Jurisprudence - details - High Court of Cassation and Justice

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 61/A din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru minori și familie Brașov, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov împotriva sentinței penale nr. 34/S din data de 23 februarie 2010 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov pe care a desființat-o, sub aspectul cuantumului pedepselor principale aplicate inculpaților D.C.L., M.C. și M.L.I. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001.

Rejudecând în aceste limite, a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpaților după cum urmează:

1.pentru inculpatul D.C.L.:

- 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani;

-10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 4 ani;

- 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani;

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 3 lit. b) C. pen.;

-1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 250/2002 cu aplicarea art. 42 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale) și art. 37 lit. b) C. pen.;

-1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen. raportat art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.;

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- un spor de 2 ani închisoare.

2. pentru inculpatul M.C.:

- un spor de 1 an închisoare.

3. pentru inculpatul M.L.I.:

- 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani;

- 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani;

- 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani;

A majorat pedepsele principale aplicate inculpaților D.C.L., M.C. și M.L.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 de la 6 ani închisoare la 7 ani închisoare.

A menținut celelalte pedepse principale și complementare aplicate inculpaților D.C.L., M.C. și M.L.I. și în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele mai sus stabilite și a aplicat inculpaților următoarele pedepse:

1. pentru inculpatul D.C.L. pedeapsa principală cea mai grea de 10 ani închisoare la care adaugă sporul de 2 ani închisoare și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 4 ani,după executarea pedepsei principale;

2. pentru inculpatul M.C. pedeapsa principală cea mai grea de 10 ani închisoare la care a adăugat un spor de un an închisoare și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

3. pentru inculpatul M.L.I. a dispus să execute pedeapsa finală de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

A respins apelurile declarate de către părțile vătămate D.S.F., H.A. și T.A. și cele declarate de către inculpații D.C.L., M.L.I. și M.C. împotriva aceleiași sentințe.

A menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpații D.C.L., M.L.I. și M.C. și a constatat că inculpatul P.Ș. a fost arestat preventiv în lipsă în baza mandatului de arestare preventivă din 2 iunie 2005 emis de către Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.

În baza art. 189 C. proc. pen., a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Brașov a sumei 2.150 RON de reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu desemnați pentru inculpați și părțile vătămate(două onorarii de 400 RON fiecare și 9 onorarii de câte 150 RON fiecare), sumă în care s-a inclus cheltuielile judiciare avansate de stat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelanții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 34 din 23 februarie 2010, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, a dispus următoarele:

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului D.C.L. prin actul de sesizare a instanței din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale) și art. 18 din Legea nr. 508/2004, în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., respectiv din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen..

A admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, și în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute prin actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatului D.C.L., în sensul înlăturării prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, respectiv art. 18 din Legea nr. 508/2004.

I. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.C.L. la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei de stat.

În baza art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002, raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei unui stat străin.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen., raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus și a aplicat inculpatului D.C.L. pedeapsa cea mai grea, de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii, pedeapsă la care a adaugă un spor de 2 (doi) ani închisoare, în final inculpatul executând pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii aplicate prin prezenta.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen..

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

S-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, și în consecință:

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute prin actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatului M.C., în sensul înlăturării prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, respectiv art. 18 din Legea nr. 508/2004.

II. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.C. la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite mai sus și s-a aplicat inculpatului M.C. pedeapsa cea mai grea, de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii, pedeapsă la care adaugă un spor de 1 (un) an închisoare, în final inculpatul executând pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii aplicate prin prezenta.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen..

În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicate prin prezenta durata reținerii și arestării preventive a inculpatului, cu începere de la data de 17 mai 2005 și până la data de 14 iunie 2006 și în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menține măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

III. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul M.L.I. la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale), a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus și s-a aplicat inculpatului M.L.I. pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii aplicate prin prezenta.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen..

În baza art. 88 C. pen., scade din durata pedepsei închisorii aplicate prin prezenta durata reținerii și arestării preventive a inculpatului, cu începere de la data de 09 februarie 2008 și până la data de 25 iulie 2008 și în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

IV. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.Ș. la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus și s-a aplicat inculpatului P.Ș. pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 (cinci) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinței penale nr. 188 din 22 octombrie 1999 a Tribunalului Militar Teritorial București, definitivă prin decizia penală nr. 1396 din 31 martie 2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a dispus contopirea restului de pedeapsă rămas de executat, de 726 de zile, cu pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen..

S-a constatat că inculpatul P.Ș. a fost arestat preventiv în lipsă la data de 02 iunie 2005, conform mandatului de arestare preventivă din 02 iunie 2005 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.

S-a constatat că persoana vătămată S.E.M. nu s-a constituit parte vătămată sau parte civilă în cauză și părțile vătămate C.D., B.S.O., T.A., D.S.F., H.A., B.R., M.S.M., B.A.M. și E.N. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpații D.C.L., M.C. și M.L.I. a echivalentului în RON a sumei de câte 11.000 euro fiecare, la cursul de referință stabilit de Banca Națională a României în ziua plății.

În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul P.Ș. a echivalentului în RON a sumei de 3.600 euro, la cursul de referință stabilit de Banca Națională a României în ziua plății.

În baza art. 170 C. proc. pen., raportat la art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea mențiunilor false înscrise pe pașaportul simplu românesc emis de S.E.I.P. Brașov la data de 05 noiembrie 2002 pe numele M.D.A..

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat inculpații D.C.L., M.C., M.L.I. și P.Ș. la plata sumei de câte 2.000 de RON fiecare, în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma totală de 3.000 de RON reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. la data de 06 martie 2006, în Dosarul nr. 59/D/P/2006, și înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 07 martie 2006, sub nr. vechi Dosar 98/P/2006, Dosar nou nr. 766/1372/2008, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:

- D.C.L., pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; trafic de persoane, faptă prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale) și art. 18 din Legea nr. 508/2004; trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004; trecere ilegală a frontierei de stat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002; trecere ilegală a frontierei unui stat străin, faptă prevăzută și pedepsită de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale); fals privind identitatea, faptă prevăzută și pedepsită de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale); complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen..

- M.C., pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; trafic de persoane, faptă prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale) și art. 18 din Legea nr. 508/2004; trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen..

- M.L.I., pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; trafic de persoane, faptă prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale); trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen..

- P.Ș., pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; trafic de persoane, faptă prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale), toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen..

Inițial, inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 78/D/P/2005 întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brașov, dosarul fiind înregistrat pe rolul tribunalului specializat la data de 11 iulie 2005, sub nr. 88/P/2005. Prin sentința penală nr. 61 din 20 decembrie 2005 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 16/R/MF/08 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în Dosarul nr. 433/P/R/MF/2005, în baza art. 332 C. proc. pen., s-a dispus restituirea cauzei la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brașov, care va proceda conform art. 268 alin. (1) C. proc. pen., și anume va lua măsuri ca urmărirea să fie făcută de organul competent, Structura Centrală București a D.I.I.C.O.T. În considerentele acestei hotărâri, s-a reținut că, raportat la starea de fapt reținută prin rechizitoriu, se poate considera că activitatea infracțională a acestor inculpați, în ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, s-a desfășurat în circumscripția mai multor curți de apel. Pentru restul infracțiunilor pentru care sunt cercetați cei patru inculpați, tribunalul specializat a constatat că organul de urmărire penală a fost cel competent, în conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 508/2004, până în momentul în care prin ordonanța procurorului din data de 04 iulie 2005 s-a dispus extinderea urmăririi penale față de toți inculpații, relativ la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (Dosar nr. 88/P/2005). Ca urmare a hotărârii de restituire, în cauză a fost întocmit un nou rechizitoriu de organul competent: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. la data de 06 martie 2006, în Dosarul nr. 59/D/P/2006. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov la data de 07 martie 2006, sub nr. vechi Dosar 98/P/2006, Dosar nou nr. 766/1372/2008.

În esență, s-a reținut că în perioada 10 decembrie 2003 - 15 septembrie 2004, a activat în România și Spania un grup infracțional organizat, ai cărui membrii au fost inculpații D.C.L., M.C., M.L.I. și P.Ș.. Scopul înființării și funcționării acestei rețele a fost racolarea din România a unor persoane de sex femeiesc care să fie exploatate prin practicarea prostituției în Spania, iar profiturile realizate să fie însușite de membrii grupării.

Acest scop, care se circumscrie sferei ilicitului penal, a fost atins în ceea ce le privește pe părțile vătămate C.D., S.E.M., B.S.O., T.A., H.A., B.R., D.S.F., M.S.M., B.A.M. și E.N., victime cu vârste cuprinse între 16 și 22 de ani.

Împărțirea rolurilor între componenți s-a menținut pe toată durata funcționării rețelei; astfel, atribuțiile fiecărui membru erau următoarele:

1. Inculpatul D.C.L. a avut rolul de coordonare a activității infracționale desfășurate în Spania; a făcut parte din grupare încă de la început; a asigurat cazarea victimelor, transportul acestora la și de la locul unde se practică prostituția, supravegherea victimelor pe timpul cât acestea se aflau la locul de muncă, colectarea și împărțirea beneficiilor ilicite. După arestarea sa în Spania, în luna septembrie 2004, rețeaua a căzut, iar părțile vătămate au ieșit din sfera de influență a membrilor rămași în libertate.

2. Inculpatul M.C. a fost liderul părții din România a rețelei, precum și finanțatorul acțiunilor desfășurate atât pe teritoriul României cât și al Spaniei. A participat în mod activ, în postura de coordonator, la activitățile de racolare, transport și călăuzire a părților vătămate pe relația România - Spania. A contribuit la instaurarea și menținerea, uneori prin forță, a controlului asupra părților vătămate. Și-a însușit, în interes personal, o bună parte din profiturile ilicite realizate pe perioada funcționării grupării.

3. Inculpatul M.L.I. s-a alăturat grupării în cursul lunii februarie 2004; s-a situat pe un palier intermediar între cel de comandă (inculpații D.C.L. și M.C.) și cel de execuție (inculpatul P.Ș.).A adus la îndeplinire, în principal, activități de racolare, călăuzire și transport a părților vătămate; a contribuit în mod susținut la aservirea și păstrarea sub control a victimelor traficate.

4. Inculpatul P.Ș. a aderat la asociația infracțională în cursul lunii februarie 2004, în calitate de executant. În faza inițială, a avut atribuții legate de racolarea părților vătămate. Începând cu luna mai 2004, s-a stabilit în Spania unde a executat, în mod direct, activități de supraveghere a părților vătămate și colectare a sumelor obținute de către acestea. Nu avea o cotă-parte din încasări, ci era remunerat lunar cu o sumă fixă. Pe cont propriu, a perceput anumite sume de la părțile vătămate, cu titlul de taxe de protecție și pentru a adopta față de ele o atitudine mai moderată.”

Întreaga activitate infracțională a celor patru inculpați s-a desfășurat, conform actului de sesizare, astfel:

1. „La data de 30 ianuarie 2002, inculpatul D.C.L. s-a liberat dintr-o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208, 209 C. pen., iar la data de 17 iulie 2002 a părăsit teritoriul României, stabilindu-se în Spania. Inculpatul s-a angajat, mai întâi ca șofer și ulterior ca body-guard la clubul de noapte „T.” din localitatea Santiago de Compostela, Galicia.

În perioada octombrie - noiembrie 2003, inculpatul D.C.L., aflat în Spania, l-a contactat telefonic pe inculpatul M.C., aflat în România, propunându-i ca împreună să racoleze femei din România pe care să le exploateze prin practicarea prostituției în Spania. Inculpații se cunoșteau anterior din mediul penitenciar; inculpatul M.C. se liberase la data de 07 noiembrie 2001 dintr-o pedeapsă de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen., iar în cursul anilor 1999 - 2000 fusese încarcerat împreună cu inculpatul D.C.L. în Penitenciarul C., jud. Brașov. La o dată neprecizată din prima decadă a lunii decembrie 2002, inculpatul M.C. a contactat-o pe partea vătămată C.D. și i-a propus să lucreze ca dansatoare, „damă de companie” sau prostituată în Spania.

Termenii înțelegerii dintre partea vătămată și inculpat au fost următorii:

- partea vătămată urma să lucreze în clubul „T.” din Santiago de Compostela, unde era angajat inculpatul D.C.L.;

- în principal, partea vătămată trebuia să presteze servicii tip „damă de companie”, adică să acompanieze clienții la bar, să poarte discuții cu aceștia și să-i determine să achite note de plată cât mai mari, urmare consumației făcute.

Din proprie voință, partea vătămată putea să și întrețină relații sexuale, contra cost, cu clienții localului, în încăperi aflate în aceeași incintă; în orice caz, partea vătămată nu era constrânsă la aceasta;

- atât cheltuielile de ședere, cât și veniturile realizare de partea vătămată în oricare dintre activitățile prestate, urmau să fie împărțite în mod egal cu inculpatul M.C.;

- atât partea vătămată cât și inculpatul M.C. urmau să locuiască în același apartament cu inculpatul D.C.L., acesta din urmă fiind beneficiarul unei cote părți din câștigurile părții vătămate.

Convenind în acest mod cu partea vătămată C.D., inculpatul M.C. l-a înștiințat pe inculpatul D.C.L., care a obținut acordul patronului clubului unde lucra, un anume „P.”, cetățean spaniol.

Astfel, la data de 10 decembrie 2003, inculpatul M.C. și partea vătămată C.D. au părăsit teritoriul României prin P.T.F. București - Otopeni, cu destinația Madrid - Santiago de Compostela. Cheltuielile de transport au fost suportate separat, potrivit susținerilor părții vătămate, și integral de către inculpatul M.C., potrivit susținerilor acestuia. Ajunși în localitatea de reședință a inculpatului D.C.L., partea vătămată și inculpatul M.C. au fost cazați într-un apartament închiriat în acest scop, unde au locuit toți 3 împreună. Trebuie menționat că inculpatul M.C. inițiase, anterior plecării din România, o relație intimă cu partea vătămată C.D.. Imediat după sosire, partea vătămată C.D. a fost condusă de inculpatul D.C.L. la clubul unde acesta lucra și prezentată patronului. În aceste condiții, în perioada 11 decembrie 2003 - 22 decembrie 2003, partea vătămată C.D. a întreținut, în incinta clubului, relații sexuale cu aproximativ 50 de clienți, obținând în schimb suma de aproximativ 4.000 euro. Tariful era de 50-100 euro pentru o jumătate de oră, 100-200 euro pentru o oră și 500 euro pentru toată noaptea. Potrivit înțelegerii inițiale cu inculpatul M.C., respectată și de inculpatul D.C.L., câștigurile obținute din prostituție de către partea vătămată au fost împărțite în mod egal, inculpații primind 2.000 euro de la partea vătămată, iar aceasta oprindu-și restul de 2.000.Condițiile uzuale din clubul respectiv impuneau ca racolarea clienților să se facă în barul din incintă, după care prostituata și clientul urcau la etaj, într-una din camerele special amenajate. După consumarea raporturilor sexuale, prostituata încasa plata direct de la client, schimba lenjeria și cobora imediat la „recepție” (în bar). Aici erau predate integral de către prostituată sumele obținute, în schimbul unui bon pe care era înscrisă data și suma; procedeul se relua după fiecare client. A doua zi dimineața, la terminarea programului, prostituata revenea la recepție și preda bonurile.

Din suma totală obținută se scădeau 10 euro pentru fiecare jumătate de oră petrecută cu clientul în cameră, 3 euro pentru fiecare cearșaf și 2 euro „taxă de club”, prostituata primind diferența. În ceea ce privește serviciile de „damă de companie” (care puteau fi prestate atât separat de prostituție, cât și alternativ), acestea erau recompensate cu un procent, de regulă variabil, din nota de plată plătită de client.

Potrivit susținerilor concordante ale inculpaților și părții vătămate, scopul primordial al prezenței părții vătămate în această perioadă a fost, pe lângă obținerea câștigului material imediat, „testarea pieței de profil” din zonă.

Inculpații intenționau să extindă și să dea un caracter de obicei activității infracționale de racolare și exploatare prin practicarea prostituției, însă doreau să se asigure asupra condițiilor concrete de lucru.

De altfel, această împrejurare a fost determinantă atât în alegerea părții vătămate C.D. (dansatoare într-un club din Brașov și angrenată într-o relație intimă cu unul din inculpați), cât și în stabilirea unui program lejer de lucru pentru aceasta (lipsa oricărei manopere de constrângere, transport dus-întors cu avionul, nereținerea pașaportului, nestabilirea unei sume minime de obținut, neaplicarea de „amenzi”, respectarea întru totul a înțelegerii privind împărțirea în mod egal a sumelor etc.).

Ulterior, celelalte părți vătămate din cauză (cu excepția poate, a părții vătămate S.E.M., devenită concubina inculpatului D.C.L.) nu au mai beneficiat de aceleași condiții. Inculpații D.C.L. și M.C., cărora li s-au adăugat inculpații M.L.I. și P.Ș., și-au impus și permanentizat, prin forță, un control total asupra părților vătămate, activitatea ilicită derulându-se cu caracter de obișnuință, în mod organizat și asupra mai multor părți vătămate concomitent. La data de 27 decembrie 2003, partea vătămată C.D. și inculpatul M.C. s-au întors în România, pe calea aerului, pentru a-și petrece sărbătorile de iarnă. Inculpatul D.C.L. a rămas în Spania. La data de 03 ianuarie 2004, inculpatul M.C. a condus-o pe partea vătămată C.D. la Aeroportul București - Otopeni, de unde aceasta a ajuns în Spania, pe ruta Madrid - Santiago de Compostela. Inculpatul M.C. a rămas în România. Împreună cu partea vătămată C.D. a făcut deplasarea și partea vătămată S.E.M..

În perioada 04 ianuarie 2004 - 30 martie 2004, în condițiile expuse anterior, partea vătămată C.D. a întreținut relații sexuale, contra plată, în clubul „T.” din Santiago de Compostela cu aproximativ 8 clienți pe noapte, obținând în acest mod circa 12.000 euro.

Potrivit susținerilor partea vătămată a împărțit câștigul, în mod egal cu inculpații D.C.L., M.C. și M.L.I. (cu ultimul începând cu data de 20 februarie 2004). În concret, partea vătămată și-a oprit 6.000 euro, iar inculpații au împărțit restul de 6.000 euro într-un mod pe care partea vătămată nu-l cunoaște. Colectarea sumelor era făcută zilnic, de regulă dimineața, de către inculpatul D.C.L..

În această a doua perioadă de lucru (04 ianuarie 2004 - 30 martie 2004), alături de partea vătămată C.D. au practicat prostituția în beneficiul inculpaților D.C.L., M.C., M.L.I. (acesta începând cu 20 februarie 2004) și respectiv P.Ș. (începând cu 07 mai 2004), în diferite perioade, următoarele părți vătămate: S.E.M. (Cap. I pct. 2 din rechizitoriu), B.S.O. și T.A. (Cap. I pct. 3 și 4 din rechizitoriu), H.A. și B.R. (Cap. I pct. 5, 6 și 7 din rechizitoriu).

La data de 31 martie 2004, partea vătămată C.D. s-a întors în România, cu o cursă aeriană TT., și din acest moment a întrerupt legătura directă cu inculpații deduși judecății în cauza de față.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpații D.C.L. și M.C. au recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina lor.

