Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 7 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B.I.F.
Curtea de Apel, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele:
Conform art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din interpretarea textelor legale anterior menționate reiese că liberarea provizorie este o măsură facultativă, care se acordă dacă se constată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen. inclusiv sub aspectul oportunității cererii.
Verificând existenta cazurilor de admisibilitate menționate în art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. instanța constată că, sunt îndeplinite condițiile formale de admisibilitate, în sensul că pedeapsa închisorii prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților nu depășește 18 ani, căci, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, în cazul în care un inculpat este cercetat pentru infracțiunea de constituire a unui grup organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, se ia în considerație nu pedeapsa pentru această infracțiune, ci pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea scop a grupului infracțional.
Însă în ceea ce privește analiza, temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, instanța apreciază că aceasta este nefondată, pe cale de consecință, urmează a o respinge.
Motivarea inculpatului vizează îndeosebi inexistența indiciilor temeinice, ce au stat la baza luării măsurii preventive, condiție impusă de art. 143 C. proc. pen., precum și inexistența motivului prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în absența probelor din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului poate prezenta pericol pentru ordinea publică.
Ori, toate aceste motive vizează analiza condițiilor ce au stat la baza luării măsurii arestului preventiv, măsură dispusă de judecătorul măsurii prin încheierea nr. 12 din 19/20 decembrie 2012, soluție menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel cum rezultă din adresa din 21 decembrie 2012.
Examenul de legalitate și temeinicie a măsurii preventive a fost realizat de către judecătorul măsurii, inclusiv sub aspectul existenței indiciilor temeinice cât și a condițiilor privind existența pericolului social determinat de lăsarea în libertate a inculpatului precum și de circumstanțele personale ce caracterizează inculpatul, gradul de instrucție, funcțiile ocupate cât și familia acestuia, astfel cum dispun prevederile art. 136, art. 143 și art. 146 C. proc. pen.
De aceea, investită fiind cu soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța va aprecia motivele, astfel enumerate de inculpat, ca inadmisibile în cadrul acestei proceduri, rezumându-se la examinarea oportunității liberării provizorii sub control judiciar, și aceasta în raport de scopul măsurii preventive astfel cum este el prevăzut de art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen., precum și dispozițiile art. 5, parag. 2 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Examenul de oportunitate presupune un examen al cauzei în concret cu privire la fapta pentru care s-a dispus aretarea preventivă, calitatea acestuia, modul de săvârșire a faptei, natura o acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana inculpatului.
Ori, în cauza de față, instanța apreciază că în raport de faza procesuală în care se află dosarul de urmărire penală, în raport de data luării măsurii arestului preventiv, măsură luată la data de 19/20 decembrie 2012, liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu răspunde exigențelor bunei desfășurări a procesului penal, astfel cum sunt ele exprimate, în mod expres, de dispozițiile art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen.
Faptele penale ce formează obiectul urmăririi penale, respectiv art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 2481 C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 241/2004, sunt numeroase, implică un număr impresionant de participanți, fiind de o gravitate deosebită, determinată și de calitatea subiecților activi cercetați în cauză, lucrători în cadrul poliției, administrației financiare, societăților comerciale, ce intră în relații, inclusiv de natură fiscală, dar și prin condițiile concrete în care se derulează faptele cercetate în cauză. Ori, toate aceste caracteristici solicită investigații ample, inclusiv din punct de vedere cantitativ, investigații necesare a se desfășura în condiții de maximă siguranță, sub aspectul neinfluențării mijloacelor probatorii, caracteristică ce poate fi asigurată în condițiile menținerii arestării preventive față de persoanele presupus implicate în activitățile infracționale.
Circumstanțele concrete ale cauzei, între care se regăsește și analiza activității desfășurate de lucrătorii serviciilor finanțelor publice, alături de inculpat mai sunt cercetați penal și alți șase lucrători, faptele analizate derulându-se pe parcursul unei perioade mai mari de timp, anii 2010-2012, lucrările efectuate de fiecare dintre acești inculpați sunt elemente ce fac necesară menținerea măsurii preventive luată de către judecător.
Totodată, persoana inculpatului, gradul de pregătire profesională, situația familială, funcția pe care aceasta o îndeplinea la nivelul autorității fiscale, capacitatea de decizie și responsabilitățile specifice fișei postului, sunt și ele elemente ce se constituie, până la acest moment procesual în motive apreciate ca neîntemeiate în cererea de față, ele configurând, alături de celelalte elemente expuse mai sus, gradul de pericol social deosebit al faptelor cercetate penal.
