond, însușită și de instanța de apel. Însă, trebuie avută în vedere atitudinea subiectivă a inculpatului față de fapta pe care a comis-o și rezultatele acesteia, contestându-se ușurința cu care s-a încadrat infracțiunea săvârșită la tentativă de omor și precizând că pentru a exista această infracțiune, trebuie să se rețină că în mintea inculpatului, înainte de comiterea sa, a fost luată hotărârea de a ucide. Întrucât că cele două părți nu se cunoșteau, nu aveau niciun fel de relații, s-au întâlnit ocazional, nu se poate reține hotărârea inculpatului de a omorî. Inculpatul nu a avut niciodată această intenție și fapta acestuia a fost determinată de starea de nervozitate provocată de către grupul de prieteni, respectiv de partea vătămată, motiv pentru care a lovit-o fără a-și da seama de consecințele acelei acțiuni, însă fără intenția de a ucide partea vătămată ci doar de a-i aplica o corecție. Inculpatul a așhiesat la pretențiile civile ale părții vătămate, a recunoscut fapta atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de fond, este conștient că partea pe care a lovit-o a suferit un grav prejudiciu de natură morală și materială, însă nu sunt întrunite condițiile săvârșirii faptei de tentativă de omor calificat, întrucât este absentă intenția acestuia de a ucide, iar inculpatul este privit ca un criminal. În plus obiectul cu care a lovit nu era apt de a ucide. Pentru motivele prezentate, a solicitat admiterea recursului în sensul schimbării încadrării juridice din fapta de tentativă de omor calificat își cea de vătămare corporală gravă și, având în vedere că a recunoscut fapta chiar de la primul termen de judecată operând în beneficiul său prevederile art. 3201 C. proc. pen., a avut o conduită bună, să se dispună redozarea pedepsei în sensul aplicării unei sancțiuni mai blânde.
Partea vătămată a pus concluzii de respingere a recursului formulat de inculpatul C.P.C., ca nefondat, apreciind că în cauză nu este vorba de infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen., ci de infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. e) C. pen., în sensul că s-a reținut în mod corect faptul că lovitura aplicată de inculpat a fost de o intensitate deosebita, a vizat o zonă vitală, iar urmările acestei lovituri, așa cum reiese din actele medicale, sunt deosebit de grave.
Instanța de recurs, în examinarea \ cazurilor de casare invocate de inculpat, cu abordarea și a acelor ce se tratează din oficiu, potrivit art. 3856 C. proc. pen., reține următoarele:
Critica inculpatului recurent, grefată pe pct. 17 al art. 3959 C. proc. pen., în sensul că în cauză se impunea schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 C. pen. (motivat de faptul că nu a avut intenția de a ucide), nu este întemeiată.
Încadrarea juridică a faptei dată de prima instanță este legală, fiind stabilită în concordanță cu conținutul constitutiv al normelor de incriminare.
Intenția de a ucide se stabilește în funcție de materialitatea actului care evidențiază poziția psihică a făptuitorului și de împrejurările în care s-a produs actul de violență și care, indiferent de materialitatea actului, pot să confirme sau să infirme intenția de ucidere.
În concret, se apreciază că există intenția de a ucide în funcție de intensitatea loviturii, zona anatomică vitală vizată, aptitudinea de a leza a obiectului cu care s-a acționat.
Examinând împrejurările concrete ale comiterii faptei, prima instanță a constatat in mod corect că intenția inculpatului nu a fost de a vătăma corporal victima, ci dimpotrivă, a prevăzut moartea victimei si chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat eventualitatea producerii ei.)
Intensitatea mare a loviturii aplicate de inculpat, dedusă din gravitatea leziunilor produse victimei (traumatism cranio-cerebral grav), zona vitală a corpului victimei vizată (zona capului), precum și aptitudinea de a ucide a instrumentului folosit fa aplicarea loviturilor (corp contondent - tac de biliard din lemn,), demonstrează intenția indirectă de a ucide victima.
În ce privește aspectul individualizării sancțiunii, aspect criticat în funcție de prev. pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., într-adevăr, raportat la cele consemnate de Curtea, de Apel, având în vedere pe lângă criteriile prev. de art. 72 C. pen. reținute de prima instanță, împrejurarea că inculpatul a acționat cu o agresivitate extremă (din actele medico-legale de la dosarul cauzei rezultă că inculpatul a aplicat victimei o lovitură de foarte mare intensitate cu un tac de lemn în cap), împrejurarea că acțiunea agresivă a inculpatului practic nu a avut o justificare logică (actul agresiv apare ca fiind gratuit), împrejurarea că inculpatul a lovit victima din spate, împrejurarea că imediat după comiterea faptei inculpatul a preferat să plece și nu sa interesat dacă victima necesită vreun ajutor medical, precum șl împrejurarea că inculpatul a rămas cu o serie de sechele fizice și psihice importante în urma agresiunii, coreei s-a; apreciat că dom' aplicarea unei pedepse de 8 ani închisoare (orientată spre maximul prevăzut de norma de incriminare .redus cu o treime conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.) este în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, corecție și reeducare prev. de art. 52 C. pen.
Agresivitatea deosebită a inculpatului și lipsa, aparentă de motivație a actului său conduc la ideea că nu se justifica reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante judiciare, conform art. 74 C. pen., chiar dacă inculpatul a recunoscut sincer fapta săvârșită.
În consecință cum pronunțarea deciziei din apel s-a concretizat sub auspicii de totala legalitate și temeinicie, cazuri de casare constatabile din oficiu nu s-au evidențiat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge ca-nefondat recursul declarat de inculpatul C.P.C., împotriva deciziei penale nr. 105 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuieli judiciare avansate de către stat în recurs, vor fi în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P.C. împotriva deciziei penale nr. 105 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 26 august 2011 la 23 martie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință public 23 martie 2012.