Rezervele inculpaților, care nu țin de aspecte de fond, se referă la:

- inițiativa săvârșirii infracțiunilor; fiecare neagă acest rol, atribuindu-l celuilalt;

- cuantumul sumelor de care efectiv au beneficiat; inculpatul D.C.L. a recunoscut că a primit doar 500 euro de la partea vătămată C.D., iar inculpatul M.C., doar 1.000 euro, într-o tranșă mai mare care ar fi implicat-o și pe partea vătămată S.E.M.;

- modul în care fiecare dintre inculpați a intrat în posesia sumelor produse de partea vătămată; fiecare dintre inculpați a susținut că i-a primit de la celălalt și nu de la partea vătămată (inculpatul D.C.L. direct de la inculpatul M.C., iar acesta din urmă de la inculpatul D.C.L., dar prin W.U.).

Inculpatul M.L.I. nu a putut fi audiat, întrucât este arestat preventiv în lipsă, dat în urmărire locală, generală și internațională.

S-a reținut că declarațiile părții vătămate C.D. se coroborează cu susținerile părților vătămate S.E.M., B.S.O., T.A. și H.A., precum și cu declarațiile de recunoaștere ale celor 2 inculpați.”

2. „În perioada 28 decembrie 2003 - 02 ianuarie 2004, partea vătămată S.E.M. l-a cunoscut pe inculpatul M.C., prin intermediul părții vătămate C.D., alături de care lucrase ca dansatoare într-un club din Brașov (Cap. I pct. 1 din actul de sesizare, în cele ce preced).

Tot de la partea vătămată C.D., partea vătămată S.E.M. a aflat că inculpatul M.C. poate plasa românce în Spania, unde acestea urmau să lucreze ca dansatoare, dame de consumație sau prostituate.

Fiind asigurată de inculpatul M.C. că se poate câștiga bine din oricare dintre aceste ocupații, având o situație materială precară și încurajată și de partea vătămată C.D., care era hotărâtă să revină în Spania, partea vătămată S.E.M. a acceptat să facă același lucru.

Înainte de plecare, inculpatul M.C. a înștiințat-o pe partea vătămată S.E.M. că urma să locuiască împreună cu un alt român, inculpatul D.C.L., pe care l-a nominalizat. Susținerile inculpatului au fost confirmate de către partea vătămată C.D., care de asemenea, îl cunoștea pe inculpat.

Rezolvată fiind și problema costului transportului aerian (pe care l-a suportat inculpatul M.C.), cele două părți vătămate au părăsit România la 03 ianuarie 2004, prin P.T.F. București - Otopeni, cu zborul Companiei TT.. Distanța Brașov - Otopeni a fost parcursă cu taxiul, cele două părți vătămate fiind însoțite de inculpatul M.C., care a rămas în România. La destinație, în Santiago de Compostela, cele două părți vătămate au fost așteptate de inculpatul D.C.L., care le-a condus la locuința sa. Începând de a doua zi (04 ianuarie 2004), partea vătămată S.E.M., împreună cu partea vătămată C.D., a început să lucreze la barul „T.” din aceeași localitate.

În fiecare seară, cele două părți vătămate erau transportate cu autoturismul, de un angajat spaniol al clubului, de la locuința lor până la locul de muncă. A doua zi dimineață, la expirarea programului, părțile vătămate erau recuperate din club de către inculpatul D.C.L. și transportate înapoi la locuință.

În aceste condiții, pentru o perioadă de aproximativ 14 zile, posibil 04 ianuarie 2004 - 20 ianuarie 2004, partea vătămată S.E.M. a întreținut relații sexuale în încăperile special amenajate din clubul „T.” cu aproximativ 10 clienți, obținând suma de 500 euro.

Banii au fost remiși direct inculpatului D.C.L., care a tratat apoi cu inculpații M.C. și M.L.I. (cu ultimul, după data de 20 februarie 2004).

De precizat a fost faptul că în această perioadă (ianuarie 2004) partea vătămată S.E.M. a inițiat o relație de concubinaj cu inculpatul D.C.L..

Așa fiind, partea vătămată S.E.M. a arătat că în perioada 20 ianuarie 2004 (posibil) - 30 martie 2004, în principal datorită relației cu inculpatul, a renunțat să se prostitueze, prestând exclusiv ca dansatoare în același club.

Este de relevat (și chiar de acceptat, într-o anume măsură), atitudinea vădit subiectivă a părții vătămate, așa cum rezultă ea din declarațiile date pe parcursul urmăririi penale.

Astfel, partea vătămată a încercat în mod constant să minimalizeze contribuția concubinului său, inculpatul D.C.L., la comiterea infracțiunilor, atât cu referire la aspectele ce o privesc direct, cât și prin prisma activității celorlalte părți vătămate din cauză. La data de 30 martie 2004, părțile vătămate S.E.M. și C.D. au părăsit Spania și s-au reîntors în România, întrucât le expira viza de ședere. Părțile vătămate au intrat în țară la 31 martie 2004 prin P.T.F. București - Otopeni, cu zborul TT..

Tot la data de 30 martie 2004, inculpatul D.C.L. a fost depistat de autoritățile spaniole fără forme legale de ședere pe teritoriul acestei țări (intrase în Spania în 18 iulie 2002), și internat într-un centru pentru străini din Malaga.

La data de 15 aprilie 2004, inculpatul D.C.L. este returnat din Spania, în baza acordurilor de readmisie între cele două state.

Corelativ, se relevă faptul că și inculpatul M.L.I. (ajuns în Spania la 21 februarie 2004), se reîntorsese în România la data de 09 martie 2004, în scopul racolării altor femei care să fie exploatate de către aceeași grupare.

Fiindu-i imposibil, în condițiile arătate, să părăsească legal teritoriul României pentru a se reîntoarce în Spania unde inițiase și organizase o activitate ilicită producătoare de beneficii, inculpatul D.C.L. a apelat la coinculpații M.C. și M.L.I., aflați în România în acel moment, pentru a depăși acest impediment.

Prin intermediul acestora, inculpatul D.C.L. l-a cunoscut pe martorul M.D.A.

Pentru atingerea scopului urmărit (ieșirea legală din România și ajungerea în Spania), inculpatul D.C.L. a achiziționat de la martor pașaportul turistic românesc al acestuia, care îi fusese eliberat legal acestuia la data de 05 martie 2002.

Prețul a fost de 400 euro, plătit în două tranșe (300 euro direct martorului și 100 euro trimiși ulterior din Spania), și un parfum de proveniență străină remis martorului prin intermediul inculpatului M.C..

Rezolvată fiind problema actului său de călătorie, inculpatul D.C.L., de conivență cu coinculpații M.C. și M.L.I., a trimis-o pe concubina sa, partea vătămată S.E.M., în Spania.

Scopul era acela de a le supraveghea până la venirea sa și a celorlalți inculpați pe părțile vătămate B.S.O., T.A. (Cap. I, pct. 3 și 4 din actul de sesizare) și respectiv H.A. și B.R. (Cap. I pct. 5, 6 și 7, în cele ce urmează), ajunse între timp în sfera de influență a grupului infracțional organizat. Se reține că inculpații M.C. și M.L.I. erau în acel moment în România, inculpatul P.Ș. încă nu ajunsese în Spania și avea atribuții strict de racolare a femeilor din România, iar partea vătămată S.E.M., câștigase deja încrederea inculpaților.

Așa fiind, la data de 30 aprilie 2004 inculpatul D.C.L. a părăsit teritoriul României prin P.T.F. Turnu, Arad, cu autocarul înmatriculat.

Inculpatul D.C.L. s-a prezentat la autoritățile vamale și de frontieră române sub identitatea nereală M.D.A. și a prezentat, fără drept, pașaportul turistic al acestuia.

O împrejurare care a facilitat comiterea acestor infracțiuni a fost asemănarea destul de accentuată a semnalmentelor sale cu acelea ale martorului.

Singurul aspect discordant (culoarea ochilor), a fost escamotat ulterior de inculpat; după ce a ajuns fraudulos în Spania, inculpatul D.C.L. și-a montat lentile de contact de culoare albastră pentru a exista formal o concordanță deplină cu datele biometrice înscrise în pașaportul martorului; inculpatul D.C.L. are ochii negri.

În continuare, uzitând de aceleași mijloace frauduloase (prezentarea sub identitate falsă), inculpatul D.C.L. a tranzitat frontierele de stat ale mai multor țări euroopene, pe traseul Ungaria - Austria - Italia - Franța, ajungând în Spania la 01 mai 2004. Pentru finalizarea redării acestei laturi a activității infracționale, se relevă faptul că martorul M.D.A., potrivit înțelegerii frauduloase cu inculpații din această cauză, a declarat pierdut pașaportul său abia la data de 25 mai 2004, ulterior deci momentului la care inculpatul D.C.L. a ajuns în Spania. Actualmente, martorul M.D.A. este cercetat în stare de libertate pentru propria contribuție infracțională, în Dosarul nr. 4719/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov. Revenit în Santiago de Compostela, inculpatul D.C.L. și-a reluat activitatea de traficant de persoane, în aceleași condiții și în cadrul aceleiași rețele infracționale în a cărei componență intrau coinculpații M.C., M.L.I. și P.Ș.. Pentru ultimul inculpat amintit, data de referință a începerii activității infracționale pe teritoriul Spaniei a fost 07 mai 2004; începând însă cu luna februarie 2004, acest inculpat a desfășurat acțiuni de racolare, cazare și călăuzire a părților vătămate, în beneficiul aceleiași grupări, dar exclusiv pe teritoriul României.

În concret, inculpatul D.C.L. a reluat legătura cu partea vătămată S.E.M. și respectiv supravegherea părților vătămate B.S.O., T.A., H.A. și B.R., care de altfel nu ieșiseră niciodată, în mod real, din sfera de influență a grupării infracționale organizate. Singura deosebire față de perioada anterioară returnării în România a fost aceea că inculpatul le-a mutat pe părțile vătămate într-un alt apartament din aceeași localitate, adică Santiago de Compostela.

La o dată neprecizată, probabil în perioada iunie - august 2004, inculpatul D.C.L. a apelat la o persoană de cetățenie română rămasă neidentificată, care se afla la Valencia, în Spania.

În schimbul sumei de 400 euro pe care a achitat-o acestei persoane, inculpatului D.C.L. i-au fost aplicate 4 vize de tranzit falsificate aparținând, în mod aparent, autorităților române și italiene, la filele din pașaportul martorului M.D.A.. Inculpatul a apelat la această modalitate, pentru a face dovada, în mod fraudulos, a caracterului legal a șederii sale în Spania.La 19 februarie 2005, când a fost returnat din Spania, inculpatul D.C.L. a avut asupra sa pașaportul astfel falsificat.

Tot în același scop, de la aceeași persoană și în același preț, inculpatul D.C.L. și-a procurat un permis de ședere spaniol, pe care era aplicată fotografia sa, dar înscrise datele de identitate ale martorului M.D.A..

Revenind la redarea activității infracționale a rețelei, strict în ceea ce o privește pe partea vătămată S.E.M., se reține că aceasta s-a situat permanent alături de concubinul său inculpatul D.C.L.. Prin aceasta, partea vătămată și-a câștigat o poziție relativ privilegiată în rândul femeilor aservite grupării; pentru perioade scurte de timp a exercitat atribuții de supraveghere a celorlalte părți vătămate și colectare a sumelor produse în urma practicării prostituției, etc.

Mai mult decât atât, la data de 16 septembrie 2004, partea vătămată S.E.M. a fost arestată, alături de inculpații D.C.L. și P.Ș., precum și de alte persoane de cetățenie română, posibil pentru apartenența la o rețea infracțională care se ocupa cu sustrageri de produse cosmetice și obiecte de îmbrăcăminte.

Până la data de 19 februarie 2005, partea vătămată a fost încarcerată, împreună cu persoanele amintite, în penitenciarul T. din Santiago de Compostela, Galicia.

La data de 19 februarie 2005, partea vătămată a fost returnată în România și de atunci nu a mai părăsit teritoriul țării. Odată cu ea, a fost returnat și inculpatul D.C.L., sub identitatea nereală de M.D.A., sub care, de altfel, fusese arestat și încarcerat în Spania.

Partea vătămată S.E.M. a menținut legătura cu inculpatul D.C.L., pe care l-a vizitat frecvent la locurile de detenție, începând cu data arestării sale în cauza de față, adică 17 mai 2005.”

3. „La o dată neprecizată, anterior datei de 20 februarie 2004, inculpatul P.Ș. a contactat-o pe partea vătămată B.S.O., ambii fiind originari din orașul Pucioasa, județul Dâmbovița.

În cursul unor discuții care au avut loc la domiciliul părții vătămate, situat în aceeași localitate, inculpatul P.Ș., de conivență cu coinculpații D.C.L., M.C. și M.L.I., i-a propus părții vătămate să plece în Spania, unde să se prostitueze într-un club, urmând să-și păstreze jumătate din câștiguri.

Inculpatul P.Ș. a înștiințat-o pe partea vătămată B.S.O. că în localitatea spaniolă respectivă (pe care nu a nominalizat-o), se mai aflau alte 2 fete care se prostituau în beneficiul aceleiași grupări (este vorba evident de părțile vătămate C.D. și S.E.M.). S-a mai convenit de asemenea ca partea vătămată să contribuie, pe perioada șederii, la cheltuielile cotidiene (cazare, masă, etc.).

În a doua decadă a lunii februarie 2004, inculpații P.Ș., M.C. și M.L.I. s-au deplasat cu un autoturism marca „D” la domiciliul părții vătămate B.S.O. și au transportat-o în municipiul Brașov. Partea vătămată a fost cazată în imobilul inculpatului M.C., situat în municipiul Brașov, județul Brașov. După circa 2 zile, inculpatul M.L.I. i-a reținut pașaportul părții vătămate. În paralel, activitatea de racolare desfășurate de membrii grupării a continuat. Astfel, la o dată neprecizată, anterior datei de 18 februarie 2004, inculpatul M.L.I. a cunoscut-o pe partea vătămată minoră T.A., prin intermediul surorii concubinei sale, martora G.M. (17 ani).Inculpatul M.L.I. i-a propus părții vătămate T.A. să plece în Spania, unde să lucreze ca „damă de companie”. Deoarece partea vătămată nu cunoștea nici măcar sensul acestei sintagme, inculpatul i-a explicat că urma să acompanieze clienți într-un bar și să-i determine să achite note de plată cât mai mari pentru consumațiile făcute. Pentru aceste servicii, i-a explicat inculpatul, partea vătămată urma să primească un anumit procent din sumele încasate de la clienți de către patronii localului.

Partea vătămată a mai aflat, tot de la inculpatul M.L.I., că va suporta personal o parte din cheltuielile zilnice, urmând să locuiască într-un apartament al unui alt român, numit „C.” (inculpatul D.C.L.).Deoarece partea vătămată era minoră și nu avea pașaport turistic, inculpații M.L.I. și M.C. au însoțit-o la S.E.I.P. Brașov pentru a și-l procura. Toate taxele au fost suportate de către inculpați. Cu acest prilej, susține partea vătămată, inculpații i-au aflat vârsta reală (adică 17 ani și 3 luni).La data de 19 februarie 2004, inculpatul M.C. a părăsit România prin P.T.F. București - Otopeni, cu zborul Companiei TT., cu destinația Santiago de Compostela. La aceeași dată, inculpatul M.L.I. a luat-o pe partea vătămată minoră T.A. dintr-o zonă situată în apropierea domiciliului acesteia și a transportat-o în apartamentul inculpatului M.C., situat în zona Gării C.F.R. Brașov. În același imobil se afla deja, așa cum s-a arătat, partea vătămată B.S.O..Partea vătămată minoră T.A. nu a spus nimănui că va pleca în Spania, nici măcar părinților săi.

În noaptea de 19 din 20 februarie 2004, inculpatul M.L.I., împreună cu părțile vătămate B.S.O. și T.A., s-au deplasat cu trenul pe distanța Brașov - Arad.

Cu autoturismul înmatriculat condus de către numitul P.A.L., zis „A.”, inculpatul și cele 2 părți vătămate au părăsit România prin P.T.F. Turnu, județul Arad la data de 20 februarie 2004 și s-au deplasat până în localitatea Zaragoza, Spania.

În vama și respectiv frontiera române, inculpatul M.L.I. i-a restituit pașaportul părții vătămate B.S.O., iar după efectuarea tranzitului i l-a solicitat din nou.

Inculpatul M.L.I. și cele 2 părți vătămate s-au cazat pentru o noapte într-un motel din această localitate, costurile fiind suportate de către inculpat.

A doua zi, toate cele 3 persoane amintite, s-au îmbarcat într-un autocar și au ajuns în Santiago de Compostela, unde au fost așteptați și preluați de inculpații D.C.L. și M.C. (ultimul plecat din România în 19 februarie 2004, dar cu o cursă aeriană, așa cum s-a arătat).

Inculpatul M.L.I. și părțile vătămate B.S.O. și T.A. au fost cazate în același apartament închiriat de către inculpatul D.C.L.. Aici locuiau și inculpatul M.C. și respectiv părțile vătămate C.D. și S.E.M..

Inculpatul M.L.I. i-a remis inculpatului D.C.L. pașaportul părții vătămate B.S.O.. Pașaportul părții vătămate T.A. a rămas asupra titularei.

A urmat „instructajul general” al noilor venite, efectuat după cum urmează:

- părții vătămate B.S.O. de către inculpații D.C.L. și M.C.. Ambii i-au comunicat părții vătămate că are de plătit o „datorie” de 1.350 euro, reprezentând cheltuieli de transport, cazare, etc.; suma urma să fie plătită inculpaților din câștigurile obținute de partea vătămată în urma practicării prostituției; abia după aceea, i-au explicat inculpații, urma să intre în vigoare înțelegerea cu împărțirea în mod egal a câștigurilor.

- părții vătămate minore T.A., de către inculpatul M.L.I.; partea vătămată a aflat că are deja o „datorie” de 1.500 euro (mai mare decât a celeilalte părți vătămate, pentru că intrau în calcul și sumele plătite pentru eliberarea pașaportului).

Încă din acea seară (21 februarie 2004), părțile vătămate B.S.O. și T.A. au fost „introduse în circuit”. Un autovehicul condus de un spaniol, angajat al clubului, le-a transportat pe cele nou venite (împreună cu părțile vătămate C.D. și S.E.M.), la clubul „T.”.

Aici a fost efectuat „instructajul special”, de data aceasta de către cele 2 părți vătămate deja inițiate, persoane care dobândiseră între timp încrederea inculpaților.

Astfel, celor 2 nou venite li s-au explicat următoarele: compartimentarea clubului (bar la parter și bordel la etaj); tariful minim practicat - 50 euro pentru jumătate de oră, sex oral și vaginal; după fiecare client, sumele obținute erau predate la recepție, în schimbul unui bon pe care erau înscrise data și cuantumul; la sfârșitul programului, a doua zi dimineața, erau recuperate sumele, din care erau oprite taxele reprezentând „regia de club” (a se vedea Cap. I pct. 1 din actul de sesizare, în cele ce preced); părțile vătămate urmau să aibă asupra lor nu pașapoartele originale, ci copii xerox de pe acestea; părțile vătămate au primit, de asemenea, câte un ceas de mână, motivația fiind evidentă; supravegherea la locul de muncă urma să fie făcută de către inculpați, împreună sau separat; imediat după revenirea în apartament, sumele încasate trebuiau înmânate integral inculpaților; cota fiecărei părți vătămate era restituită abia atunci când inculpații considerau, în mod arbitrar, că au fost achitate „datoriile”, „amenzile”, etc.