Activitățile sociale ce impun exercițiul autorității fiscale, implicațiile faptelor prin care se aduce atingere stabilității bugetare a statului, amplificate în condiții de criză, denotă caracterul inadecvat al liberării provizorii, în condițiile în care societatea reclamă luarea unor măsuri disuasive, prompte, de tragere la răspundere penală a persoanelor care contribuie în acest sens.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, inculpatul B.I.F. a declarat recurs, în criticile formulate, arătând în esență că în mod nejustificat Curtea de Apel Craiova a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. pentru ca aceasta să fie dispusă.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din actele dosarului a fost reținută următoarea stare de fapt:
1. În cursul anului 2008, comisarul de poliție L.L. zis „T.”, împreună cu soția sa L.V., administrator la SC R. SRL Slatina și inspectorul principal de poliție G.B.C., care îi este coleg de serviciu la I.P.J. Olt, Serviciul de Investigarea Fraudelor, au constituit un grup infracțional în scop de șantaj, evaziune fiscală și spălare de bani.
Astfel, cei doi ofițeri de poliție L.L. zis „T.” și G.B.C., au efectuat acte de cercetare penală în mai multe cauze, în interesul unor oameni de afaceri, care desfășurau relații comerciale între firmele lor și SC R. SRL Slatina, administrată în drept de către numita L.V., soția comisarului de poliție L.L.
În fapt, firma este administrată de către ofițerul de poliție L.L., persoană care se ocupă de negocierea contractelor de pază, plata salariaților și orice alte activități care implică întocmirea de documente în relația cu alte persoane fizice sau juridice, existând indicii temeinice de săvârșire a infracțiunii de conflict de interese, prevăzut de art. 253 C. pen.
După ce au efectuat cercetări împotriva unor administratori de societăți comerciale și în majoritatea cazurilor au propus către parchete soluții de netrimitere în judecată pentru infracțiunile economice anchetate, ofițeri de poliție judiciară L.L. zis „T.” și G.B.C. i-au determinat pe aceștia să încheie contracte de pază cu SC R. SRL Slatina.
Pe parcursul derulării contractelor respective, L.L. zis „T.” și G.B.C. s-au implicat în activitățile desfășurate de partenerii de afaceri ai SC R. SRL Slatina în relațiile cu terțe persoane, în sensul că abuzând de funcțiile de ofițeri de poliție judiciară în cadrul serviciului de investigarea fraudelor, au promovat dosare penale în interesul acestora, îndreptate împotriva unor funcționari publici, care respectând prevederile legale au refuzat să acorde rambursări de TVA pentru operațiuni economice fictive, să dispună ridicarea unor sechestre instituite pe bunurile anumitor agenți economici cu datorii la bugetul de stat, ori să acorde subvenții pentru activități agricole care în realitate nu se realizaseră.
De asemenea, comisarul de poliție L.L. zis „T.”, a negociat cu reprezentanții mai multor societăți comerciale sau lichidatori judiciari întocmirea de contracte de pază fictive pentru SC R. SRL Slatina, în conturile societății intrând sume imense de bani, pentru servicii care în realitate nu au fost prestate.
Verificând declarațiile informative 394 privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul statului național depus la A.N.A.F. în numele SC R. SRL Slatina, se constată faptul că în perioada 2007-2011, această societate a încasat peste 1.000.000 euro din servicii de suspecte de nu fi fost executate.
În condițiile în care nu au existat cheltuieli pentru aceste venituri și lipsește profitul societății, există indicii temeinice privind externalizarea sumelor de bani din conturile SC R. SRL Slatina, prin înregistrarea de cheltuieli nereale în evidența contabilă cu consecințe directe asupra diminuării obligațiilor fiscale la bugetul consolidat al statului.
În cursul anului 2009 comisarul de poliție L.L. zis „T.” a efectuat cercetări privind pe administratorul SC M.P.I. SRL G., județul Olt, respectiv B.I., dosarele fiind soluționate prin NUP.
Între SC M.P.I. SRL G., județul Olt și SC R. SRL Slatina a fost încheiat un contract de prestări servicii în urma căruia a achitat 9.821 RON.
De asemenea, același administrator B.I. cercetat de către comisarul de poliție L.L., a înființat SC G.M.O. SRL la aceeași locație, cu același acționariat și a încheiat cu SC R. SRL Slatina contracte, în baza cărora a achitat suma de 96.546 RON.
Având în vedere faptul că SC M.P.I. SRL Găneasa avea instituit sechestru asupra unor bunuri, prin decizia nr. 33 din 17 iunie 2008 emisă de D.R.A.O.V. Craiova inculpatul L.L. s-a sesizat din oficiu, întocmind un proces-verbal împotriva directorului M.M.D. de la D.R.A.O.V. Craiova pentru infracțiunea de abuz în serviciu, cu toate că acesta nu avea competență teritorială pentru a efectua acte de cercetare penală pe raza județului Dolj, funcționând în cadrul I.P.J. Olt, Serviciul de Investigare a Fraudelor.