Așa după cum s-a dovedit fără putință de tăgadă, toate aceste aspecte s-au confirmat, activitatea părților vătămate desfășurându-se exact după același tipar.

Chiar după prima noapte de lucru, la întoarcerea în apartament, partea vătămată minoră T.A. le-a reproșat inculpaților că nu-și respectă înțelegerea inițială referitoare la serviciile de acompaniere și escortă.

Inculpații i-au răspuns că e liberă să plece, dar îi va fi imposibil să o facă pentru că nu are niciun ban. În plus, au arătat inculpații, are o datorie la ei și o va plăti, pentru că nu are încotro.

În aceste condiții, partea vătămată minoră T.A. a rămas în continuare în sfera de influență a inculpaților, continuând să se prostitueze în folosul acestora.

În perioada 21 februarie 2004 - 10 martie 2004 (cu aproximație), părțile vătămate au întreținut relații sexuale contra cost în clubul amintit, după cum urmează:

- partea vătămată B.S.O., cu 3-7 clienți pe noapte, în medie obținând circa 1.000 euro;

- partea vătămată minoră T.A., cu 2 clienți pe noapte, în medie; partea vătămată nu a putut aprecia o sumă globală obținută în această perioadă.

La data de 09 martie 2004, inculpații M.C. și M.L.I., se reîntorc în România, cu aceeași cursă aeriană.

În jurul datei de 10 martie 2004, inculpatul D.C.L. le-a separat pe părțile vătămate, care s-au prostituat, după cum urmează:

1. partea vătămată C.D. a rămas să lucreze în clubul „T.”;

2. părțile vătămate S.E.M., B.S.O. și T.A. au fost trecute la clubul „S.L.”.

Și în acest nou local, aflat tot în Santiago de Compostela, condițiile au rămas în general aceleași.

În jurul datei de 20 martie 2004, partea vătămată minoră T.A. a relatat unui client situația ei reală în Spania, modalitatea în care a ajuns acolo, precum și vârsta pe care o are. Clientul s-a plâns patronului clubului, iar acesta din urmă a luat legătura cu inculpatul D.C.L., „plasatorul” părții vătămate.

Somat de patronul clubului să pună capăt prezenței și activității părții vătămate, inculpatul D.C.L., însoțit de partea vătămată C.D., au condus-o pe minoră într-o localitate rămasă neprecizată și au încredințat-o numitului P.A.L., zis „A.”, care readus-o în România. Contravaloarea transportului a fost suportată de către inculpatul D.C.L..

La data de 25 martie 2004, partea vătămată T.A. a intrat în România prin P.T.F. Turnu, Arad, cu autoturismul înmatriculat, condus de persoana amintită.

În cursul lunii noiembrie 2004, potrivit propriilor susțineri, partea vătămată a fost contactată telefonic de către inculpații M.L.I. și M.C. pentru a fi determinată să se reîntoarcă în Spania; încercarea a rămas fără rezultat, întrucât partea vătămată nu a mai părăsit teritoriul României până în prezent.

Perioada 30 martie 2004 - 01 mai 2004, inculpatul D.C.L. s-a aflat în România, urmare a returnării sale (a se vedea Cap. I pct. 2 în cele ce preced).

De asemenea, și părțile vătămate C.D. și S.E.M. se reîntorseseră în România.

Inculpații M.C. și M.L.I. părăsiseră Spania la 09 martie 2004, așa cum s-a arătat.

Așa fiind, în perioada 30 martie 2004 - 01 mai 2004, partea vătămată B.S.O., împreună cu părțile vătămate H.A. și B.R. (Cap. I pct. 5 și 6 în cele ce urmează), au rămas singure în Spania.

În această perioadă, părțile vătămate au fost evacuate din apartament și s-au stabilit chiar în incinta blocului „T.”.

Aflați în țară, inculpații D.C.L., M.C. și M.L.I., telefonic, le-au solicitat să continue să se prostitueze și să trimită banii în țară.

Potrivit susținerilor lor, părțile vătămate au fost amenințate cu acte de violență, în cazul în care nu se conformează.

La revenirea din România, inculpatul M.C. „i-a confiscat” părții vătămate B.S.O. suma de 700 euro, produși în lipsa inculpaților, comunicându-i, totodată, că datoria i-a crescut la 5.000 euro, deci mai are de plătit 4.300 euro. Inculpatul și-a motivat poziția prin aceea că partea vătămată a ascuns inculpaților cuantumul real al câștigurilor realizate pe perioada absenței lor.

În perioada următoare, partea vătămată B.S.O. a fost mutată la clubul „S.” din Ponte Vedra. Aici partea vătămată a întreținut relații sexuale cu aproximativ 50 de clienți, obținând suma totală de 5.000 euro. Toată suma a revenit inculpaților, cu titlul de „amendă” pentru „abaterile comise pe perioada cât a rămas singură în Spania”.

Apoi partea vătămată B.S.O. s-a prostituat într-un club din localitatea Carbalino, având în fiecare seară între 2 și 6 clienți. Nu poate fi precizată suma totală obținută în această perioadă.

La data de 16 septembrie 2004, inculpatul D.C.L. a fost arestat de autoritățile spaniole așa cum s-a arătat (cap. I pct. 2 din actul de sesizare). Acest fapt a condus la destrămarea grupului. Partea vătămată B.S.O. s-a reîntors la clubul „S.L.”.

În cursul lunii noiembrie 2004, aflată în Spania, partea vătămată este contactată telefonic de către inculpatul M.L.I., care a amenințat-o să îi va omorî familia dacă nu se întoarce să lucreze pentru el; pentru a-și câștiga „libertatea” inculpatul i-a solicitat părții vătămate suma de 2.000 euro.

Partea vătămată a refuzat și s-a prezentat la Poliția din Santiago de Compostela, deși nu avea pașaport și avea viza expirată de 6 luni.

La data de 17 decembrie 2004, partea vătămată este returnată în România cu o cursă aeriană care a aterizat pe Aeroportul Băneasa.

De atunci și până în prezent nu a mai părăsit teritoriul țării.”

4. „La o dată neprecizată din prima decadă a lunii februarie 2004, partea vătămată minoră D.S.F. l-a cunoscut pe inculpatul M.L.I., prin intermediul martorei G.O., sora concubinei inculpatului.

Partea vătămată a aflat de la martoră că inculpatul se ocupă cu recrutarea și plasarea femeilor în Spania. Despre inculpat și ocupația acestuia, minora a înștiințat-o și pe verișoara sa, partea vătămată H.A., despre care cunoștea că este interesată să plece la muncă în străinătate.

Prin intermediul martorei G.O. și la domiciliul acesteia, inculpatul M.L.I. a organizat o întâlnire cu cele 2 părți vătămate. Întâlnirea, desfășurată anterior datei de 19 februarie 2004, a avut loc între inculpații M.L.I. și M.C., pe de o parte și partea vătămată minoră D.S.F., pe de altă parte. Partea vătămată H.A. nu a putut participa.

Părții vătămate minore D.S.F. „i-a fost servită” de către inculpați legenda obișnuită referitoare la serviciile de „damă de consumație”.

Partea vătămată, în vârstă de 16 ani și încă ezitantă, a convenit cu inculpații că va vorbi și cu verișoara sa, partea vătămată H.A., ca să poată pleca împreună.

Insistențele inculpaților au continuat, astfel încât, anterior datei de 19 februarie 2004, cele 2 părți vătămate s-au întâlnit, tot la domiciliul martorei G.O., dar numai cu inculpatul M.L.I..

A fost reluat, și cu acest prilej, „mesajul de întâmpinare” privind „serviciile de acompaniere”, însă cu mai multe amănunte.

Astfel, părțile vătămate au fost asigurate de inculpatul M.L.I. că nu se vor duce să se prostitueze, lucru de altfel ilegal în Spania; că vor locui tot la un român, „C.” (inculpatul D.C.L.); că nu vor fi nevoite „să sară din viză” (să depășească termenul legal de ședere), dar și că, în măsura în care vor face treabă cum trebuie, patronul clubului unde vor lucra le va întocmi carte de muncă, etc.

Cele 2 părți vătămate au fost convinse și, ca atare, au fost inițiate de către inculpatul M.L.I., cu acceptul restului grupului infracțional, demersurile concrete pentru plecare.

La data de 20 februarie 2004, inculpatul M.L.I. a fost nevoit, însă, să plece în Spania, călăuzindu-le pe părțile vătămate B.S.O. și T.A. (a se vedea Cap. I pct. 3 - 4 din actul de sesizare, în cele ce preced).

Această împrejurare relevă, odată în plus, caracterul structurat al grupării infracționale, executarea de activități în mod coordonat și prin împărțirea rolurilor și, prin aceasta, periculozitatea deosebită prezentată de rețeaua criminală.

Interesat direct în urgentarea formalităților de plecare a părților vătămate, inculpatul M.L.I., cu acordul inculpaților D.C.L. și M.C., a transmis, prin intermediul martorelor G.O. și G.M., sumele necesare pentru eliberarea pașapoartelor pentru părțile vătămate.

La data de 09 martie 2004, inculpatul M.L.I. se reîntoarce în România și reia contactul cu cele 2 părți vătămate.

Astfel, s-a decis de către membrii grupului infracțional organizat, ca prima să plece partea vătămată H.A. (majoră), și abia apoi partea vătămată D.S.F. (după împlinirea vârstei de 18 ani).

Din considerente de reprezentare, precum și pentru aservirea materială a părții vătămate H.A., inculpatul M.L.I. a condus-o pe aceasta la coafor și la cosmetică și i-a achiziționat diverse obiecte de îmbrăcăminte care să cadreze cu viitoarea ocupație.

Inculpatul a însoțit-o de asemenea pe partea vătămată H.A. cu ocazia eliberării pașaportului turistic, care a avut loc la 12 martie 2004.

Partea vătămată minoră D.S.F. și-a ridicat singură pașaportul la data de 11 martie 2004. Pentru ambele, așa cum s-a arătat, costurile au fost suportate de către rețeaua infracțională.

Cu toate acestea, reflectând mai serios asupra riscurilor potențiale, partea vătămată H.A. s-a hotărât să renunțe la plecarea în Spania. Partea vătămată nu a avut însă curajul să aducă la cunoștința inculpatului M.L.I. această împrejurare.

Așa fiind, la data de 19 februarie 2004, partea vătămată H.A. a fost contactată telefonic, în mod repetat, de către inculpatul M.L.I., care i-a solicitat la modul imperativ să coboare în fața blocului unde locuiește. Din acel loc, inculpatul urma să o îmbarce pe partea vătămată într-un autoturism.

La discuțiile dintre inculpatul și partea vătămată a asistat și martora Z.M.I..

Plângând, partea vătămată încerca să amâne întâlnirea cu inculpatul, fără a avea curajul să refuze în mod tranșant.

Inculpatul M.L.I. a continuat să insiste telefonic, iar finalmente partea vătămată și martora au coborât în scara blocului, unde s-au întâlnit cu inculpatul.

Aici, partea vătămată l-a înștiințat pe inculpat că a renunțat să mai plece. În prezența martorei, inculpatul M.L.I. a replicat că nu o obligă să plece, însă, în acest caz, va trebui să-i restituie suma de 1.000 euro reprezentând contravaloarea transportului până în Spania (despre care inculpatul a susținut, în mod nereal, că ar fi fost achitat în avans), precum și cheltuielile de reprezentare (coafor, cosmetică, obiecte de îmbrăcăminte, etc.).

Uzând și de un alt registru de persuasiune, inculpatul a asigurat-o pe partea vătămată că toți banii pe care-i va câștiga în Spania (adică aproximativ 2.000 euro pe lună), îi va trimite el personal părinților părții vătămate în România.

Partea vătămată nu a rezistat acestor manopere de constrângere morală și, din scara blocului unde locuia, fără a-și anunța măcar părinții sau familia, fără nici un bagaj și absolut fără nici un ban în buzunar, s-a urcat în mașina inculpatului, care a transportat-o la domiciliul său din Brașov, jud. Brașov.

Până și obiectele de îmbrăcăminte achiziționate de inculpat au rămas la domiciliul părții vătămate.

În locuința inculpatului, partea vătămată H.A. îi întâlnește pe partea vătămată B.R. și pe numitul P.A.L..

Cu acel prilej, inculpatul M.L.I. le-a adus la cunoștință celor 2 părți vătămate că vor fi așteptate în Spania de inculpatul D.C.L..

În aceeași noapte (19 din 20 martie 2004), cu autoturismul condus de numitul P.A.L. și înmatriculat, cele 2 părți vătămate au plecat din Brașov, iar la data de 20 martie 2004 au părăsit teritoriul României prin P.T.F. Turnu, Arad, cu destinația Spania.

Părțile vătămate aveau asupra lor câte 50 euro, bani dați de către inculpatul M.L.I..

Numitul P.A.L. le-a transportat pe cele 2 părți vătămate până în localitatea Zaragoza, unde le-a predat inculpatului D.C.L., care a venit însoțit de partea vătămată C.D..

Odată cu predarea victimelor, s-a făcut și predarea pașapoartelor lor, documentele fiind remise inculpatului D.C.L..

Pentru drumul de întoarcere, numitului P.A.L. i-a fost încredințată de către inculpatul D.C.L. partea vătămată minoră T.A., care fusese trimisă acasă (a se vedea Cap. I, pct. 3 - 4 din actul de sesizare, în cele ce preced).

Revenită în România, partea vătămată T.A. i-a adus la cunoștință părții vătămate D.S.F. condițiile pe care fusese nevoită să le îndure pe perioada șederii în Spania.

Potrivit modului de operare, părțile vătămate H.A. și B.R. au fost cazate la locuința inculpatului D.C.L.. Acolo se mai aflau părțile vătămate C.D., S.E.M. și B.S.O..

A urmat „ritualul de primire”, executat de inculpatul D.C.L., respectiv: notificarea existenței „datoriei” de 750 euro pentru fiecare parte vătămată;după plata integrală a acesteia, urma să opereze împărțirea în mod egal a câștigurilor;pașapoartele părților vătămate rămâneau la inculpat, „pentru a se evita riscul pierderii sau sustragerii în club”.

Timp de 2-3 zile, părțile vătămate H.A. și B.R. nu au fost scoase la lucru. După perioada de acomodare, cele 2 părți vătămate au fost introduse în circuit. Inculpatul D.C.L. le-a transportat la clubul „T.”, le-a introdus în incintă, le-a prezentat personalului și le-a spus că le va recupera a doua zi dimineață. O persoană de sex femeiesc și origine portugheză, angajată a clubului, le-a condus pe cele 2 părți vătămate direct la etaj și le-a deschis ușa uneia dintre camere.

Prin semne, părților vătămate le-au fost indicate patul, chiuveta și dulapul cu lenjerie de schimb. Părțile vătămate au încercat, fără nici un rezultat să ceară explicații și, la acel moment, au realizat că fuseseră aduse în Spania nu pentru servicii de companie și escortă, ci pentru prostituție. În acea noapte, cele 2 părți vătămate au refuzat să întrețină relații sexuale cu vreunul dintre clienții clubului. A doua zi dimineață inculpatul D.C.L. le-a readus la locuința comună. Părțile vătămate au protestat, încercând să-l determine pe inculpat fie să respecte înțelegerea inițială, fie să le trimită înapoi acasă.

Inculpatul a refuzat și, timp de 4-5 zile consecutiv, le-a transportat la același club. Părțile vătămate au refuzat, în continuare, să se prostitueze.

A urmat o perioadă de câteva zile în care părțile vătămate au fost agresate și amenințate în mod sistematic de inculpatul D.C.L., pentru a se conforma. După aceea, a intervenit expulzarea inculpatului D.C.L. și, concomitent, reîntoarcerea în România a părților vătămate C.D. și S.E.M.. S-a ajuns astfel la situația în care părțile vătămate B.S.O., H.A. și B.R. au rămas singure în Spania.

Așa după cum s-a arătat, pe perioada absenței membrilor grupului infracțional organizat, părțile vătămate au fost evacuate din apartament și s-au stabilit, pentru o scurtă perioadă la club.

În perioada respectivă, cele 3 părți vătămate au fost în mod sistematic amenințate telefonic de către inculpații D.C.L., M.C. și M.L.I., pentru a continua să se prostitueze, iar banii rezultați să-i trimită în țară unde se aflau inculpații.

Starea de puternică temere insuflată părților vătămate H.A. și B.R. avea la bază faptul că ambele erau originare din Brașov, ca și inculpații. Aceștia cunoșteau adresele lor de domiciliu, precum și pe membrii familiilor părților vătămate.

Așa se face că, deși își recuperaseră pașapoartele de la autoritățile spaniole care descoperiseră documentele asupra inculpatului D.C.L., părțile vătămate nu și-au asumat riscul întoarcerii în țară.

La 01 mai 2004, a urmat reinstaurarea controlului direct de către inculpații D.C.L., M.C. și M.L.I. asupra părților vătămate.

În concret, inculpatul M.L.I., care avusese un rol major în racolarea numitelor H.A. și B.R., le-a aplicat acestora mai multe corecții fizice pentru motivul că, singure fiind, „au produs și trimis în țară prea puțin”.

La data de 07 mai 2004, celor 3 inculpați menționați anterior li s-a alăturat inculpatul P.Ș., care a preluat supravegherea efectivă a părților vătămate atât în club cât și în afara acestuia. Tot inculpatul P.Ș. era cel care încasa direct de la părțile vătămate sumele obținute în urma practicării de relații sexuale. Apoi, inculpatul P.Ș. remitea sumele unuia dintre ceilalți 3 inculpați.

Pentru activitatea sa, inculpatul P.Ș., care se situa pe un palier inferior, primea aproximativ 500 euro pe lună de la restul inculpaților.

Până în iulie 2004, partea vătămată H.A. a întreținut relații sexuale cu aproximativ 100 de clienți, încasând în circa 10.000 euro.

La o dată neprecizată din cursul lunii iulie 2004, partea vătămată H.A., ajutată de un client spaniol, a scăpat de sub influența inculpaților, și după o săptămână petrecută într-un hotel pe cheltuiala clientului, a plecat la Barcelona.

Împreună cu H.A., a fugit de la inculpat și partea vătămată B.A.M. (pentru aceasta din urmă, a se vedea Cap. I pct. 8 - 9 din actul de sesizare, din cele ce urmează).

Partea vătămată B.R. a rămas în sfera de influență a inculpaților până la momentul arestării inculpatului D.C.L.; după aceea, grupul s-a destrămat, neexistând alte date cu privire la partea vătămată, care nu a mai revenit în România până în prezent.

Stabilindu-se în Barcelona, partea vătămată H.A. a renunțat la practicarea prostituției și a prestat diferite activități licite (îngrijire copil, etc.).

La data de 22 ianuarie 2005, partea vătămată s-a reîntors în România.

Pe perioada șederii în Spania, partea vătămată H.A. a putut comunica o singură dată cu verișoara sa, partea vătămată D.S.F.. Telefonul de contact al numitei H.A. era chiar telefonul inculpatului D.C.L..”

5. „La o dată neprecizată din cursul lunii februarie 2004, inculpații M.C. și M.L.I. au contactat-o pe partea vătămată M.S.M.. Date despre partea vătămată au fost furnizate inculpaților de către partea vătămată B.R., prietena acesteia.

În cursul discuțiilor care au avut loc, inculpații i-au propus părții vătămate M.S.M. să o plaseze în Spania unde urma să desfășoare diverse activități (servicii de companie, dans în cluburi, etc.). Inculpații i-au spus părții vătămate că în clubul respectiv va putea întreține relații sexuale cu clienții, dar voluntar și din proprie inițiativă.

Restul „legendei” prezentate părții vătămate a fost identic (va locui cu un român, „C.”, va fi liberă să plece când vrea, va împărți în mod egal cu inculpații câștigurile realizate, etc.).

Având o situație materială precară (părinți pensionari, alți 4 frați și surori și nici un loc de muncă), partea vătămată M.S.M. a acceptat să plece în Spania pe filiera inculpaților.

Pentru a fi puse la punct ultimele amănunte, la o dată neprecizată din intervalul 15 aprilie 2004 - 30 aprilie 2004, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpații D.C.L., M.C. și M.L.I., în restaurantul „P.” situat la ieșirea din Brașov către Predeal.

După ce a vorbit cu prietena sa B.R., aflată în sfera de influență a inculpaților, partea vătămată M.S.M. le-a comunicat inculpaților că este gata de plecare. Părții vătămate i-a fost fixată data plecării și locul de întâlnire (Gara C.F.R. Brașov).

În paralel, partea vătămată S.E.M. i-a furnizat concubinului său, inculpatul D.C.L., date despre o fostă colegă de clasă, partea vătămată B.A.M.. Cunoscând situația materială și familială a acesteia, numita S.E.M. a apreciat că partea vătămată B.A.M. ar putea fi racolată de către inculpați în vederea practicării prostituției în Spania.

Într-adevăr, inculpatul D.C.L. le-a solicitat inculpaților M.C. și M.L.I. să o contacteze pe partea vătămată B.A.M. și să o convingă să plece în Spania.

Partea vătămată s-a întâlnit cu cei 2 inculpați (M.C. și M.L.I.) și a acceptat ce i s-a propus.

Potrivit modului obișnuit de operare, partea vătămată a fost condusă la coafor și cosmetică, i s-au achiziționat obiecte de îmbrăcăminte, etc.

Așa fiind, la data de 06 mai 2004, la Gara C.F.R. Brașov, potrivit înțelegerii lor inițiale, a avut loc întâlnirea dintre inculpații M.L.I. și P.Ș., pe de o parte și părțile vătămate M.S.M. și B.A.M., pe de altă parte.

Inculpații și cele 2 părți vătămate s-au deplasat cu trenul pe distanța Brașov - Arad, costurile fiind suportate integral de membrii grupului infracțional organizat.

Toți 4 au părăsit România prin P.T.F. Turnu, Arad la data de 07 mai 2004 cu autoturismul.

În Barcelona, Spania, s-au îmbarcat într-un autocar până într-o localitate rămasă neidentificată, de unde au fost cu toții preluați de către inculpatul D.C.L..

Potrivit tiparului obișnuit, a urmat cazarea părților vătămate în apartamentul comun.

Inculpatului P.Ș., venit pentru prima oară în Spania, i-a fost atribuită misiunea de supraveghere efectivă a părților vătămate, precum și aceea ce colectare a sumelor obținute în urma practicării prostituției de către acestea.

La venirea părților vătămate M.S.M. și B.A.M., sub controlul inculpaților se mai aflau părțile vătămate S.E.M., B.S.O., H.A. și B.R..

În cursul lunii iunie 2004, din considerente de conspirativitate, membrii grupării au decis să nu mai locuiască cu toții (părți vătămate și inculpați), în același loc. Astfel, în prima locație au rămas inculpații D.C.L., M.L.I. și părțile vătămate S.E.M. și B.S.O.; în cea de a doua, s-au stabilit inculpatul P.Ș. și părțile vătămate H.A., B.R., M.S.M. și B.A.M..

Celui de-al doilea grup, coordonat de aceeași rețea, i s-a alăturat, începând cu data de 21 iunie 2004 și partea vătămată E.N..

Aceasta a fost racolată din România de inculpatul M.C. și trimisă singură în Spania.

Partea vătămată a ieșit din România prin P.T.F. Turnu, Arad, cu autocarul înmatriculat. Costurile de transport au fost suportate de membrii grupării infracționale.

Activitatea a rămas aceeași, pentru ambele grupuri; supravegherea se făcea la comun de către inculpatul P.Ș. (de regulă), iar sumele colectate de către acesta erau remise integral inculpaților D.C.L. și M.L.I..

În perioada 08 mai 2004 - 15 septembrie 2004, partea vătămată M.S.M. a întreținut relații sexuale cu clienții clubului unde a fost plasată, toți banii produși fiind însușiți de inculpați.

Partea vătămată nu a putut aprecia, nici măcar estimativ, numărul clienților sau suma totală obținută.

Cert este faptul că, în toată această perioadă, partea vătămată a trimis familiei sale din țară, o singură dată suma de 100 euro.

La sfârșitul lunii iulie 2004, partea vătămată B.A.M. a scăpat de sub influența inculpaților, fugind împreună cu partea vătămată H.A. (Cap. I pct. 5 - 6 - 7 din actul de sesizare, în cele ce preced).

Părțile vătămate au profitat de împrejurarea că inculpatul D.C.L. le-a permis să poarte asupra lor pașapoartele originale, pentru că raziile poliției erau foarte dese în acea perioadă.

După data de 16 septembrie 2004 (data arestării inculpaților D.C.L. și P.Ș.), părțile vătămate M.S.M. și E.N. s-au mutat din Santiago de Compostela în Alicante.

La data de 16 mai 2005, partea vătămată M.S.M. a revenit în România.

Partea vătămată E.N. a lucrat la sfârșitul anului 2004 și începutul anului 2005 la Palma de Mallorca; alte date nu se cunosc despre partea vătămată, care nu a mai revenit în România de la data traficării de către inculpații deduși judecății în cauza de față.”

Analizând ansamblul probatoriului administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, tribunalul a reținut, în fapt și în drept, următoarele:

Declarațiile inculpaților:

Inculpații M.C. și D.C.L. au fost audiați în cursul urmăririi penale, înainte de restituirea cauzei la D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, în prezența apărătorilor aleși (inculpatul M.C.) sau desemnați din oficiu (inculpatul D.C.L.). Prin declarațiile din data de 17 mai 2005, inculpatul D.C.L. a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, descriind pe larg modalitatea în care s-a desfășurat activitatea de racolare a victimelor în vederea desfășurării de activități de „dame de companie” la cluburi de profil din Spania, implicarea și rolul avut de ceilalți coinculpați în activitatea de racolare, supraveghere, găzduire a victimelor în Spania, modul de „colectare” directă a banilor încasați de fete în fiecare dimineață, sumele obținute de fiecare dintre cei patru inculpați de pe urma activităților desfășurate de părțile vătămate, rolurile avute de fiecare inculpat în cadrul grupului infracțional, precum și falsificarea pașaportului „cumpărat” de la numitul M.D.A., în vederea trecerii frauduloase a frontierei de stat a României și a altor state, și prezentarea sa sub o identitate nereală în fața autorităților vamale și de frontieră din România, Ungaria, Austria, Franța, Italia și Spania (Dosar nr. 88/P/2005).

Cu prilejul declarațiilor date după restituirea cauzei la D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, la data de 03 martie 2006, inculpatul D.C.L. a precizat că menține integral cele arătate pe parcursul urmăririi penale derulate la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brașov, făcând doar anumite precizări relativ la faptul că părțile vătămate au cunoscut faptul că urmează să se deplaseze în Spania pentru a desfășura activități de prostituție, în schimbul unor foloase materiale. Inculpatul a mai arătat că nu a cunoscut starea de minoritate în care se afla partea vătămată T.A., decât după ce acest aspect i-a fost adus la cunoștință de patronul clubului „T.” din Santiago de Compostela, Spania (Dosar D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală).

În ceea ce-l privește pe inculpatul M.C., tribunalul a reținut că acestuia i-au fost luate patru declarații de procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brașov, în prezența avocaților aleși. Inculpatul a avut o atitudine oscilantă, declarațiile sale fiind total contradictorii. Astfel, în primele declarații din data de 17 mai 2005, inculpatul a negat în totalitate implicarea sa în activitatea infracțională, arătând, spre exemplu, că nu le cunoaște pe părțile vătămate T.A., H.A. sau B.S.O., persoane despre care a afirmat că nu le-a văzut niciodată (Dosar nr. 88/P/2005). Ulterior însă, prin declarația din data de 21 iunie 2005, inculpatul M.C. face referire pe larg la toate aceste părți vătămate, încercând însă să diminueze aportul său la săvârșirea infracțiunilor, în sensul că victimele cunoșteau despre activitățile de prostituție pe care urma să le desfășoare în Spania, iar inculpatul le-a dat cu împrumut diverse sume de bani, pentru a le facilita acestora cheltuielile legate de obținerea pașaportului și transportul în această țară (Dosar nr. 88/P/2005).

Cu prilejul declarațiilor date după restituirea cauzei la D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, la data de 03 martie 2006, inculpatul M.C. a precizat că menține integral cele arătate pe parcursul urmăririi penale derulate la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brașov, exprimându-și dorința ca organele judiciare să țină cont de împrejurarea că a conlucrat la aflarea adevărului, sub toate aspectele (Dosar D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală).

În cursul cercetării judecătorești, cu ocazia ascultării lor în ședința publică din data de 10 decembrie 2008, inculpații M.C. și D.C.L. au negat săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., arătând că au fost făcute presiuni asupra lor de către procuror, în sensul că dacă confirmă cele declarate de părțile vătămate va beneficia de reducerea pedepsei (inculpatul M.C.) sau va fi pus în libertate (inculpatul D.C.L.) - Dosar T.M.F..

În ceea ce-l privește pe inculpatul M.L.I., instanța a reținut că acesta a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv în lipsă, astfel că organele de urmărire penală nu au procedat a audierea acestuia în cursul cercetărilor penale desfășurate în cauză. Inculpatul a fost ascultat de instanță, în cursul cercetării judecătorești, în ședința publică din data de 16 ianuarie 2009, ocazie cu care acesta a negat implicarea sa în comiterea faptelor reținute prin rechizitoriu, arătând că nu le cunoaște pe părțile vătămate din prezenta cauză după nume, dar s-ar putea să le cunoască din vedere (Dosar T.M.F.).

Inculpatul P.Ș. nu a fost audiat de organele de urmărire penală sau de instanța de judecată, fiind arestat preventiv în lipsă la data de 02 iunie 2005, conform mandatului de arestare preventivă din 02 iunie 2005 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov. Inculpatul P.Ș. este dat în urmărire generală și internațională și nu a fost identificat până la momentul soluționării prezentei cauze (Dosar TMF).

Declarațiile părților vătămate:

Părțile vătămate C.D., B.S.O., T.A. (minoră), H.A., D.S.F. (minoră) și M.S.M. au fost ascultate în cursul urmăririi penale, în fața procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brașov, ocazie cu care au relatat pe larg modalitatea în care au fost racolate, cazate, supravegheate și obligate să se prostitueze de către cei patru inculpați.

Părțile vătămate B.R., B.A.M. și E.N. nu au fost ascultate în faza de urmărire penală, acestea fiind plecate la muncă în străinătate (Dosar nr. 88/P/2005).

În ceea ce o privește pe numita S.E.M., aceasta a fost ascultată ca parte vătămată în cursul urmăririi penale, la data de 17 mai 2005, fără ca organele judiciare să-i fi adus la cunoștință că poate participa în procesul penal în această calitate, potrivit prevederilor art. 76 alin. (2) C. proc. pen., alegerea aparținându-i în exclusivitate părții în cauză (Dosar nr. 88/P/2005).

Prin declarația dată în fața instanței, în ședința publică din data de 10 decembrie 2008, înainte de a se da citire actului de sesizare a instanței, persoana vătămată S.E.M. și-a precizat poziția procesuală, în sensul că nu dorește să participe în procesul penal în calitate de parte vătămată și nu are pretenții civile în cauză, aspecte consemnate în încheierea de ședință de la respectivul termen de judecată (Dosar T.M.F.). În consecință, luând act de manifestarea de voință a persoanei vătămate, instanța specializată a dat eficiență dispozițiilor art. 82 C. pr. pen., ascultând-o pe aceasta în calitate de martor (Dosar TMF).

Sub aspect probatoriu, instanța de fond a reținut în drept, că potrivit prevederilor art. 75 C. proc. pen. „declarațiile părții vătămate (…) făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”.

Din declarațiile părților vătămate date în cursul urmăririi penale a rezultat următoarea stare de fapt:

1. partea vătămată C.D. a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul M.C. într-un club, la sfârșitul anului 2003, ocazie cu care acesta a întrebat-o dacă este interesată să lucreze într-un club din Spania, în localitatea Santiago de Compostela, „ca damă de companie”, inculpatul explicându-i că trebuie să facă consumație cu clienții sau poate „să meargă cu clienții în cameră, dacă dorește”, urmând ca toate cheltuielile legate de cazarea în Spania să fie împărțite între partea vătămată și inculpat. În Spania, partea vătămată a fost găzduită, conform propriilor declarații, în locuința inculpatului D.C.L.. Timp de 10 zile, partea vătămată a întreținut relații sexuale contra cost cu peste 50 de clienți, din suma totală câștigată - aproximativ 4.000 euro - partea vătămată păstrându-și 2.000 euro, restul de 2.000 euro fiind remiși celor doi inculpați. A mai arătat partea vătămată că a dat inculpaților banii respectivi întrucât aceștia i-au găsit loc de muncă în Spania și trebuia să îi asigure protecția. Partea vătămată s-a întors în țară pentru a petrece sărbătorile de iarnă, perioadă în care a ținut legătura cu inculpatul M.C., iar la începutul anului 2004, partea vătămată C.D., împreună cu S.E.M., care aflase între timp de activitatea desfășurată în Spania, s-au deplasat cu avionul în Spania, cheltuielile de transport ale persoanei vătămate S.E.M. fiind suportate de inculpatul M.C.. Ajunse la destinație, în Santiago de Compostela, cele două victime au fost așteptate de inculpatul D.C.L., care le-a condus la apartamentul închiriat, unde cei trei au locuit o perioadă împreună. Persoana vătămată S.E.M. a prestat aceleași activități ca și C.D., la clubul „T.” din Santiago de Compostela. Între timp, conform celor susținute de partea vătămată C.D., în apartament au mai venit și alte fete: B.S.O., B.R., T.A., H.A. și alte trei fete ale căror nume partea vătămată nu le-a putut preciza. De asemenea, în acest interval de timp, inculpatul M.C. s-a întors în Spania cu un prieten de-al său, coinculpatul M.L.I., iar acesta din urmă le-a adus și pe partea vătămată B.S.O. precum și pe o altă fată, a-l cărei nume nu-l poate preciza. A mai arătat partea vătămată și faptul că „fiecare dintre aceste fete au început să lucreze pentru D.C.L., M.C. și M.L.I.”. La un moment dat, fetele au fost trimise să lucreze la cluburi diferite de către inculpatul D.C.L.. Deși partea vătămată nu a văzut ca vreuna dintre fete să fie agresată fizic de inculpații D.C.L., M.C. sau M.L.I., ea a arătat că a auzit când inculpatul D.C.L. le-a reproșat acestora, pe un ton ridicat, că „nu produc destul” (Dosar nr. 88/P/2005).

2. partea vătămată B.S.O. a precizat că l-a cunoscut pe inculpatul P.Ș., zis „F.”, în luna februarie 2004, iar acesta i-a propus să meargă în Spania, unde urma să se prostitueze, iar banii obținuți să fie împărțiți în jumătate între cei doi. Fiind de acord cu aceste condiții, partea vătămată a fost luată de acasă, din loc. Pucioasa, jud. Dâmbovița, cu un autoturism de inculpatul P.Ș., care era însoțit de inculpații M.L.I. și M.C.. Partea vătămată și inculpații s-au deplasat la Brașov, unde victima a fost găzduită, timp de patru zile, într-o garsonieră aparținând inculpatului M.C., zis „T.”. În continuare, la locuința din Brașov au venit inculpatul M.L.I., împreună cu partea vătămată T.A., și toți trei au plecat împreună cu trenul din gara Brașov spre Arad, transportul fiind plătit de inculpatul sus menționat. La Arad, au fost așteptați de martorul P.A.L., care conducea un autoturism marca „O.”. Inculpatul, cele două părți vătămate, martorul și o altă persoană de sex bărbătesc, neidentificată, s-au deplasat cu mașina până în localitatea Zaragoza, Spania, unde inculpatul și părțile vătămate s-au cazat la un hotel, peste noapte, martorul continuându-și călătoria separat. Cazarea la hotel a fost plătită de inculpatul M.L.I., iar a doua zi cei trei s-au deplasat cu un autocar până în localitatea Santiago de Compostela, Spania, unde au fost așteptați de inculpatul D.C.L.. Părțile vătămate au fost cazate în aceeași locuință aparținând inculpatului D.C.L., unde se mai aflau, la acel moment, și C.D., respectiv S.E.M..

Partea vătămată B.S.O. a revenit asupra declarațiilor inițiale, arătând, pe parcursul aceleași audieri, că la momentul la care a fost abordată de inculpatul P.Ș., și ulterior când au venit ceilalți doi inculpați (M.L.I. și M.C.), aceștia i-au spus că în Spania urmează să lucreze ca „damă de companie”, fără alte detalii, și doar în noaptea în care au fost cazate la hotelul din Zaragoza, inculpatul M.L.I. le-a comunicat, ei și părții vătămate T.A., că va trebui „să se culce și cu alți clienți”.

Încă din prima seară, partea vătămată B.S.O. a fost instruită de celelalte două victime, care se aflau de mai mult timp în Spania (C.D. și S.E.M.), despre ceea ce are de făcut cu clienții, care este tariful pentru serviciile prestate, banii care îi reveneau din câștiguri patronului clubului - 3 euro pentru cearșaf și 8 euro pentru club. În prima seară, fetele nu au fost supravegheate, dar apoi, în nopțile care au urmat, toți inculpații au exercitat activități de supraveghere, nepermițându-le victimelor să stea jos în bar, cerându-le să „muncească”. Ulterior, părțile vătămate au fost supravegheate doar de inculpatul D.C.L..

Partea vătămată a mai precizat că a lucrat la clubul „T.” aproximativ două săptămâni, timp în care a avut între 3 și 7 clienți pe noapte, obținând un câștig de circa 1.000 euro. Toți banii câștigați în prima lună de partea vătămată au fost remiși inculpaților M.L.I. și D.C.L., în contul „datoriei” de 1.350 euro, reprezentând cheltuieli de transport, cazare la hotel și „șpagă” la vamă, cheltuieli pe care cei doi inculpați au pretins că le-au făcut pentru aducerea părții vătămate în Spania. Banii au fost înmânați de partea vătămată inculpatului D.C.L., care îi lăsa doar suma de 5 euro, pentru a avea de țigări.