Cu ocazia cercetările efectuate în cadrul dosarului, la data de 25 august 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva numitului M.M.D. iar într-una din zilele lunii august 2011, comisarul L.L. împreună cu inculpatul G.B.C. s-au deplasat la sediul D.R.A.O.V. Craiova la biroul directorului M.M.D. cu care au purtat o discuție în timpul căreia i-au cerut acestuia să dispună ridicarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor aparținând SC M.P.I. SRL Găneasa, cu care SC R.E.S. SRL Slatina avea relații contractuale.
În aceeași situație se află numitul B.G., administrator al SC P. SRL Slatina, cercetat în mai multe dosare penale atât de comisarul de poliție L.L. zis „T.” cât și de inspector principal G.B.C., toate soluționate cu NUP.
Între SC P. SRL și SC R.S. SRL Slatina s-au derulat mai multe tranzacții comerciale în urma cărora ultima societate a încasat pentru serviciile de pază prestate suma de 28.040 RON.
În plus, în anul 2011 la solicitarea lui L.L. și în urma discuțiilor purtate cu numita B.R., fiica lui B.G., inspectorul principal G.B.C. a preluat dosarul penal privind pe numita P.A. funcționar în cadrul D.G.F.P. Olt.
În exercitarea atribuțiunilor de serviciu și cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, numita P.A. a refuzat o rambursare de TVA în valoare de 2.000.000 RON către SC M.O. SRL administrată de către fiica lui B.G., respectiv B.R.
Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a județului Olt, a efectuat un control la D.G.F.P. Olt și a constata faptul că refuzul de aprobare a cererii de rambursare înaintată în numele SC M.O. SRL a fost justificat din partea funcționarului P.A., iar societatea comercială nu avea drept de deducere a TVA- ului.
Comisarul de poliție L.L. zis „T.” cât și de inspector principal G.B.C., în timpul audierilor au exercitat presiuni asupra numitei P.A. și în prezența apărătorului ales av. J.E., în scopul intimidării acesteia și a o determina să cedeze asupra hotărârii de a nu întocmi documentele necesare aprobării TVA-ului pentru SC M.O. SRL, însă în cele din urmă soluția în dosarul penal față de numita P.A. a fost dată la parchet, de scoatere de sub urmărire penală.
În mod similar comisarul de poliție L.L. zis „T.” a exercitat presiuni asupra numitei P.A. în scopul renunțării la actele de control întocmite în cazul SC A.I. SRL Slatina.
De menționat este faptul că SC A.I. SRL deține în municipiul Slatina un magazin desfacere produse fierărie și sticlă, are 2 angajați, iar în anul 2010 a declarat o cifră de afaceri de 150.000 RON, profitul brut fiind 0.
SC R.S. SRL Slatina a încheiat cu SC A.I. SRL contract de prestări servicii pentru pază și a primit în același an 130.000 RON pentru prestări.
În perioada 2010-2011 comisarul de poliție L.L. zis „T.” cât și de inspector principal G.B.C. s-au sesizat din oficiu în mai multe dosare penale, împotriva administratorilor unor societăți comerciale din P., județul Olt, pentru faptul că au fost utilizate bilete la ordin în tranzacțiile comerciale fără a exista disponibil în cont.
În realitate acest mod de lucru a fost utilizat de cei doi polițiști pentru ca, pe de o parte SC R.S. SRL Slatina să obțină contracte de monitorizare, pază și protecție, iar pe de altă parte deșeurile de materiale feroase și neferoase să fie direcționate către SC A.I. SRL care la rândul său distribuie marfa către SC P. SRL Slatina administrată de către numitul B.G.
2. Același mod de operare al inculpaților se constată și în cazul A.P.I.A. Olt, inculpatul L.L. împreună cu inculpatul G.B.C. intervenind și făcând presiuni asupra părții vătămate N.D., director executiv la A.P.I.A. Olt în vederea acordării unei subvenții necuvenite inculpatului B.G.A. director executiv la SC M. SRL Piatra Olt.
În aceleași condiții, adică la presiunile exercitate de inculpatul L.L. au fost încheiate contractele de pază între SC R.E. SRL pe de o parte și societățile SC I.C.M. SRL Slatina, A.C.C.I. Slatina ș.a. pe de altă parte.