După două săptămâni, partea vătămată, împreună cu celelalte fete, cu excepția părții vătămate C.D., au fost mutate la un alt club „S.L.”, din aceeași localitate, întrucât acest local era mai curtat, iar suma cerută de patron pentru cearșaf („savană”), era de doar 2 euro. În acest club, partea vătămată a lucrat aproape zilnic, timp de aproape 5 luni, împreună cu victima T.A., care a plecat însă după aproximativ 2 - 3 săptămâni, fiind trimisă în țară pe motiv că era minoră. La acest club, pe lângă cele două părți vătămate menționate, au prestat același tip de activități și victimele S.E.M., zisă „D.”, H.A. și B.R., ultimele două fete fiind aduse din țară tot de inculpatul M.L.I., la aproximativ o lună de zile după partea vătămată B.S.O.. După circa trei luni de zile, inculpații P.Ș. și M.L.I. au mai adus în apartament alte trei fete: M.S.M., B.A.M. și numita A., toate victimele fiind obligate să se prostitueze în folosul inculpaților.

A mai precizat partea vătămată B.S.O. și faptul că inculpatul D.C.L. a fost expulzat din Spania de autorități, întrucât îi expirase viza de ședere, astfel că părțile vătămate au rămas o perioadă de timp singure în Spania; deși aveau pașapoartele asupra lor, victimele nu au anunțat organele judiciare întrucât inculpații M.C. și D.C.L. obișnuiau să le telefoneze săptămânal, pentru a se interesa de sumele de bani câștigate de pe urma activității de prostituție. Ca urmare a amenințărilor adresate telefonic de inculpatul D.C.L., în sensul că acesta se va întâlni cu fetele dacă se vor întoarce în țară, victimele au trimis bani prin serviciul poștal „W.U.”, pe numele a doi prieteni ai inculpatului D.C.L., nume comunicate de acesta. Într-o primă fază au fost trimiși în țară de partea vătămată suma de 1.600 euro, apoi 600 euro, iar a treia oară 475 euro, bani colectați de la toate fetele.

La aproximativ o lună după ce inculpatul D.C.L. a fost expulzat în România, părțile vătămate B.S.O., H.A. și B.R. au fost date afară din apartament, fiind nevoite să locuiască în camerele de la clubul „S.L.”, unde au plătit o chirie de câte 7 euro pe cameră. După circa două săptămâni de ședere la acest club, inculpații D.C.L., M.L.I. și M.C. s-au reîntors în Spania și au luat legătura cu părțile vătămate. Înaintea inculpaților a sosit însă persoana vătămată S.E.M., concubina de la acel moment a inculpatului D.C.L., care a luat pașapoartele victimelor și a colectat banii de la acestea, fiind pusă să facă acest lucru de către inculpat. După revenirea celor trei inculpați în Spania, aceștia au exercitat presiuni, amenințări și au apelat la violență fizică îndreptată împotriva părților vătămate, pe motiv că au trimis în țară mai puțini bani decât au câștigat. Astfel, inculpatul D.C.L. i-a aplicat părții vătămate B.S.O. o „amendă” de 5.000 euro, confiscându-i totodată suma de 700 euro, aflată asupra victimei. De asemenea, inculpatul M.L.I. a bătut-o pe partea vătămată B.R., iar inculpatul M.C. a procedat în același fel cu victima H.A., pe motiv că acestea nu lucrează suficient.

În continuare, părțile vătămate au fost mutate în alte locații, au fost separate unele de altele, fiind obligate însă să se prostitueze în folosul inculpaților și să remită sumele de bani câștigate din aceste activități inculpatului D.C.L..

A mai precizat partea vătămată și faptul că victimele H.A., respectiv B.A.M., au fugit la un moment dat, ieșind din sfera de influență a inculpaților, întrucât nu mai suportau regimul impus de aceștia. După arestarea inculpatului D.C.L. de autoritățile spaniole, partea vătămată a fost contactată telefonic de inculpatul M.L.I., care a amenințat-o că îi omoară familia în cazul în care nu acceptă să lucreze pentru el în continuare, sau să îi dea suma de 1.000 - 2.000 euro, situație în care este liberă să plece. Partea vătămată B.S.O. a refuzat și s-a prezentat la Poliția din Santiago de Compostela, cerându-le autorităților spaniole ajutorul pentru a se întoarce în România. Partea vătămată s-a întors în țară la data de 15 decembrie 2004. A mai precizat partea vătămată că a fost forțată să întrețină relații sexuale, în mai multe rânduri, sub amenințarea cu violență la adresa ei și a familiei din țară, în perioada în care a stat în Spania, cu inculpatul D.C.L. și cu alți prieteni ai acestuia (Dosar nr. 88/P/2005).

3. partea vătămată minoră T.A. a descris, prin declarația dată în cursul urmăririi penale, modalitatea în care a fost racolată, în luna februarie 2004, de inculpatul M.L.I., care i-a explicat că urmează să lucreze în Spania ca „damă de companie”, ceea ce înseamnă că va trebui să consume la bar împreună cu clienții și să facă conversație cu aceștia, urmând ca un procent din valoarea consumației pe care o va face clientul să îi revină părții vătămate. Împreună cu inculpații M.L.I. și M.C., partea vătămată s-a deplasat la poliție pentru întocmirea pașaportului, cheltuielile legate de eliberarea actului fiind suportate de cei doi inculpați, iar a doua zi după ridicarea pașaportului, partea vătămată s-a deplasat în Spania. Deplasarea s-a făcut mai întâi cu un autoturism până la Arad, iar de acolo, partea vătămată minoră, împreună cu inculpatul M.L.I. și cu o altă victimă, numita B.S.O., s-au deplasat la Zaragoza, Spania, cu autoturismul condus de martorul P.A.L.. În această localitate au înnoptat la o pensiune, iar a doua zi cei trei s-au deplasat cu un autobuz în orașul Santiago de Compostela. Ajunși la destinație, cei trei au fost așteptați de inculpatul D.C.L. și conduși în apartamentul acestuia, unde se mai aflau deja două fete: C.D. și S.E.M.. Părților vătămate nou sosite le-a fost reținut pașaportul și li s-a dat un act cu fotografia lor, în schimb.

A mai precizat partea vătămată minoră și împrejurarea că, în aceeași seară, i-a fost făcut „instructajul” de către C.D., care i-a explicat că trebuie să se întrețină relații sexuale cu clienții. Constrânsă fiind de faptul că nu avea niciun ban asupra sa, nu cunoștea limba spaniolă iar pașaportul îi fusese reținut, partea vătămată minoră T.A. și-a început activitatea de prostituție încă din prima seară. De asemenea, inculpatul M.L.I. i-a explicat părții vătămate că are o „datorie” de 1.500 euro, reprezentând cheltuielile pe care inculpații le-au făcut cu aducerea sa în Spania. În aceste condiții, partea vătămată a întreținut relații sexuale contra cost cu diverși clienți, timp de aproximativ două săptămâni de zile, în mai multe cluburi, câștigând, în total, circa 1.000 euro. O parte din acești bani (300 euro) au fost reținuți de partea vătămată, iar restul au fost înmânați inculpatului M.L.I., care a împărțit banii cu restul inculpaților.

Din declarațiile părții vătămate mai reiese și faptul că inculpații M.L.I. și M.C. cunoșteau starea de minoritate a părții vătămate, cei trei purtând discuții asupra acestei chestiuni (Dosar nr. 88/P/2005).

4. partea vătămată H.A. a arătat, prin declarațiile date în cursul urmăririi penale, modalitatea în care a fost care a fost racolată și obligată să se întrețină relații sexuale în Spania, sumele obținute din această activitate fiind remise, aproape în totalitate, inculpaților. Întrucât starea de fapt este similară cu cea prezentată de celelalte părți vătămate, cele arătate de victima H.A. se rezumă la următoarele:

- racolarea părții vătămate s-a realizat de către inculpatul M.L.I., prin prezentarea activității de „damă de companie” pe care urma să o presteze în Spania, costând în acompanierea la bar a bărbaților și determinarea acestora de a face o consumație cât mai mare;

- din suma astfel obținută, partea vătămată și-ar fi reținut jumătate, restul sumei revenind clubului;

- din procentul de 50 % astfel obținut, partea vătămată trebuia să înmâneze un comision de 10 % inculpaților M.L.I., D.C.L. și M.C.;

- inculpatul M.L.I., la întrebarea expresă a părții vătămate, a asigurat-o pe aceasta că nu este vorba de prostituție, întrucât legile spaniole prevăd amenzi foarte mari și chiar închisoarea pentru asemenea activități;

- cheltuielile legate de întocmirea pașaportului, cosmetică, coafor și cumpărarea de haine pentru partea vătămată au fost suportate de inculpatul M.L.I.;

- transportul până la Arad și apoi în Spania, la Zaragoza, al părții vătămate H.A., împreună cu victima B.R., cu autoturismul condus de un prieten al inculpatului M.L.I., acesta din urmă rămânând în România;

- așteptarea părților vătămate la destinație de către inculpatul D.C.L. și conducerea acestora la locuința inculpatului, unde se mai aflau și părțile vătămate B.S.O. și C.D., precum și persoana vătămată S.E.M.;

- introducerea părții vătămate și a celorlalte fete, cu excepția părții vătămate C.D., care lucra la un alt local, la clubul „S.L.”, de către inculpatul D.C.L.;

- reținerea pașapoartelor părților vătămate de către același inculpat;

- refuzul părții vătămate de a întreține relații sexuale cu clienții, după realizarea faptului că fusese adusă la clubul în cauză cu scopul de a se prostitua;

- constrângerea părților vătămate H.A. și B.R. pentru determinarea acestora să întrețină relații sexuale contra cost cu clienții localului, realizată de inculpatul D.C.L., prin folosirea de violențe fizice la adresa victimelor și de amenințări la adresa membrilor familiilor acestora, după ce părțile vătămate opuseseră rezistență timp de 4-5 zile;

- predarea tuturor sumelor de bani realizate de pe urma activității de prostituție inculpatului D.C.L., în contul „datoriei”;

- frica părții vătămate de a anunța autoritățile spaniole, chiar după trimiterea în țară a inculpatului D.C.L., despre ce i se întâmplă, frică determinată de amenințările la adresa familiei părții vătămate;

- amenințările telefonice ale inculpaților D.C.L., M.C. și M.L.I., aflați în România, că în situația în care părțile vătămate nu vor continua să se prostitueze și nu vor produce suficienți bani, „vor avea grijă de familiile lor”;

- revenirea în Spania a inculpaților D.C.L. (care a folosit un pașaport aparținând altei persoane) și M.C., urmată de mutarea părții vătămate într-o altă locuință din aceeași localitate;

- reproșurile adresate părților vătămate de către cei doi inculpați, în sensul că „nu au produs destul” în perioada în care au rămas singure în Spania;

- trimiterea la club în fiecare seară a părților vătămate, pentru a desfășura activități de prostituție, banii obținuți fiind colectați a doua zi dimineață de inculpatul D.C.L. sau M.C.;

- aducerea altor două fete în apartament (partea vătămată B.A.M. și o anume „A.”) de către inculpații M.L.I. și P.Ș.;

- agresiunile fizice exercitate de inculpatul M.L.I. la adresa părților vătămate H.A. și B.R., pe motivul că „nu produceau suficient”;

- amenințările aceluiași inculpat cu bătaia pe care urma să o aplice o persoană din Brașov fratelui părții vătămate, minorul în vârstă de 16 ani H.A., ce au avut drept consecință supunerea totală a părții vătămate;

- supravegherea continuă a victimelor de către inculpatul P.Ș.;

- instituirea aceluiași regim pentru toate părțile vătămate, inclusiv pentru B.S.O. și S.E.M., care se aflau în relații de prietenie cu inculpații M.C. și D.C.L.;

- bătăile aplicate victimei de inculpații M.C. și D.C.L., pe motiv că aceasta a vorbit cu un client în club;

- înmânarea, în această perioadă, în fiecare dimineață, a banilor obținuți din activitățile de prostituție inculpatului P.Ș., care îi împărțea cu ceilalți trei coinculpați;

- abuzarea sexuală a părții vătămate de toți cei patru coinculpați;

- restituirea pașapoartelor părților vătămate, pentru ca acestea să-și poată justifica prezența la club în situația unor controale ale autorităților spaniole, urmată imediat de ieșirea victimei H.A. din sfera de influență a inculpaților, cu ajutorul unui cetățean spaniol (Dosar nr. 88/P/2005).

5. partea vătămată minoră D.S.F. a fost recrutată, în aceeași modalitate mai sus descrisă, de inculpații M.L.I. și M.C., prin prezentarea de către aceștia a posibilității de a lucra ca „damă de companie” în Spania, activitate constând în aceea de a sta la masă cu clienții din bar, de a face conversație și de a-i determina pe aceștia să facă o consumație cât mai consistentă. Racolarea părții vătămate minore s-a realizat în intervalul ianuarie - martie 2004, în aceleași împrejurări cu racolarea victimei H.A., cele două fete fiind verișoare. Partea vătămată minoră și o altă fată, pe nume Claudia, s-au răzgândit însă să mai plece, întrucât nu aveau încredere în inculpatul M.L.I., și i-au comunicat acest lucru părții vătămate H.A., care însă le-a spus că nu mai poate da înapoi întrucât inculpatul a cheltuit sume mari de bani cu ea, bani pe care nu avea de unde să-i restituie (Dosar nr. 88/P/2005).

6. partea vătămată M.S.M. a descris, prin declarația dată în cursul urmăririi penale, modalitatea în care a fost racolată, în perioada aprilie - mai 2004, de inculpații M.L.I. și M.C., propunerea făcută de aceștia de a lucra în Spania ca „damă de companie”, drumul făcut până în Spania împreună cu o altă victimă recrutată între timp (partea vătămată B.A.M.), cele două fete fiind însoțite de inculpații M.L.I. și P.Ș., așteptarea grupului, preluarea și cazarea fetelor de către inculpatul D.C.L.. Modalitatea de exploatare a victimei M.S.M., prin obligarea sa la practicarea prostituției în Spania, în folosul celor patru coinculpați, s-a realizat în condiții identice cu cele descrise de restul părților vătămate, astfel că nu se mai impune redarea declarațiilor acestei părți vătămate (Dosar nr. 88/P/2005).

În cursul cercetării judecătorești, părțile vătămate B.S.O. (Dosar T.M.F.), T.A. (Dosar T.M.F.), D.S.F. (Dosar T.M.F.), B.R. (Dosar T.M.F.), M.S.M. (Dosar T.M.F.) și C.D. (Dosar T.M.F.) au revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, arătând, fie că au fost forțate să dea acele declarații, fie că au scris declarațiile după dictare ori că au fost amenințate de organele de urmărire penală care le-au luat declarațiile că vor fi „băgate la beci”, și că în Spania au lucrat ca dansatoare la bar ori au întreținut relații sexuale cu clienții din proprie inițiativă, fără a fi obligate de cei patru coinculpați să presteze o asemenea activitate.

Aceste declarații nu au putut fi avute în vedere la soluționarea cauzei de către instanța de fond, ele fiind evident nesincere și părtinitoare, pentru următoarele considerente:

- declarațiile părții vătămate C.D. (Dosar T.M.F.) sunt subiective și părtinitoare, aceasta fiind concubina inculpatului M.C. în perioada 2003 - 2004, aspect confirmat de restul părților vătămate ascultate în cauză;

- cu ocazia luării declarațiilor, tuturor părților vătămate le-a fost adus la cunoștință de către procuror dreptul de a fi asistate de un apărător, iar acestea au renunțat, arătând că își pot susține singure interesele, toate acestea fiind consemnate într-un proces-verbal semnat de părțile vătămate și organul judiciar; instanța reține că, potrivit prevederilor art. 44 din Legea nr. 678/2001, victimele traficului de persoane „au dreptul să primească asistență juridică obligatorie (…) în toate fazele procesului penal (…)”. Prin urmare, dreptul la asistență juridică nu poate fi impus unei persoane implicate într-un proces având ca obiect săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane” ci doar adus la cunoștință, fiind alegerea părții interesate dacă uzează sau nu de acest drept conferit prin lege;

- declarațiile părților vătămate sunt contradictorii pe alocuri, denotând o atitudine nesinceră, după cum urmează: partea vătămată B.S.O. a arătat că nu îi cunoaște pe inculpații M.C. și M.L.I. (Dosar T.M.F.), deși chiar inculpatul M.C. face referire la această victimă cu ocazia declarației date în cursul urmăririi penale, în prezența apărătorilor aleși ai inculpatului, arătând că „la un interval de o zi două eu am plecat cu avionul în Spania, iar B.S.O. a rămas în garsoniera mea cu M.L.I. încă câteva zile” (Dosar nr. 88/P/2005); partea vătămată B.R. a arătat în fața instanței că nu îi cunoaște nici pe inculpați nici pe restul părților vătămate (Dosar T.M.F.), deși inculpatul D.C.L. se referă pe larg la această victimă, atât în declarația dată în cursul urmăririi penale (Dosar nr. 88/P/2005), cât și în fața instanței (Dosar T.M.F.);

- partea vătămată M.S.M. este singura care a dat declarații în faza de urmărire penală, în prezența apărătorilor de la acel moment ai inculpaților D.C.L. și M.C. (Dosar nr. 88/P/2005); deși această parte vătămată a relatat pe larg, prin declarația dată în fața procurorului, modalitatea în care a fost exploatată, prin supunere la prostituție, de către toți cei patru inculpați, în mod absolut surprinzător ea a revenit asupra acestor declarații în fața instanței, invocând aceleași motive puerile și nepertinente, arătând că nu îi cunoaște pe inculpați și că a lucrat în Spania ca bonă (Dosar T.M.F.); este evidentă atitudinea de denaturare a adevărului manifestată de partea vătămată în cauză, având în vedere că atât inculpatul D.C.L., cât și inculpatul M.C., au declarat că aceasta a fost cazată, împreună cu alte fete, la locuința inculpatului D.C.L., partea vătămată fiind adusă în Spania, împreună cu B.A.M. și numita „A.”, de către coinculpații M.L.I. și P.Ș. (Dosar nr. 88/P/2005);

- relevantă în cauză a fost și declarația martorului A.P., care a asistat, în calitate de avocat desemnat din oficiu pentru inculpatul D.C.L., la audierea în faza de urmărire penală, de către procurorul de caz, a părții vătămate M.S.M.; a precizat martorul ascultat în fața instanței că partea vătămată a dat declarații fără să fi fost constrânsă în vreun fel, iar cele consemnate în declarația scrisă aflată la dosarul de urmărire penală, corespund cu cele declarate de această victimă; a mai precizat martorul că partea vătămată nu a fost amenințată de procurorul care i-a luat declarația, iar avocaților care reprezentau interesele inculpaților M.C. și D.C.L. le-a fost oferită posibilitatea de a-i adresa întrebări, lucru pe care aceștia l-au și făcut; a apreciat martorul că partea vătămată era timorată și ușor speriată, starea de temere datorându-se eventualelor consecințe pe care aceste declarații le-ar putea produce cu privire la persoana sa; starea de temere a părții vătămate era produsă de inculpați, motiv pentru care, la terminarea declarației, aceasta a refuzat să semneze, arătând că îi este frică, întrucât a primit telefoane de amenințare din partea inculpaților și a aparținătorilor acestora;

- în concluzie, față de depoziția martorului A.P., persoană obiectivă, fără interes în cauză, instanța a acordat relevanță juridică declarațiilor date de părțile vătămate în cursul urmăririi penale, fiind de natura evidenței că schimbarea conduitei procesuale a victimelor s-a datorat atât trecerii unui interval de timp foarte lung de la momentul începerii anchetei penale și până la intrarea în cercetarea judecătorească, cât și influențării părților de către inculpați, în încercarea lor de a denatura aflarea adevărului în cauză. De altfel, aceste declarații date în cursul urmăririi penale se coroborează cu recunoașterea săvârșirii infracțiunilor de către inculpatul D.C.L., care mai apoi a revenit și el, în fața instanței, în mod nejustificat, asupra declarațiilor date la urmărire penală, deși nu a putut motiva această conduită procesuală, atâta vreme cât inculpatul a fost asistat de avocat ales sau desemnat din oficiu pe tot parcursul derulării procedurilor judiciare.