În perioada anilor 2008-2011, sus-numiții au mai dezvoltat un alt palier al activității infracționale constând în protecția asigurată pe raza județului Olt în domeniul organizării și desfășurării de activități comerciale ilicite din sfera jocurilor de noroc pentru mai multe persoane dintre care și inculpatul P.L.I. zis „L.”, asociat unic la SC V.C. SRL Craiova, firmă în prezent radiată.
Afacerea pusă la punct constă în introducerea ilegală pe teritoriul României a unor aparate de joc de tipul slot-machines, la care este înlocuită placa de bază cu una contrafăcută. Mai departe, aceste mașini sunt amplasate și utilizate la agenți economici în majoritate din mediul rural, mizându-se pe lipsa controalelor specifice în aceste zone îndepărtate de localitățile reședință de județ.
Atât inculpatul L.L. cât și inculpatul G.B.C. au intervenit pentru inculpatul P.L.I. zis „L.”, la Poliția Caracal în vederea soluționării favorabile a unui dosar penal, acesta din urmă fiind găsit cu aparate tip slot machines fără licență.
3. O altă componentă a activității infracționale a fost acordarea nelegală a TVA-ului în cuantum de 2.931.300 RON, în anul 2010, către SC M. SRL Piatra Olt.
Astfel, în conformitate cu raportul de control al Curții de Conturi s-a constatat nerespectarea procedurii de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare și a procedurilor privind întocmirea actelor de inspecție fiscală prevăzute de C. proc. fisc., care au determinat rambursarea nelegală a taxei pe valoarea adăugată în sumă de 2.931.300 RON, în anul 2010, către SC M. SRL Piatra Olt.
Rambursarea de TVA a fost solicitată ca urmare a tranzacțiilor fictive încheiate între SC M. SRL pe de o parte și O.U.A.I. Piatra Olt , director fiind tot de inculpatul B.G.A., SC A.I. SRL Bechet.
Fictivitatea tranzacțiilor a fost constatată în urma verificării evidentei contabile a societăților furnizoare, în sensul că nu existau documente de achiziție a produselor livrate sau s-a constatat inexistența mărfii tranzacționate (raport de inspecție fiscală întocmit de D.G.F.P. Olt).
De asemenea, prin adresa din 7 decembrie 2012, A.N.I.F. a comunicat faptul că nu a livrat apă către O.U.A.I. Piatra Olt.
Din cercetările efectuate în cauză s-a constatat faptul că rambursarea TVA a fost acordată cu sprijinul organelor fiscale, în speță inculpatul B.I.F. director executiv adjunct, E.I. director A.F.P.C.M. Olt și consilierii superiori L.A. și P.G. din cadrul D.G.F.P. Olt.
Din verificarea dosarului fiscal și a dosarelor de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, întocmite în anul 2010 ca urmare a soluționării deconturilor de TVA cu sume negative cu opțiunea de rambursare depuse de SC M. SRL Piatra Olt, s-a constatat nerespectarea de către A.F.P.C.M. Olt a procedurii de soluționare a deconturilor de taxă pe valoarea adăugată cu opțiunea de rambursare aprobată prin ordinul nr. 263/2010 al ministrului finanțelor publice. Astfel decontul de TVA cu sume negative cu opțiunea de rambursare aferent lunii februarie 2010 a fost soluționat cu inspecție fiscală ulterioară urmare faptului că analiza de risc și încadrarea într-un grad de risc fiscal au fost efectuate cu încălcarea prevederilor ordinului ministrului finanțelor publice nr. 263/2010 în sensul că la stabilirea gradului de risc fiscal nu au fost avute în vedere informațiile privind comportamentul fiscal al contribuabilului.
Pentru anul 2010, SC M. SRL Piatra Olt a beneficiat de rambursare de taxă pe valoarea adăugată cu control ulterior în sumă totală de 2.931.300 RON, conform deconturilor depuse pentru Inculpatul E.I. a aprobat rambursarea de TVA fără control anticipat aferentă decontului din iunie 2010 înainte de finalizarea inspecției fiscale solicitate chiar de către A.F.P.C.M. Olt pentru verificarea TVA-ului înscrisă în decont, în fapt compensarea de 1.800.000 RON.
Se constată că în luna februarie 2010 SC M. SRL înregistra datorii fiscale în valoare de 1.743.000 RON și a solicitat și obținut de la inculpatul E.I. în calitate de director executiv, o amânare a plății obligațiilor fiscale pentru ca ulterior să solicite și să obțină compensarea de TVA în luna iulie 2010, la momentul scadenței amânării.
Se precizează faptul că SC M. SRL este încadrată în categoria contribuabililor mijlocii, și conform ordinului ministrului finanțelor publice nr. 263/2010 beneficiază de rambursare cu inspecție fiscală ulterioară cu excepția cazurilor în care prezintă risc fiscal mare, când rambursarea se acordă cu inspecție fiscală anticipată.
Din verificarea efectuată s-a constatat că pentru luna februarie 2010 contribuabilul a depus primul decont de taxă pe valoarea adăugată cu sume negative pentru care și-a manifestat opțiunea de rambursare prin bifarea căsuței corespunzătoare prevăzută în decont, suma solicitată la rambursare fiind de 53.420 RON.
Compartimentul de analiză de risc a analizat solicitarea de rambursare în vederea soluționării decontului cu sumă negativă de TVA și încadrarea contribuabilului într-o categorie de risc fiscal, în funcție de care soluționarea se face cu inspecție fiscală anticipată sau inspecție fiscală ulterioară.
Pentru primul decont de TVA cu sume negative supus soluționării după data intrării în vigoare a ordinului ministrului finanțelor publice nr. 263/2010, respectiv luna februarie 2010, compartimentul de analiză de risc a solicitat informații pentru stabilirea gradului de risc fiscal la Biroul autorizări și gestionarea cazierului fiscal, Serviciul juridic, Biroului evidență analitică pe plătitori, Serviciul executare silită și stingere a creanțelor fiscale, Serviciul Coordonare, Programare, Analiză și îndrumare pentru Activitatea de Inspecție fiscală, în conformitate cu prevederile ordinului ministrului finanțelor publice nr. 263/2010, pct. 6.2. al Capitolului III „Dispoziții speciale privind soluționarea deconturilor de rambursare". Aceste informații se referă la faptul dacă contribuabilul are înscrise în cazierul fiscal fapte de natura infracțiunilor, dacă pentru contribuabil a fost deschisă procedura insolvenței sau a fost declanșată procedura de lichidare voluntară, dacă activitatea de inspecție fiscală a stabilit pe baza informațiilor proprii un grad de risc fiscal mare, dacă există neconcordanțe între soldul sumei negative de taxă pe valoarea adăugată solicitată la rambursare și suma înregistrată în evidențele fiscale.
Compartimentele de specialitate cărora le-au fost solicitate informațiile precizate anterior au comunicat că SC M. SRL nu se încadrează în situațiile prevăzute de ordinul ministrului finanțelor publice nr. 263/2010 pentru a fi încadrat în grad de risc fiscal mare. Față de informațiile solicitate acestor compartimente de specialitate, compartimentul de analiză de risc din cadrul A.F.P.C.M. Olt avea obligația de a stabili un grad de risc fiscal și pe baza informațiilor proprii deținute cu privire la comportamentul fiscal al contribuabilului în ultimele 12 luni,anterioare perioadei la care se referă decontul de TVA cu sume negative cu opțiunea de rambursare, conform prevederilor pct. 6.3. al Capitolului III „Dispoziții speciale privind soluționarea deconturilor de rambursare" din ordinul ministrului finanțelor publice nr. 263/2010.
Comportamentul fiscal se stabilește în funcție de gradul de conformare fiscală voluntară și reprezintă un element obligatoriu în vederea încadrării persoanei impozabile într-o categorie de risc fiscal.
Din analiza modului cum contribuabilul și-a achitat obligațiile fiscale s-a constatat că la data de 31 ianuarie 2010, anterior intrării în vigoare a ordinului ministrului finanțelor publice nr. 263/2010 din 1 februarie 2010 și a primului decont supus soluționării conform acestui ordin, contribuabilul avea obligații neachitate la bugetul consolidat al statului în sumă de 1.743.697 RON, din care TVA 1.502.245 RON. De altfel, pentru faptul că obligațiile fiscale nu au fost achitate în termenul legal, pentru acest contribuabil au fost aplicate procedurile de executare silită, pentru încasarea obligațiilor bugetare restante compartimentul de executare silită din cadrul A.F.P.C.M. înființând sechestru pe bunuri ale contribuabilului.
Urmare propunerii de aprobare, s-a emis decizia de rambursare din 30 martie 2010, suma aprobată la rambursare fiind compensată cu obligații restante.
Prin adresa din 28 iulie 2010, A.F.P.C.M. Olt a solicitat activității de inspecție fiscală efectuarea de inspecție fiscală la SC M. SRL Piatra Olt „în vederea verificării TVA ca urmare a depunerii pentru luna iunie 2010 a D.N.O.R. a cărui sumă negativă de TVA cuprinde regularizări taxă colectată suma de 438.899 RON”. Adresa a fost însoțită de decontul lunii iunie, depus de contribuabil.
Urmare acestei solicitări, activitatea de inspecție fiscală a inclus în programul de control pe luna august 2010 această societate.