Față de considerentele expuse pe larg instanța a reținut că inculpații D.C.L., M.C., M.L.I. și P.Ș. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare, după cum urmează:

I. În ceea ce îl privește pe inculpatul D.C.L.:

1. Fapta inculpatului constând în aceea că în perioada februarie 2004 - septembrie 2004, împreună cu coinculpații M.C., M.L.I. și P.Ș. au constituit un grup infracțional organizat care a acționat pe teritoriul României și al Spaniei în vederea racolării, transportării, cazării și exploatării prin practicarea prostituției a unui număr de 8 victime majore și 2 minore, constituie infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzut și pedepsit de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Astfel, grupul infracțional organizat este definit de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003 ca fiind „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material”. Lit. b) a aceluiași text de lege include la pct. 12 infracțiuni privind traficul de persoane și infracțiuni în legătură cu traficul de persoane în categoria infracțiunilor grave despre care se face vorbire în definiția grupului infracțional organizat.

Instanța de fond a apreciat că în cauză s-a dovedit atât existența grupului infracțional organizat constituit din cei patru inculpați, cât și a rolului specific avut de fiecare dintre aceștia în cadrul grupului: în timp ce inculpații M.C. și M.L.I. se ocupau de racolarea persoanelor de sex femeiesc, pentru a le obliga să se prostitueze în folosul grupului și de transportarea acestora în străinătate, inculpatul D.C.L. avea rolul de a asigura cazarea victimelor, de a le supraveghea și de a colecta banii, iar inculpatul P.Ș. îndeplinea activități legate de transport, supraveghere a părților vătămate exploatate și, uneori, de colectare a banilor obținuți de victime din activitățile desfășurate.

De asemenea, s-a făcut dovada în cauză atât a realizării scopului pentru care a fost constituit grupul infracțional organizat (recrutarea, transportarea, găzduirea persoanelor, prin fraudă, înșelăciune și diverse alte forme de constrângere, în vederea exploatării acestor persoane prin obligarea lor la prostituție), precum și a beneficiului financiar urmărit de inculpați în realizarea acestui scop, beneficiu obținut în mod direct și care le-a profitat tuturor celor patru coinculpați.

Astfel cum a arătat în mod plastic inculpatul D.C.L., prin declarația dată în faza de urmărire penală „ în această afacere, eu și P.Ș. am fost „săgețile”, iar ei doi (inculpații M.C. și M.L.I., n.n.) au fost „șefii de trib” (Dosar nr. 88/P/2005).

Instanța, reținând vinovăția inculpatului D.C.L. relativ la comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzut și pedepsit de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei închisorii.

Deși prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în beneficiul inculpatului aplicarea cauzei de reducere la jumătate a pedepsei, cauză prevăzută de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, instanța a apreciat că dispozițiile acestui text de lege nu pot fi aplicate inculpatului, întrucât nu reiese din ansamblul materialului probatoriu administrat faptul că acesta ar fi denunțat sau facilitat, în cursul urmăririi penale sau al judecății, identificarea și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracțional organizat. Dimpotrivă, prin conduita sa procesuală, inculpatul a urmărit denaturarea adevărului în prezenta cauză, încercând tergiversarea procesului penal și influențarea părților vătămate, astfel cum s-a arătat prin prezenta. De asemenea, din actele administrate în cursul urmăririi penale nu reiese că inculpatul ar fi contribuit la denunțarea sau facilitarea identificării și tragerii la răspundere penală a membrilor oricărui alt grup infracțional organizat.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen., tribunalul a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, a schimbat încadrarea juridiceă a infracțiunilor reținute prin actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatului D.C.L., în sensul înlăturării prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

2. Fapta aceluiași inculpat, care în perioada 10 decembrie 2003 - 15 septembrie 2004, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a primit, cazat și exploatat, prin practicarea prostituției, pe părțile vătămate C.D., B.S.O., H.A., B.R., M.S.M., B.A.M. și E.N., precum și pe persoana vătămată S.E.M., constituie infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale).

Față de probatoriul administrat în cauză și expus pe larg prin prezenta, în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

Tribunalul nu a putut da eficiență juridică solicitării inculpatului D.C.L. de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale) și art. 18 din Legea nr. 508/2004, în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., respectiv din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen..

Astfel, față de distincțiile realizate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XVI din data de 19 martie 2007, dată în soluționarea recursului în interesul legii, relativ la infracțiunile de trafic de persoane, prevăzute de art. 12, respectiv art. 13 din Legea nr. 678/2001 și infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen., instanța de fond a constatat că acțiunile inculpatului D.C.L. de a primi și caza pe părțile vătămate, persoane pe care le-a exploatat prin obligarea lor la practicarea prostituției, s-au realizat prin înșelăciune și prin constrângerea morală a acestor victime, care nu au cunoscut scopul real al deplasării lor în Spania la muncă, aflând despre faptul că vor trebui să întrețină relații sexuale cu diverși clienți, contra cost, în beneficiul inculpaților, doar după momentul ajungerii lor în Spania. Prin urmare, fiind încălcate relațiile sociale referitoare la dreptul la libertatea de voință și de acțiune al victimelor, tribunalul specializat apreciază că în cauză nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen., faptă prin care se încalcă, în mod exclusiv, bunele moravuri în relațiile de conviețuire socială și asigurarea licită a mijloacelor de existență.

Deși prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în beneficiul inculpatului aplicarea cauzei de reducere la jumătate a pedepsei, cauză prevăzută de art. 18 din Legea nr. 508/2004, instanța, pentru aceleași considerente expuse la pct. 1., a apreciat că dispozițiile acestui text de lege nu pot fi aplicate inculpatului, motiv pentru care, în baza art. 334 C. proc. pen., a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, cu consecința schimbării încadrării juridice a infracțiunilor reținute prin actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatului D.C.L., în sensul înlăturării prevederilor art. 18 din Legea nr. 508/2004.

3. Fapta inculpatului D.C.L. care, în perioada 21 februarie 2004 - 24 martie 2004, împreună cu coinculpații M.C. și M.L.I., a primit-o, a găzduit-o și a exploatat-o prin practicarea prostituției pe partea vătămată minoră T.A. , întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare.

Reținând vinovăția inculpatului, care cunoștea starea de minoritate a părții vătămate, astfel cum reiese clar din declarațiile minorei date în cursul urmăririi penale, instanța de fond, în baza art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

4. Fapta aceluiași inculpatul care, la data de 30 aprilie 2004, a părăsit ilegal România, prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat, constituie infracțiunea de trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 - aprobată prin Legea nr. 243/2002, infracțiune pentru care, reținând și dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului D.C.L. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

5. Fapta inculpatului D.C.L. care, în perioada 30 aprilie 2004 - 01 mai 2004, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a trecut ilegal frontierele de stat ale Ungariei, Austriei, Italiei, Franței și Spaniei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trecere ilegală a frontierei unui stat străin, prevăzută de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 - aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale), infracțiune continuată pentru care, reținând și dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

6. Fapta aceluiași inculpat care, în perioada 30 aprilie 2004 - 01 mai 2004, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, s-a prezentat autorităților vamale și de frontieră din România, Ungaria, Austria, Franța, Italia și Spania, sub identitatea nereală M.D.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale), infracțiune pentru care, reținând și dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului D.C.L. la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

7. Fapta inculpatului D.C.L. care, la o dată neprecizată din intervalul iunie - august 2004, cu intenție, a ajutat o persoană rămasă neidentificată să falsifice pașaportul turistic românesc eliberat de S.E.I.P. Brașov la data de 05 noiembrie 2002 pe numele M.D.A., prin aplicarea a patru vize de tranzit falsificate din pașaport, constituie complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., infracțiune pentru care, reținând și dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

Vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reținute la pct. 4, 5, 6 și 7 reiese din probatoriul administrat în cauză, și anume, declarațiile inculpatului D.C.L., prin care acesta recunoaște comiterea faptelor respective, recunoaștere care se coroborează atât cu declarațiile părții vătămate B.S.O. din cursul urmăririi penale (Dosar nr. 88/P/2005), cu depozițiile martorului M.D.A., cel căruia îi aparținea pașaportul (Dosar T.M.F.), precum și cu proba materială reprezentată de actul falsificat folosit de inculpat.

Văzând că toate aceste infracțiuni au fost săvârșite de inculpatul D.C.L. înainte ca acesta să fie condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind astfel aplicabile prevederile art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., referitor la concursul de infracțiuni, a dispus contopirea pedepselor stabilite mai sus și aplicarea pedepsei celei mei grele, de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii, pedeapsă la care se va adăuga un spor de 2 (doi) ani închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii aplicate prin prezenta.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului D.C.L., în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., tribunalul a avut în vedere, în primul rând, gravitatea infracțiunilor săvârșite, multitudinea acestora, modalitatea de comitere a faptelor, constând în exploatarea mai multor persoane prin supunere la prostituție, una dintre aceste victime fiind minoră, faptul că activitatea infracțională a inculpatului a început la un interval relativ scurt de timp după ce acesta a fost liberat din penitenciar, după executarea unei pedepse privative de libertate, precum și conduita procesuală a acestuia de nerecunoaștere a infracțiunile mai grave, săvârșite împotriva persoanelor.

De asemenea, la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate și a sporului final pentru pedeapsa rezultantă, instanța a ținut cont de faptul că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie (a fost condamnat prin sentința penală nr. 1730 din 11 august 2000 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 609 din 01 noiembrie 2000 a Curții de Apel Brașov la pedeapsa de 3 ani închisoare; a fost încarcerat la data de 16 mai 2000 și liberat condiționat la data de 30 ianuarie 2002, cu un rest de pedeapsă rămas de executat de 470 de zile - Dosar T.M.F.), precum și de scopul urmărit și realizat de inculpat prin săvârșirea infracțiunilor, și anume obținerea unor beneficii materiale substanțiale ilicite profitând de veniturile obținute de părțile vătămate ca urmare a serviciilor de natură sexuală prestate.

În conformitate cu prevederile art. 71 C. pen., tribunalul a interzis inculpatului D.C.L., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale aplicate prin prezenta, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen..

Raportat la natura infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, instanța a apreciat că nu-i pot fi interzise acestuia și dreptul de a alege, respectiv dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o anumită activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul la săvârșirea infracțiunilor, atât dreptul de a alege, cât și dreptul la muncă fiind consacrate prin Constituția României.

În schimb, având în vedere că una dintre infracțiuni au fost săvârșită asupra unei părți vătămate minore (trafic de minori), se impune interzicerea drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (3) C. pen., raportat a art. 64 lit. d) și e) C. pen., și față de decizia nr. LXXIV/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii

În conformitate cu prevederile art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicate durata reținerii și arestării preventive a inculpatului D.C.L., cu începere de la data de 17 mai 2005 și până la data de 14 iunie 2006.

În ceea ce privește succesiunea măsurilor preventive, tribunalul a constatat că inculpatul a fost reținut la data de 17 mai 2005, prin ordonanța din aceeași dată a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brașov și arestat preventiv prin încheierea nr. 11 din data de 18 mai 2005 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, conform mandatului de arestare preventivă nr. 19 din 18 mai 2005 (Dosar nr. 88/P/2005).

În cursul cercetării judecătorești, prin decizia penală nr. 119/R/MF/14 iunie 2006 a Curții de Apel Brașov, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura neprivativă de libertate a obligării inculpatului de a nu părăsi mun. Brașov (Dosar T.M.F.). În continuare, prin încheierea din data de 14 august 2006 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, a fost înlocuită măsura obligării de a nu părăsi localitatea Brașov, cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea Nehoiu, jud. Buzău (Dosar T.M.F.), iar prin încheierea aceleiași instanțe, pronunțată la data de 10 decembrie 2008, a fost înlocuită măsura obligării de a nu părăsi localitatea Nehoiu, jud. Buzău, cu măsura obligării inculpatului D.C.L. de a nu părăsi țara (Dosar T.M.F.).

Față de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, toate aceste fapte având un caracter transfrontalier, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., tribunalul a menținut măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara, până la soluționarea definitivă a cauzei.

În ceea ce îl privește pe inculpatul M.C.:

Cu privire la grupul infracțional organizat din compunerea căruia a făcut parte inculpatul M.C. (zis „T.”), instanța nu va mai relua motivația care a condus la stabilirea vinovăției inculpatului D.C.L. relativ la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, temeiurile de fapt și de drept reținute mai sus aplicându-se prin analogie, pentru identitate de rațiune, și în cazul inculpatului M.C..

Astfel, tribunalul a reținut că întreg probatoriul administrat în cauză face dovada că inculpatul M.C., în perioada februarie 2004 - septembrie 2004, împreună cu coinculpații D.C.L., M.L.I. și P.Ș. au constituit un grup infracțional organizat care a acționat pe teritoriul României și al Spaniei în vederea racolării, transportării, cazării și exploatării prin practicarea prostituției a unui număr de 8 victime majore și 2 minore.

Constatând întrunirea elementelor constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât și din punct de vedere subiectiv, intențional, ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, reținând în cauză și incidența prevederilor art. 37 lit. b) C. pen., tribunalul a dispus condamnarea inculpatului M.C. la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei închisorii.

De asemenea, față de cele expuse cu privire la încadrarea juridică a infracțiunilor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului M.C., relativ la cauzele de reducere a pedepsei conform prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, respectiv art. 18 din Legea nr. 508/2004, tribunalul a înlăturat aplicabilitatea acestor texte de lege, pentru rațiunile și considerentele pe larg explicate cu ocazia analizării stării de fapt și de drept în ceea ce-l privește pe inculpatul D.C.L., motivație care s-a reținut, prin analogie, pentru identitate de rațiune, și în ceea ce-l privește pe inculpatul M.C..

Vinovăția inculpatului relativ la săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori reiese cu claritate, în ciuda nerecunoașterii sale, din probatoriul administrat în cauză, astfel cum a fost mai sus prezentat și care nu se impune a mai fi reluat.

Astfel, tribunalul a reținut că fapta inculpatului M.C. care, în perioada 10 decembrie 2003 - 15 septembrie 2004, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a recrutat, primit, cazat și exploatat prin practicarea prostituției pe părțile vătămate C.D., B.S.O., H.A., B.R., M.S.M., B.A.M. și E.N., respectiv persoana vătămată S.E.M., constituie infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale).

De asemenea, fapta aceluiași inculpat care, în perioada 21 februarie 2004 - 24 martie 2004, împreună cu coinculpații D.C.L. și M.L.I., a primit-o, a găzduit-o și a exploatat-o, prin obligarea la practicarea prostituției, pe partea vătămată minoră T.A. , întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare.

Reținând vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de minori, precum și aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului M.C. la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus contopirea pedepselor stabilite mai sus și a aplicat inculpatului M.C. pedeapsa cea mai grea, de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii, pedeapsă la care s-a adăugat un spor de 1 (un) an închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii aplicate prin prezenta.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului M.C., în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., tribunalul a avut în vedere, în principal, natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, faptul că o parte din activitatea infracțională desfășurată s-a referit la o victimă care nu împlinise vârsta majoratului, conduita inculpatului care nu a recunoscut comiterea vreunei fapte penale, dovedind astfel că nu conștientizează pericolul pentru ordinea publică al activităților desfășurate, precum și faptul că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 5 ani închisoare, prin sentința penală nr. 30 din 18 iunie 1998 a Tribunalului Covasna, definitivă prin decizia penală nr. 1768 din 06 mai 1999 a Curții Supreme de Justiție, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie; inculpatul a fost arestat la data de 19 februarie 1998 și liberat condiționat la data de 07 noiembrie 2001, cu un rest de pedeapsă rămas de executat de 752 de zile (Dosar nr. 88/P/2005). Față de aceste date care rezultă din cazierul inculpatului, instanța a mai constatat că inculpatul a comis infracțiunile din prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie, întrucât durata pedepsei care formează primul termen al recidivei s-a împlinit la data de 18 februarie 2003.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen..

În schimb, având în vedere că una dintre infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea (trafic de minori) a fost săvârșită de inculpat asupra unei părți vătămate minore, se impune interzicerea drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (3) C. pen., raportat la art. 64 lit. d) și e) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate prin prezenta durata reținerii și arestării preventive a inculpatului, cu începere de la data de 17 mai 2005 și până la data de 14 iunie 2006.

Față de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, toate aceste fapte având un caracter transfrontalier, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., tribunalul a menținut măsura obligării inculpatului M.C. de a nu părăsi țara, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

În ceea ce îl privește pe inculpatul M.L.I.:

Din probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea în concurs real, cu intenție directă, a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane și trafic de minori, după cum urmează:

1. Fapta inculpatului M.L.I., constând în aceea că în perioada februarie 2004 - septembrie 2004, împreună cu coinculpații D.C.L., M.C. și P.Ș. au constituit un grup infracțional organizat care a acționat pe teritoriul României și al Spaniei, în vederea racolării, transportării, cazării și exploatării prin practicarea prostituției a unui număr de 8 victime majore și 2 minore, constituie infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

2. Fapta aceluiași inculpat care, în perioada februarie 2004 - 15 septembrie 2004, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin promisiuni mincinoase, a recrutat, primit, cazat și exploatat prin practicarea prostituției pe părțile vătămate C.D., B.S.O., H.A., B.R., M.S.M., B.A.M. și E.N., respectiv pe persoana vătămată S.E.M., constituie infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale).

3. Fapta inculpatului M.L.I. care, în perioada ianuarie 2004 - 24 martie 2004, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, le-a primit, găzduit și exploatat prin practicarea prostituției pe partea vătămată minoră D.S.F. și, împreună cu coinculpații D.C.L. și M.C., pe partea vătămată minoră T.A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

De menționat că inculpatul a recrutat-o singur pe partea vătămată minoră D.S.F., oferindu-i posibilitatea de a presta servicii de „damă de companie” în Spania, dar minora, „neavând încredere în L.”, astfel cum reiese din declarația dată în cursul urmăririi penale, s-a răzgândit și nu a mai plecat (Dosar nr. 88/P/2005).

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului M.L.I., în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., tribunalul a avut în vedere, în primul rând, gravitatea infracțiunilor săvârșite, multitudinea acestora, modalitatea de comitere a faptelor, prin exploatarea persoanelor și obligarea acestora să se prostitueze, de pe urma acestei activități inculpatul și restul membrilor grupului infracțional organizat obținând beneficii materiale substanțiale, precum și conduita procesuală a acestuia de nerecunoaștere a comiterii faptelor. Instanța a avut în vedere, de asemenea, și împrejurarea că inculpatul s-a sustras urmăririi penale și unei părți a procedurii de judecată.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, d și e C. pen., pentru aceleași motive ca cele arătate în cazul coinculpaților D.C.L. și M.C..

În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicate durata reținerii și arestării preventive a inculpatului, cu începere de la data de 09 februarie 2008 și până la data de 25 iulie 2008.