În acest scop, s-a emis de către inculpatul B.I.F. ordinul de serviciu din 4 august 2010 prin care au fost delegați pentru efectuarea de inspecție fiscală parțială la SC M. SRL Piatra Olt, începând cu data de 5 august 2010, inculpata P.G., consilier superior, și inculpatul P.L., inspector principal.
Urmare solicitării, s-a comunicat faptul că inspecția fiscală nu a fost finalizată prin întocmirea raportului de inspecție de fiscală, aceasta fiind suspendată începând cu data de 9 august 2010 la propunerea inspectorilor fiscali care efectuau controlul, respectiv P.G., consilier și P.L., inspector principal, motivul suspendării fiind solicitarea efectuării de control încrucișat.
Deși în decont sunt consemnate operațiuni care diminuează TVA colectată, iar prin adresa din 28 iulie 2010, A.F.P.C.M. Olt a solicitat activității de inspecție fiscală efectuarea de inspecție fiscală chiar pentru verificarea decontului de TVA depus pentru luna iunie 2010, totuși s-a emis decizia de rambursare a soldului sumei negative din 28 iulie 2010 înainte de finalizarea inspecției fiscale.
Solicitarea de către A.F.P.C.M. de a se efectua inspecție fiscală conduce la concluzia că înscrierea în decontul lunii iunie a sumei de 438.899 RON cu semnul minus prin care a fost diminuată TVA colectată este o operațiune care prezintă risc pentru administrație.
Deși A.F.P.C.M. Olt a solicitat efectuarea de inspecție fiscală în vederea verificării taxei pe valoarea adăugată solicitată la rambursare prin decontul lunii iunie 2010, totuși a aprobat rambursarea soldului sumei negative solicitat la rambursare înainte de finalizarea inspecției fiscale. În acest sens s-a emis decizia de rambursare din 28 iulie 2010. Suma solicitată la rambursare a fost compensată cu alte obligații de plată, conform notelor privind compensarea obligațiilor fiscale din 29 iulie 2010 și 30 iulie 2010.
În condițiile în care s-a solicitat efectuarea de inspecție fiscală, A.F.P.C.M. nu avea dreptul de a emite decizia de rambursare a TVA, deoarece, în cazul soluționării decontului prin inspecție fiscală, activitatea de inspecție fiscală este cea care emite documentele legale privind soluționarea decontului. Astfel, dacă inspecția fiscală se finaliza cu stabilirea de diferențe care afectează suma solicitată la rambursare activitatea de inspecție fiscală emite decizia de impunere privind obligațiile de plată suplimentare, care are și rol de decizie de rambursare a TVA, iar dacă în urma inspecției nu se stabilesc diferențe, tot activitatea de inspecție fiscală întocmește decizia privind nemodificarea bazei de impunere, pe baza căreia se emite decizia de rambursare.
Inculpatele L.A. și P.G., în conformitate cu procesul-verbal din 23 martie 2011, au constatat 0 fictivitatea tranzacțiilor pe care se baza solicitarea de compensare și rambursare TVA, calculând și un prejudiciu de aproximativ 3.000.000 RON, sesizând în acest sens și organele de urmărire penală. în luna februarie 2012 aceleași inculpate întocmeau un raport de inspecție fiscală cu privire la aceleași tranzacții considerându-le de această dată ca fiind reale și diminuând prejudiciul la 800.000 RON.
Actul respectiv a fost avizat de inculpatul B.I.F.
Din registrul unic de control al SC M. SRL Piatra Olt, a rezultat că inculpata P.G. efectua în mod frecvent controale și verificări la această societate, astfel încât avea cunoștință de problemele existente la această societate.
La controlul efectuat de D.G.A., au fost găsite în biroul inculpatei P.G. documente contabile ale SC M. SRL Piatra Olt care nu ar fi trebuit să se găsească la aceasta, societate fiind actualmente în lichidare judiciară.
Între cele două controale fiscale efectuate de inculpate din dispoziția inculpatului B.I.F., s-a întocmit procesul-verbal din data de 10 august 2011, de către inculpatul B.S. și A.F.
Conform declarațiilor date de aceștia, în timpul controlului au realizat faptul că tranzacțiile la care se face referire mai sus nu sunt reale, ca urmare l-au informat pe directorul B.I.F., însă acesta le-a impus să încheie procesul-verbal într-o formă care să-i fie favorabilă inculpatului B.G.A.
4. În luna decembrie 2012, S.I.F.O. SA a formulat sesizare penală prin care a solicitat declanșarea unor cercetări penale față de activitatea desfășurată în calitate de Director General de către inculpații B.M.R. și B.B.A. care în perioada 2008-2010 au încheiat contracte de prestări servicii pază cu SC R.E. SRL Slatina administrată de învinuita L.V.