Tribunalul a constatat că inculpatul M.L.I. a fost arestat preventiv în lipsă prin încheierea nr. 14 din 02 iunie 2005 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, în cauză fiind emis mandatul de arestare preventivă din 02 iunie 2005 (Dosar nr. 88/P/2005). În cauză se va deduce și perioada cât inculpatul a fost arestat în Spania, în vederea extrădării, din data de 09 februarie 2008, astfel cum reiese din sentința nr. 63 din 30 aprilie 2008 emisă de Tribunalul Național Madrid - Departamentul Penal (Dosar T.M.F.), chiar dacă inculpatul a fost prezentat instanței naționale în vederea punerii în executare a mandatului de arestare doar la data de 25 iunie 2008.

Prin încheierea pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la data de 25 iunie 2008, în Dosarul nr. 61/P/2005, definitivă prin decizia penală nr. 519/R/04 iulie 2008 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul nr. 677/64/2008, s-a dispus executarea mandatului de arestare preventivă emis în lipsa inculpatului M.L.I.. În continuare, prin decizia penală nr. 563/R din 25 iulie 2008 a Curții de Apel Brașov, s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Brașov, fără încuviințarea instanței (Dosar T.M.F.), iar prin încheierea din data de 08 august 2008 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, s-a înlocuit măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea Brașov, cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi țara (Dosar T.M.F.).

Ulterior, prin cererea formulată la data de 06 noiembrie 2008, inculpatul M.L.I. a solicitat revocarea măsurii de a nu părăsi țara, invocând considerente de ordin medical (Dosar T.M.F.). În ședința publică din data de 04 martie 2009, inculpatul a solicitat ca instanța să proroge discutarea cererii sale, pentru a aduce dovezi față de constatările raportului de expertiză medico – legală întocmit în cauză (Dosar T.M.F.). Întrucât nici până la momentul dezbaterilor inculpatul nu a făcut dovada contrară celor reținute prin raportul de nouă expertiză medico-legală întocmit de I.N.M.L. „M.M.” București, tribunalul, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, având în vedere că subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.

În ceea ce îl privește pe inculpatul P.Ș.:

Inculpatul P.Ș. a fost arestat în lipsă, conform mandatului de arestare preventivă nr. 26 din 02 iunie 2005, emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov (Dosar nr. 88/P/2005). Acest inculpat a fost trimis în judecată în lipsă și nici organele de urmărire penală, nici instanța de judecată nu au putut proceda la luarea de declarații de la acest inculpat, care se sustrage de la judecată.

Potrivit verificărilor efectuate de instanță, inculpatul P.Ș. este dat în urmărire generală și internațională și nu a fost identificat până la momentul soluționării prezentei cauze (Dosar T.M.F.).

Din probatoriul administrat în cauză (declarațiile părților vătămate și ale coinculpaților din cursul urmăririi penale și din faza de cercetare judecătorească, cu precizările mai sus enunțate) tribunalul specializat a constatat că inculpatul P.Ș. se face vinovat de săvârșirea, cu intenție directă și în concurs real, a următoarelor infracțiuni:

1. Fapta inculpatului constând în aceea că în perioada februarie 2004 - septembrie 2004, împreună cu coinculpații D.C.L., M.C. și M.L.I. au constituit un grup infracțional organizat care a acționat pe teritoriul României și al Spaniei în vederea racolării, transportării, cazării și exploatării prin practicarea prostituției a unui număr de 8 victime majore și 2 minore, constituie infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

2. Fapta aceluiași inculpat care, în perioada februarie 2004 - 15 septembrie 2004, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin promisiuni mincinoase, a exploatat prin practicarea prostituției pe părțile vătămate B.S.O., H.A., B.R., M.S.M., B.A.M. și E.N., respectiv pe persoana vătămată S.E.M., în sensul că a supravegheat în permanență victimele și a colectat banii obținuți de acestea de pe urma serviciilor sexuale prestate, constituie infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale).

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului P.Ș., în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., tribunalul specializat a avut în vedere, la fel ca și în cazul celorlalți coinculpați, gravitatea infracțiunilor săvârșite, aspectul transfrontalier al activității infracționale, modalitatea de comitere a faptelor, prin exploatarea persoanelor și obligarea acestora să se prostitueze, de pe urma acestei activități inculpatul și restul membrilor grupului infracțional organizat obținând beneficii materiale substanțiale, precum și împrejurarea că inculpatul s-a sustras urmăririi penale și cercetării judecătorești.

În baza art. 71 C. pen., instanța a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen..

În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, tribunalul a reținut următoarele:

Persoana vătămată S.E.M. nu s-a constituit parte vătămată sau parte civilă în cauză, alegând, înainte de a se da citire actului de sesizare a instanței, să participe în procesul penal ca și persoană vătămată și să depună mărturie, în calitate de martor (Dosar T.M.F.).

De asemenea, instanța a constatat că părțile vătămate C.D., B.S.O., T.A., D.S.F., H.A., B.R., M.S.M., B.A.M. și E.N. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

În fapt, părțile vătămate B.S.O. și H.A. s-au constituit părți civile în cursul urmăririi penale, împotriva inculpaților, cu suma de 7.000 euro, respectiv 20.000 euro, reprezentând daune morale și materiale (Dosar nr. 88/P/2005), dar cu ocazia ascultării lor în fața instanței acestea au revenit asupra constituirii de parte civilă, arătând că nu au niciun fel de pretenții de natură materială sau morală de la cei patru inculpați (Dosar nr. 88/P/2005 – T.M.F., Dosar T.M.F.).

În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003 și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., instanța a dispus confiscarea specială de la inculpații D.C.L., M.C. și M.L.I. a echivalentului în RON a sumei de câte 11.000 euro fiecare, la cursul de referință stabilit de Banca Națională a României în ziua plății.

Tribunalul a arătat că nu se poate stabili cu exactitate cuantumul sumelor de bani dobândite de inculpați prin săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, având în vedere multitudinea de persoane care au realizat sume de bani prin întreținerea de relații sexuale, bani care le reveneau, aproape în totalitate, inculpaților D.C.L., M.C. și M.L.I., precum și perioadele diferite în care aceste persoane s-au aflat în zona de influență a membrilor grupului infracțional organizat.

La stabilirea acestei sume, instanța a avut în vedere, în principal, declarațiile date de inculpatul D.C.L. în faza de urmărire penală, în sensul că de pe urma activităților de prostituție ale victimelor, celor trei inculpați le-a revenit, pe toată perioada derulării activității infracționale, suma de aproximativ 10.000 - 12.000 euro de fiecare (Dosar nr. 88/P/2005), aceste declarații fiind coroborate și cu cele arătate de părțile vătămate, care au precizat că banii erau împărțiți de către coinculpații sus menționați, indiferent de persoana care îi colecta.

Având în vedere că activitatea de supraveghere a victimelor și de colectare a banilor de la părțile vătămate realizată de inculpatul P.Ș. s-a desfășurat în perioada februarie - septembrie 2004, iar potrivit acelorași declarații ale inculpatului D.C.L. (Dosar nr. 88/P/2005), inculpatul P.Ș. era un fel de angajat al celorlalți trei coinculpați, primind un „salariu” pentru activitățile prestate de aproximativ 400 – 500 euro lunar, în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 39/2003 și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., instanța a dispus confiscarea specială de la inculpatul P.Ș. a echivalentului în RON a sumei de 3.600 euro (450 euro X 8 luni de zile), la cursul de referință stabilit de Banca Națională a României în ziua plății.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, părțile vătămate și inculpații.

Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a criticat sentința pentru netemeinicie, arătând că pedepsele aplicate inculpaților au un cuantum redus față de gravitatea infracțiunilor săvârșite, a solicitat aplicarea unui spor de pedeapsă având în vedere multitudinea infracțiunilor săvârșite de către inculpați, gravitatea acestora, dar și cuantumul pedepselor aplicate de către prima instanță.

Parchetul a solicitat, de asemenea și majorarea cuantumului cheltuielilor judiciare avansate de stat, la care au fost obligați inculpații să le plătească, în sprijinul acestui motiv de apel invocând faptul că, cauza se află în al doilea ciclu procesual după restituirea cauzei la parchet, sau invocat două excepții de neconstituționalitate și s-au efectuate numeroase proceduri de citare ale părților vătămate.

Parchetul a invocat și motive de nelegalitate, în sensul că pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), 3 teza I a din Legea nr. 678/2001 sunt nelegale, având în vedere că limita minimă a pedepsei pentru această infracțiune este de 7 ani închisoare.

2. Partea vătămată D.S.F. a criticat latura civilă solicitând acordarea de despăgubiri civile.

3. Partea vătămată H.A. a solicitat acordarea despăgubirilor civile care au fost solicitate și în faza de urmărire penală și nu au fost acordate de către prima instanță.

4. Partea vătămată T.A. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece ședința de judecată în fața primei instanțe nu a fost secretă, având în vedere obiectul cauzei și vârsta ei.

5. Inculpatul D.C.L. a solicitat în principal, admiterea apelului și restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale de către organul competent așa cum s-a dispus prin sentința penală nr. 61/2005 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov. În susținerea acestui motiv de apel inculpatul a arătat că deși prin sentința 61/2005 s-a dispus restituirea către structura centrală a D.I.I.C.O.T. în vederea refacerii urmăririi penale de către organul competent, D.I.I.C.O.T. - structura centrală, nu a respectat dispozițiile instanței și nu a procedat la refacerea integrală a urmăriri penale, prin urmare suntem în prezența unei urmăririi penale efectuate de către un organ necompetent, iar actele de urmărire penală, inclusiv declarațiile părților vătămate sunt lovite de nulitate absolută. S-a arătat că cel de-al doilea rechizitoriu întocmit de către D.I.I.C.O.T.- structura centrală a fost realizat în mare grabă de către procurorii de la această unitate de parchet, neavând posibilitatea să mai formuleze plângeri ierarhic superioare în legătură cu maniera în care s-a derulat urmărirea penală în fața organelor D.I.I.C.O.T. din cadrul structurii centrale.

Pentru aceste motive a considerat că se impune restituirea cauzei la structura centrală a D.I.I.C.O.T., pentru refacerea urmăririi penale.

Al doilea motiv de apel al inculpatului D.C.L., a vizat faptul că prima instanță a stabilit o stare de fapt eronată care nu rezultă din mijloacele de probă ce au fost administrate în cauză. A mai arătat că în mod greșit s-au înlăturat declarațiile date în fața instanței de către părțile vătămate, deoarece erau singurele declarații luate de către un organ competent material. Inculpatul a invocat faptul că, în mod greșit prima instanță a statuat că el a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa în declarațiile date în fața procurorilor. Inculpatul a invocat că a recunoscut doar o stare de fapt care nu coincide cu structura juridică a infracțiunilor pentru care a fost condamnat.

Un alt motiv de apel privea reținerea în mod greșit de către prima instanță a formei continuate a infracțiunii prevăzute de art. 1 din O.U.G. nr. 195/2001, deoarece la trecerea ilegală a frontierei i s-a cerut doar o singură dată pașaportul, respectiv atunci când a trecut frontiera dintre România și Ungaria.

În concluzie, inculpatul a solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, deoarece nu sunt probe certe în sensul că inculpatul ar fi săvârșit aceste infracțiuni. Cu privire la celelalte infracțiuni a arătat că sunt corect reținute de către prima instanță.

În privința infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen..

6. Inculpatul M.C. a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001. Pentru a susține acest motiv de apel, inculpatul a învederat că nu există nicio probă care să ateste că există infracțiunile pentru care a fost condamnat de către prima instanță, că nicio probă nu dovedește că s-ar fi constituit un grup infracțional de către inculpații din această cauză. Cu privire la infracțiunea de trafic de persoane a arătat că nicio probă nu dovedește faptul că inculpatul a r fi exercitat vreo formă de constrângere asupra părților vătămate din această cauză, ci din mijloacele de probă administrate rezultă că părțile vătămate s-au deplasat de bună voie în Spania și, tot de bună voie s-au prostitua. A mai arătat inculpatul că nu poate să fie condamnat pentru săvârșirea infracțiunea de trafic de minori, atâta vreme cât el nu a cunoscut starea de minoritate a părții vătămate T.A..

În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen..

7. Inculpatul M.L.I. a solicitat admiterea apelului, iar cu ocazia rejudecării să se dispună achitarea sa pentru toate infracțiunile în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că declarațiile părților vătămate sunt contradictorii, gradul de participare al acestui inculpat la activitatea ce s-a reținut în actul de sesizare, faptul că inițiativa nu a aparținut acestuia, dar și împrejurarea că se află la prima confruntare cu legea penală.

Toți inculpații și-au însușit motivul de apel al inculpatul D.C.L., privind restituirea cauzei la parchet.

În apel, nu s-au administrat alte mijloace de probă la termenul de judecată din data de 5 aprilie 2011, inculpatul M.C. a solicitat efectuarea de verificări prin comisie rogatorie în Spania pentru a se constata dacă există în realitate cluburile în care se reține că s-au desfășurat activități de prostituție, dar și audierea martorului P.C. care însă nu a fost găsit de către prima instanță în urma citațiilor emise.

Aceste probe au fost respinse ca nefiind utile soluționării cauzei, deoarece în privința solicitărilor prin comisie rogatorie, instanța a constatat că existența acelor localuri este recunoscută chiar în declarațiile inculpaților, care se coroborează cu cele ale părților vătămate în acest sens, toți recunoscând existența acelor localuri. În privința martorului P.C., apărătorul inculpatului M.C. a învederat faptul că acest martor nu este în țară și nu se cunoaște adresa sa, or în aceste împrejurări nu se putea dispune citarea martorului, în absența altor date de identificare în legătură cu adresa sa, iar pe de altă parte această probă testimonială nu era utilă soluționării cauzei deoarece pe starea de fapt ce se tindea a se dovedi cu audierea acestui martor au mai fost administrate și alte mijloace de probă.

Curtea analizând apelurile declarate, a constatat că prima instanță a reținut corect starea de fapt, în sensul că activitatea infracțională a inculpaților s-a desfășurat în perioada 10 decembrie 2003 - 15 septembrie 2004 ,precizând și faptul că în acest interval de timp au fost perioade în care inculpații au revenit în România, chiar și inculpatul D.C.L., însă acest din urmă aspect nu este de natură a modifica nici caracterul continuat al infracțiunilor săvârșite de către cei patru inculpați și nici încadrarea juridică corectă ce a fost dată infracțiunilor săvârșite de către inculpați.

S-a apreciat că prima instanță a examinat în mod amănunțit starea de fapt reflectată de mijloacele de probă și astfel nu a mai reluat expunerea ei.

Asupra cererii de restituirea cauzei la parchet.

Inculpatul D.C.L. în motivele de apel a solicitat, în principal, restituirea cauzei la parchet pentru a se reface urmărirea penală de organul competent și implicit actul de sesizare al instanței. Această cerere de restituire a fost însușită și de către ceilalți doi inculpați apelanți.

Analizând motivele ce stau la baza cererii de restituire, instanța de apel a constatat că această cerere este nefondată pentru următoarele considerente:

- inculpații au fost inițial trimiși în judecată prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brașov din data de 8 iulie 2005, după cum urmează

- D.C.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 (constituire de grup organizat), infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale - trafic de persoane), infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), 4 teza I din Legea nr. 678/2001 (trafic de minori), infracțiunea prevăzută de O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), infracțiunea prevăzută de art. 1 O.U.G. nr. 102/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen..

- M.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 (constituire de grup organizat), infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale - trafic de persoane), infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), 4 teza I din Legea nr. 678/2001 (trafic de minori) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. .

- M.L.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 (constituire de grup organizat), infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale - trafic de persoane), infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), 4 teza I din Legea nr. 678/2001 (trafic de minori).

- P.Ș. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 (constituire de grup organizat), infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale - trafic de persoane) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen..

Prin sentința penală nr. 61/2005 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 16/2006, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în temeiul art. 322 C. proc. pen. s-a dispus restituirea cauzei la parchet, respectiv la organul de urmărire penală competent D.I.I.C.O.T. structura centrală București. Prin decizia penală nr. 16/2006, Curtea de Apel Brașov a statuat că singurul motiv pentru care a admis recursul D.I.I.C.O.T. este acela că restituirea cauzei trebuia să fie făcută la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brașov acesta având obligația de a proceda potrivit art. 268 alin. (1) C. proc. pen.. Din considerentele sentinței penale nr. 61/2005, rezultă cu claritate faptul că, restituirea cauzei la D.I.I.C.O.T. a fost atrasă doar de activitatea infracțională a celor patru inculpați ce se încadrează în dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, respectiv infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat. La fila 9 din considerentele acestei sentințe penale se menționează faptul că, doar infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, era de competența de structurii centrale, pentru restul infracțiunilor această instanță constatând că organul de urmărire penală a fost cel competent în conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 508/2004, respectiv până în momentul în care prin Ordonanța procurorului din data de 4 iulie 2005 s-a dispus extinderea urmăririi penale față de cei patru inculpați relativ la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Prin decizia penală nr. 16/2006 Curtea de Apel Brașov, așa cum rezultă din considerentele acesteia, respectiv din dosarul D.I.I.C.O.T. nr. 59/D/P/2006, s-a stabilit că necompetența organelor de urmărire penală s-a născut de abia la data de 4 iulie 2005 când s-a dispus extinderea urmăririi penale față de cei patru inculpați, relativ la infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Prin urmare, Curtea de Apel Brașov a stabilit așa cum rezultă din considerente și din dispozitivul deciziei penale nr. 16/2006 faptul că, singurul motiv pentru care s-a admis recursul parchetului este acela că restituirea cauzei trebuia să se dispună la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brașov care urmează să procedeze potrivi prevederilor art. 268 alin. (1) C. proc. pen..

Procurorul căruia i s-a restituit cauza, a procedat și a trecut la refacerea actelor de urmărire penală astfel cum s-a stabilit prin sentința penală rămasă definitivă.

Procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brașov, prin Ordonanța din 13.02.2006 și-a declinat competența în favoarea D.I.I.C.O.T. Structura Centrală în conformitate cu prevederile art. 45 alin. (1), alin. (1) ind.2 raportat la art. 42 C. proc. pen..

După ce a fost declinat dosarul de către D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Brașov, procurorul în Dosarul nr. 59/D/P/2006 a procedat respectând sentința penală de restituire la refacerea urmăririi penale în limita în care s-a dispus restituirea, respectiv, a procedat la căutarea inculpaților care nu erau arestați în cauză, dar și a părților vătămate, în acest sens fiind înscrisurile din dosarul 59/D/P/2006. La acel moment erau arestați preventiv în cauză inculpații D.C.L. și M.C., potrivit procesului-verbal 28 februarie 2006 apărătorul ales al acestor doi inculpați a studiat dosarul cauzei, respectiv actele pe care le-a considerat necesare. La dosar, apărătorul ales a formulat o cerere în probațiune prin care solicita refacerea întregii urmăriri penale din dosarul cauzei.