Cei doi, în calitate de Directori Generali la SC U. SA Rîmnicu Vîlcea respectiv SC V. SA Curtea de Argeș au urmărit prin încheierea contractului de prestări servicii/pază justificarea scoaterii nelegale, din patrimoniul societăților, a unor importante sume de bani.
La data de 2 octombrie 2008 între SC V. SA Curtea de Argeș și SC R.E. SRL Slatina a fost încheiat contractul de prestări servicii/pază având valoarea de 22.000 RON + TVA lunar.
La data de 22 ianuarie 2009, SC U. SA Rîmnicu Vîlcea a încheiat cu SC R.E. SRL Slatina contractul prestări servicii/pază cu o valoare lunară de 23.000 RON inclusiv TVA.
Cele două contracte au reprezentat modalitatea prin care s-a justificat și obținut scoaterea din gestiunea SC V. SA Curtea de Argeș și SC U. SA Rîmnicu Vîlcea a unor importante sume de bani sub aparența prestării unor servicii de pază prin intermediul SC R.E. SRL Slatina. Caracterul formal al serviciilor de pază prestate rezultă din următoarele împrejurări: ambele contracte nu au în conținut prevederi clare privind modalitatea efectivă de realizare a serviciului de pază, fără existența unor planuri de pază întocmite în condițiile legii.
Prestarea serviciilor a fost justificată doar prin întocmirea lunară a unor facturi de către reprezentanții SC R.E. SRL Slatina, expediate beneficiarului prin poștă, fără a fi însoțite de alte documente din care să rezulte activitățile concrete desfășurate.
Unitățile beneficiare aveau la momentul încheierii contractelor de pază cu SC R.E. SRL Slatina alte contracte de monitorizare și intervenție în derulare, cu alți agenți economici de profil, a căror valoare lunară era vădit inferioară sumelor de bani achitate SC R.E. SRL Slatina. Cele două contracte au fost negociate și întocmite de către inculpații B.M.R. și B.B.A. cu inculpatul L.L., pe care l-au perceput ca fiind persoana care reprezintă SC R.E. SRL Slatina.
Din declarațiile unor angajați ai SC V. SA Curtea de Argeș și SC U. SA Rîmnicu Vîlcea, a rezultat că SC R.E. SRL Slatina a efectuat în cadrul celor două contracte un serviciu de pază formal, folosind un număr minim de agenți de pază, a căror activitate concretă se rezuma la o simplă prezență la sediul unităților beneficiare doar în intervalul orar 08.00-16.00, de luni până vineri, fapt care nu justifica valoarea însemnată a sumelor achitate prestatorului de servicii.
Prin raportare la valoarea contractelor aflate în derulare între SC V. SA Curtea de Argeș, SC U. SA Rîmnicu Vîlcea și ceilalți furnizori de servicii de pază, rezultă că valoarea plătită în cadrul contractului de pază încheiat cu SC R.E. SRL Slatina este de 75 de ori mai mare.
În contextul celor descrise, este evident că încheierea și derularea contractelor de pază dintre SC V. SA Curtea de Argeș, SC U. SA Rîmnicu Vîlcea, pe de o parte, și SC R.E. SRL Slatina, pe de altă parte, nu a avut alt scop decât acela de a scoate din patrimoniul unităților beneficiare a unor sume importante de bani sub aparența prestării unor servicii cu privire la care există indicii rezonabile că sunt pur formale.
Având în vedere starea de fapt reținută și potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., arestarea preventivă este una dintre măsurile preventive ce pot fi luate împotriva învinuitului sau inculpatului cercetat într-o cauză privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiunea pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
În alin. (2) al art. anterior menționat, legiuitorul a arătat că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Deși nu este o măsură preventivă, liberarea provizorie poate o fi considerată ca fiind o modalitate de individualizare a măsurii arestării preventive, scopul urmărit prin ambele măsuri fiind același, și anume buna desfășurare a procesului penal în ansamblul său.
Din analiza prevederilor art. 136 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 1602 C. proc. pen. rezultă că, pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar, se cer a fi îndeplinite două condiții pozitive și una negativă.
Prima condiție pozitivă se referă la faptul că liberarea provizorie este condiționată de privarea de libertate a persoanei, ea neputând fî dispusă în lipsa unei stări de arest efectiv, iar a doua condiție pozitivă vizează natura și gravitatea infracțiunii de comiterea căreia este bănuit inculpatul.
Sub acest aspect, potrivit dispozițiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., „liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani".
Condiția negativă vizează comportamentul inculpatului și perspectiva acestui comportament după punerea sa în libertate provizorie.
Dispozițiile art. 1602 C. proc. pen. prevăd că liberarea provizorie este o măsură facultativă și nu una obligatorie (legea folosește sintagma „se poate acorda"), inculpatul având doar o vocație la beneficiul liberării provizorii. Dacă instanța constată îndeplinirea condițiilor de admisibilitate impuse de lege, va aprecia asupra oportunității lăsării în libertate a inculpatului prin verificarea temeiniciei cererii.
Acordarea acestei facilități legale nu constituie un drept absolut al inculpatului, ci doar o vocație, instanța nefiind obligată să se pronunțe în sensul admiterii cererii de liberare în orice situație.
Dimpotrivă, instanței i se cere prin alin. (2) al art. 1602 C. proc. pen. să verifice și să examineze existența datelor din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În opinia instanței, expresia „date" conținută în textul de lege anterior menționat nu se referă la existența unor probe în sensul legii, ci a unor informații, situații, împrejurări concrete rezultate din dosar, privitoare la persoana inculpatului, la modul de operare, la infracțiunea pretins a fi comisă, care să îndreptățească temerea, să o justifice.
Prin urmare, instanței i se cere să fie diligentă în a proteja mijloacele de probă existente, dar și pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, iar pe de altă parte, de a-l opri pe inculpat de la orice altă activitate infracțională.
Legea nu prevede care sunt acele criterii care urmează a fi avute în vedere la examinarea temeiniciei unei cereri de liberarea provizorie, însă, în opinia Înaltei Curți, instanța trebuie să se raporteze la gravitatea faptelor, la circumstanțele concrete ale cauzei, la urmările produse, precum și la datele care caracterizează inculpatul.
Instanța poate refuza liberarea dacă apreciază că detenția provizorie este absolut necesară, iar scopul procesului penal nu poate fi asigurat decât prin menținerea arestării preventive.
Din materialul probator se reține că inculpatul a exercitat influență asupra inculpatelor P.G., P.L., B.S. și A.F. pentru a soluționa favorabil controalele fiscale realizate la SC M. SRL. De asemenea, inculpatul, a avizat un raport de inspecție fiscală în care se constatau ca fiind reale tranzacții care cu ocazia unui control anterior fuseseră constatate ca fictive. S-a mai reținut și că inculpatul împreună cu inculpatul E.I. au aprobat rambursarea TVA către SC M. SRL deși această companie era în cursul unui control fiscal și față de situația contabilă constatată, o astfel de rambursare nu putea fi aprobată.
Existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie conform jurisprudenței C.E.D.O. „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie” măsura arestării preventive și prelungirea acesteia fiind conformă scopului constituit prin art. 5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Drept urmare, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege care ar conduce la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cursul procesului penal, în condițiile art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen., și nici sub aspectul oportunității cererea nu este întemeiată, în raport de prevederile art. 136 alin. (2) și (8) C. proc. pen.
Înalta Curte se raportează atât la elementele care privesc fapta presupus comisă de inculpat, cât și la cele care privesc persoana inculpatului, pentru a aprecia în concret dacă scopul măsurii preventive poate fi atins și prin liberare provizorie a acesteia.
Examinarea gradului de pericol social al faptei și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea în libertate a inculpatului nu pot fi ignorate cu ocazia verificării temeiniciei cererii de liberare condiționată, în acest sens pronunțându-se în mod constant și C.E.D.O.
Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că, în raport de natura și gradul deosebit de ridicat de pericol social concret al faptelor reținute în sarcina inculpatului, reflectat de modalitatea în care se presupune că a săvârșit-o și de calitatea inculpatului, lăsarea acestuia în libertate nu se impune în acest moment procesual.
Privarea de libertate în continuare a inculpatului apare ca necesară și prin prisma scopului bunei desfășurări a anchetei penale și realizarea eficientă a scopului procesului penal, acestea fiind garantate numai prin menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, necesară pentru apărarea ordinii de drept. în acest sens, față de etapa procesuală, complexitatea cauzei, ramificațiile existente și calitatea tuturor persoanelor implicate, faptul că inculpatul, prin funcția pe care o deține poate exercita influență asupra salariaților A.F.P.C.M. Olt consideră necesară menținerea în continuare a arestării preventive a inculpatului B.I.F.
În consecință, criticile din recurs și solicitarea de admitere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu sunt întemeiate.
Față de circumstanțele ce preced, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I.F. împotriva încheierii nr. 3 din 7 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 4/54/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I.F. împotriva încheierii nr. 3 din 7 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 4/54/2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2013.