Prin procesul-verbal din 2 martie 2006, procurorul de caz din cadrul D.I.I.C.O.T. Structură Centrală a constatat că prin sentința penală nr. 61/2006 s-au dispus anumite limite ale restituirii cauzei, respectiv pentru actele de urmărire penală efectuată după data de 4 iulie 2005. Având în vedere limitele restituirii, procurorul de caz a stabilit că rămân pe deplin valabile și câștigate cauzei actele procesuale și procedurale efectuate până la data de 4 iulie 2005, stabilind totodată și ce acte de urmărire penală vor fi refăcute: ordonanța de extindere a urmăririi penale, cea de punere în mișcare a urmăririi penale față de cei patru inculpați, procesul-verbal de aducere la cunoștință a extinderii, respectiv a punerii în mișcare, și audierea inculpaților D.C.L. și M.C. după ce s-a realizat extinderea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. Prin procesul-verbal s-a motivat că, situația de necompetență materială a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brașov a intervenit abia după reținerea în sarcina tuturor inculpaților a infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. Prin ordonanța din 2 martie 2006, procurorul de caz de la D.I.I.C.O.T. Structură Centrală a respins cererea inculpaților D.C.L. și M.C. de refacere a întregii urmăririi penale, soluția de respingere a cererii având la bază considerentele pe care le-am expus anterior și care au fost menționate în procesul-verbal din 2 martie 2006.

În această din urmă ordonanță procurorul (fila 80 dosar urmărire penală) a reluat, a motivat și a indicat care sunt actele de urmărire penală pe care urmează să le refacă.

Prin procesul-verbal de la fila 85 dosar urmărire penală se arată că apărătorului ales al inculpaților D.C.L. și M.C. i-a fost adusă la cunoștință integral ordonanța prin care s-a respins cererea inculpaților de restituire a cauzei la parchet.

Prin ordonanța din data de 3 martie 2006, dosar urmărire penală (ordonanță dată de către procurorul șef) s-a soluționat plângerea formulată de către inculpații D.C.L. și M.C. prin apărător ales, plângerea îndreptată împotriva ordonanței prin care s-a respins cererea celor doi inculpați de refacere integrală a urmăririi penale.

Prin ordonanța din 3 martie 2006, procurorul de caz a respins motivat cererea formulată de către inculpații D.C.L. și M.C. prin care se solicitau reaudierea în probațiune a părților vătămate și această din urmă ordonanță a fost comunicată și primită efectiv atât de către inculpați, cât și de către apărătorul ales. Și împotriva acestei din urme ordonanțe, inculpații prin apărător ales au formulat plângere împotriva ordonanței procurorului de caz. Cu această ocazie, procurorul le-a adus la cunoștință celor doi inculpați dosar urmărire penală, care sunt actele pentru care se va reface urmărirea penală.

La dosar urmărire penală (Dosar 59/D/P/2006) sunt actele pe care procurorul le-a refăcut ca urmare a sentinței de restituire:

- ordonanța din 3 martie 2006 de extindere a urmăririi penale și punere în mișcare a acțiunii penale față de cei patru inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

- procesele-verbale de aducere la cunoștință inculpaților D.C.L. și M.C. a motivelor pentru care s-a dispus extinderea urmăririi penale (stare de fapt și încadrare juridică).

- declarațiile inculpaților D.C.L. și M.C..

- procesele-verbale de prezentare ale actelor de urmărire penală

Instanța a constatat că toate procesele-verbale și ordonanțele procurorului au fost date cu respectarea tuturor dispozițiilor legal procedurale și corespunzător motivate.

În declarațiile date în fața procurorului la data de 3 martie 2006, inculpații D.C.L. și M.C. au recunoscut săvârșirea faptelor solicitând aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, respectiv art. 18 din Legea nr. 508/2004 (dosar urmărire penală).

Instanța de apel a constatat că este nefondată cererea formulată de către inculpatul D.C.L. și însușită de către ceilalți inculpați apelanți de restituire a cauzei ,pentru următoarele motive:

- prin sentința penală nr. 61/2005 a Tribunalului pentru Minori și familie Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 16/2006 a Curții de Apel Brașov, restituirea s-a dispus la D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial Brașov, care a trebuie să procedeze conform art. 268 alin. (1) C. proc. pen.. Potrivit acestui text de lege când urmărirea penală se efectuează de către un alt organ decât cel prevăzut în textele menționate, procurorul (în speță procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T.- Biroul teritorial Brașov, ca urmare a restituirii cauzei), a luat măsuri în sensul ca urmărirea penală să fie făcută de organul competent. Potrivit alin. (2) al art. 268 C. proc. pen., în această situație, legiuitorul dă posibilitatea procurorului de a constata valabile anumite acte sau măsuri procesuale care au fost confirmate sau încuviințate, dar și acte procesuale care nu pot să fie refăcute.

După restituirea cauzei la Biroul teritorial Brașov, procurorul de caz a dat o ordonanță în data de 13 februarie 2006 conformându-se dispozițiilor de restituire din hotărârile judecătorești menționate anterior și în consecință, în temeiul art. 45 raportat la art. 42 C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea D.I.I.C.O.T. - Structura centrală.

Primind cauza, procurorul de caz din cadrul D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală a făcut aplicarea dispozițiilor art. 45 raportat la art. 42 C. proc. pen. și a menținut actele îndeplinite, efectuate în cursul urmăririi penale de către D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial Brașov.

Așa cum s-a arătat arătat, procurorul a motivat temeinic și a arătat care sunt considerentele pentru care a menținut actele de urmărire penală efectuate anterior restituirii cauzei.

Legiuitorul a dat posibilitatea atât procurorului în timpul urmăririi penale, dar și instanței de judecată să mențină actele îndeplinite și măsurile dispuse atunci când declinarea a fost determinată de competență materială. Prin urmare, procurorul din cadrul structurii centrale nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile legale prevăzute de art. 45 C. proc. pen., aceste din urmă dispoziții făcând trimitere la prevederile art. 42 C. proc. pen.. Procurorul care a întocmit cel din urmă rechizitoriul a ținut cont și de considerentele hotărârii judecătorești prin care s-a dispus restituirea cauzei la parchet.

Menținând actele și măsurile îndeplinite în cursul urmăririi penale, prin ordonanțele motivate din Dosarul nr. 56/D/P/2006 care au fost amintite anterior, procurorul nu a făcut altceva decât să confere valabilitate tuturor actelor și măsurilor procesuale dispuse pe parcursul urmăririi penale care au fost efectuate anterior restituirii cauzei.

Pentru aceste considerente, instanța a constatat că urmărirea penală s-a efectuat de către un organ competent și pe cale de consecință sesizarea instanței a fost legală. Așadar urmărirea penală efectuată în cauză cuprinde pe de o parte, acte efectuate în mod direct de către procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T. - Structura centrală - dar și acte și măsuri procesuale ce au fost menținute de acest procuror în baza unor dispoziții legale care îi dau această posibilitate (art. 45 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 42 alin. (2) C. proc. pen., precum și dispozițiile art. 268 alin. (2) C. proc. pen.).

În ceea ce privește motivele de apel invocate de către cei 3 inculpați apelanți în sensul că mijloacele de probă administrate nu dovedesc săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. (1) și (4) teza I din Legea nr. 678/2001 instanța de apel a constatat următoarele:

Mijloacele de probă administrate pe tot parcursul procesului penale în mod legal și care se coroborează între ele, dovedesc fără îndoială că inculpații D.C.L., M.C. și M.L.I. au săvârșit aceste infracțiuni pentru care au și fost condamnați de către prima instanță.

Toți cei 3 inculpați apelanți au susținut în motivele de apel, printre altele, și faptul că niciunul dintre ei nu au executat vreo formă de constrângere asupra părților vătămate, susținând că acestea au plecat în Spania împreună cu inculpații, cunoscând faptul că acolo urmează să se prostitueze.

Potrivit declarațiilor părților vătămate date în faza de urmărire penală și pe care prima instanță le-a analizat în mod amănunțit, rezultă fără nicio îndoială că inculpații au exercitat forme de constrângere fizică și morală asupra tuturor părților vătămate. Declarațiile date de părțile vătămate pe parcursul procesului penal au fost analizate temeinic de către prima instanță.

Asupra cererilor de schimbare a încadrării juridice

Cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice, formulate de inculpatul M.C. (motivul II de apel) și inculpatul D.C.L., așa cum rezultă din susținerea verbală a motivelor de apel, dar și din concluziile scrise depuse de către inculpați, cerere care vizează schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane și trafic de minori în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., instanța a constatat că este nefondată deoarece mijloacele de probă care au fost administrate pe întreg parcursul procesului penal și care au fost analizate amănunțit de către prima instanță, dovedesc faptul că activitatea infracțională derulată de către cei 4 inculpați se circumscrie încadrării juridice de trafic de persoane și de trafic de minori, așa cum a fost dată prin actul de sesizare a instanței și menținută de către prima instanță.

Distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane (prevăzută de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001) și infracțiunea de proxenetism este dată de valoarea socială diferită protejată de legiuitor și de obiectul juridic generic diferit.

Prin incriminarea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori în Legea nr. 678/2001, legiuitorul a urmărit să apere dreptul la libertate de voință și acțiune a persoanei, în timp ce în cazul infracțiunii de proxenetism se urmărește apărarea bunelor moravuri și asigurarea licită a mijloacelor de existență.

Nu s-a putut reține că în cauză ne aflăm în prezența infracțiunii de proxenetism deoarece, așa cum rezultă din declarațiile părților vătămate, asupra lor s-au exercitat acte de amenințare, de violență și de constrângere fizică și morală. În considerente instanța de apel a prezentat aspecte din declarațiile părților vătămate care descriu acțiunile de violență fizică și psihică, precum și alte forme de constrângere pe care toți cei patru inculpați din cauză le-au exercitat asupra părților vătămate. A fost apreciat și faptul că și prima instanță a făcut o analiză minuțioasă a acestor declarații în considerentele sentinței apelate.

1. În declarația din dosar urmărire penală, partea vătămată B.S.O. a arătat faptul că a fost luată din localitatea Pucioasa de către inculpații M.L.I. și M.C., a fost cazată într-o garsonieră din Brașov, pașaportul său fiindu-i luat de către inculpatul M.L.I., singurul moment când i-a fost dat, fiind atunci când aceasta a trecut vama.

Această parte vătămată descrie în declarația sa de la urmărire penală faptul că a fost amenințată de către inculpatul D.C.L., precum și faptul că inculpatul M.L.I. și M.C. au bătut părțile vătămate B.R. și H.A.. Declarația acesteia se coroborează cu declarația părții vătămate minore T.A., care a arătat că a fost amenințată de către inculpatul D.C.L. în sensul că a țipat la aceasta de mai multe ori deoarece nu îi aducea sumele de bani solicitate.

2. Actele de violență exercitate de către inculpați asupra părților vătămate sunt descrise și de către partea vătămată H.A., care în declarația de la urmărire penală, a arătat că a fost bătută de către inculpatul D.C.L., cu palmele, cu pumnii în stomac, deoarece această parte vătămată îi cerea să fie adusă acasă în România și pentru că nu a fost de acord să întrețină relații sexuale cu clienții din clubul de noapte în care fusese dusă de către inculpați. Această parte vătămată a mai arătat că a fost amenințată în aceleași împrejurări de către inculpatul D.C.L., în sensul că dacă nu se va prostitua o să-i ardă casa și o să-i scoată ochii fratelui mai mic. Ca urmare a stării de temere ce a fost creată acestei părți vătămate, aceasta a început să se prostitueze în favoarea inculpatului D.C.L. arătând că nu a fost lăsată nici măcar o clipă nesupravegheată. H.A. a mai arătat că au fost amenințate telefonic de către inculpații M.L.I., M.C. și D.C.L., aceștia din urmă aflându-se în România iar părțile vătămate în Spania. Inculpații au amenințat că vor face rău familiilor părților vătămate dacă acestea nu vor continua să se prostitueze în favoarea lor.

Partea vătămată H.A. a descris actele de violență fizică și psihică exercitate asupra sa și de către inculpații M.L.I., D.C.L. și M.C. și de asemenea și faptul că erau supravegheate permanent de către inculpatul P.Ș..

H.A. a descris și actele de violență exercitate de către inculpații D.C.L. și M.L.I. asupra părții vătămate B.R. (primul a pălmuit-o și cel de-al doilea a bătut-o foarte rău).

De asemenea, a mai arătat că toate părțile vătămate au fost supuse aceluiași regim (în sensul de constrângere fizică și morală și acțiuni de violență).

Nu se poate vorbi de faptul că părțile vătămate ar fi avut libertate de mișcare și a decide asupra părăsirii acelui local din Spania deoarece potrivit declarațiilor părților vătămate, acestea erau supravegheate permanent de către inculpați, erau amenințate și agresate fizic de către inculpați.

3. Partea vătămată M.S.M. în declarația dată în faza de urmărire penală a arătat faptul că îi cunoaște pe cei patru inculpați, a descris activitățile pe care le-au derulat inculpații (în sensul că a fost recrutată de către inculpații M.L.I. și M.C., prin intermediul cărora mai plecaseră în Spania părțile vătămate B.R. și H.A., inculpații promițându-i acestei părți vătămate că nu va fi obligată sa se prostitueze în Spania). Această parte vătămată a mai arătat în declarația dată că la plecarea sa din Brașov către Spania a fost însoțită de către inculpații M.L.I. și P.Ș., iar în Spania a fost așteptată de către inculpatul D.C.L. care a condus-o în localitatea Santiago del Compostela. În această localitate în locuința închiriată de către inculpați în care a fost condusă se mai aflau și părțile vătămate B.R., H.A., S.E.M. și B.S.O..

Această parte vătămată a arătat că a fost lovită de două ori cu sabia peste picior de către inculpatul D.C.L., că a întreținut relații sexuale cu inculpatul D.C.L. și că a fost amenințată atât ea cât și celelalte părți vătămate de către inculpații D.C.L., P.Ș. și M.L.I. că dacă vor încerca să fugă din Spania le vor da foc la case și vor avea de suferit familiile părților vătămate din România.

4. Partea vătămată C.D. în declarația dată în faza de urmărire penală, a arătat că inculpatul M.C. a fost cel care i-a propus să plece în Spania, că nu i-a adus la cunoștință faptul că acolo urma să se prostitueze, iar în Spania a arătat că l-a întâlnit pe inculpatul D.C.L.. Această parte vătămată a arătat că în apartamentul unde locuia în Spania și unde a fost cazată de către inculpați se mai aflau părțile vătămate B.S.O., B.R., o fată minoră pe nume T.A., fiecare dintre fete lucrând pentru inculpații D.C.L., M.C. și M.L.I., inculpatul D.C.L. fiind acela care încasa banii de la părțile vătămate, precum și faptul că inculpatul D.C.L. le-a mai reproșat pe un ton ridicat părților vătămate că nu produc suficienți bani.

5. Partea vătămată S.E.M. a declarat că este concubina inculpatului D.C.L. (declarație fază de urmărire penală) și că prin intermediul acestui inculpat l-a cunoscut și pe inculpatul M.C., acesta din urmă fiind preocupat de găsirea unor fete pentru a le duce ca dansatoare în Spania. În discuțiile purtate inițial cu cei doi inculpați, partea vătămată a arătat că nu s-a vorbit niciodată despre prostituție, ci doar despre activitatea de dansatoare pe care urma să o desfășoare în Spania. În Spania această parte vătămată a fost primită de către inculpatul D.C.L., și odată ajunsă în Spania l-a cunoscut și pe inculpatul P.Ș.. În Spania, în aceeași locuință au mai fost aduse de către inculpatul M.L.I. alte două părți vătămate, respectiv H.A. și B.R., fiind cazate în locuința inculpatului D.C.L.. Partea vătămată S.E.M. a declarat că s-a prostituat până la momentul la care a început o relație serioasă cu inculpatul D.C.L..

6. Partea vătămată T.A. în declarația de la dosar urmărire penală, a arătat că a fost recrutată de către inculpatul M.L.I. care i-a propus să meargă în Spania, în calitate de damă de companie, fiind întrebată de către inculpatul M.L.I. dacă cunoaște și alte fete care să fie duse în Spania pentru a lucra în calitate de dame de companie. Această parte vătămată a arătat că inculpații M.L.I. și M.C., cunoșteau că ea este minoră, purtând chiar o discuție pe această temă. Partea vătămată a arătat că s-au deplasat către Spania însoțite de M.L.I. și partea vătămată B.S.O., că la vamă inculpatul M.L.I. le-a dat bani pentru a-i arătat autorităților vamale, iar în Spania a fost așteptată de către inculpatul D.C.L.. În locuința unde a fost cazată și condusă de către inculpatul D.C.L., această parte vătămată a întâlnit alte părți vătămate, respectiv pe S.E.M., B.S.O., C.D., a mai arătat că a fost nevoită să întrețină raporturi sexuale cu clienții încă din prima seară, fiindcă nu avea niciun ban asupra ei, nu cunoștea limba spaniolă și, nici nu avea o altă modalitate de a se adresa vreunei autorități. Inculpatul D.C.L. i-a reproșat părții vătămate T.A. faptul că nu produce suficienți bani și, într-o seară acesta i-a propus să întrețină relații sexuale cu ea.

7. Partea vătămată D.S.F. a arătat și ea că a fost recrutată și s-a deplasat în Spania pentru a lucra în calitate de damă de compania, așa cum îi promisese inculpatul M.L.I.. Deși l-a un moment dat se răzgândise să mai plece în Spania, partea vătămată H.A. a arătat că nu mai poate să renunțe la această plecare, deoarece inculpatul M.L.I. a cheltuit mulți bani cu partea vătămată D.S.F. (pentru pașaport, transport și îmbrăcăminte). Partea vătămată D.S.F. a mai arătat că a purtat discuții cu partea vătămată T.A., aceasta din urmă, spunându-i că a fost dusă de către inculpatul M.L.I. și M.C., iar de la o verișoară de-a sa a mai aflat că partea vătămată H.A. a fost bătută de către inculpatul M.L.I. și obligată să se culce cu clienții localului din Spania.

Părțile vătămate B.R., B.A.M. și E.N. nu au fost audiate, întrucât nu au reușit să fie găsite de către organele de urmărire penală.

Declarațiile părților vătămate, care coroborate între ele conduc la concluzia că aceste părți vătămate au fost constrânse fizic și moral să se prostitueze în favoarea celor patru inculpați, sunt susținute și de către declarațiile martorei Z.M.I., date în faza de urmărire penală.

Martorul Z.M.I. a arătat că partea vătămată H.A. a fost recrutată de către inculpatul M.L.I. (acesta i-a făcut pașaport, i-a cumpărat îmbrăcăminte), pentru a fi dusă în Spania. Aflată în Spania partea vătămată H.A. a sunat-o pe martora Z.M.I., partea vătămată povestindu-i acesteia că este bătută de inculpatul M.L.I., dar și de alți băieți ai căror nume martora nu-i mai reține.

În fața instanței de judecată au fost audiate următoarele părți vătămate: C.D. care a declarat faptul că nu își menține declarațiile din faza de urmărire penală deoarece ar fi fost intimidată de către procuror la acel moment, dar că îi cunoaște pe inculpații D.C.L. și M.C. acesta din urmă ajutând-o să meargă în Spania, unde a fost așteptată de către inculpatul D.C.L. și împreună cu acesta din urmă a mers în barul T., în declarația dată în fața instanței arătând că le cunoaște și pe celelalte părți vătămate, iar inculpatul D.C.L. care era portar la respectivul club se ocupa și de protecția părților vătămate.

Toate celelalte părțile vătămate ce au fost audiate în cursul cercetării judecătorești: B.S.O., T.A., D.S.F., B.R., M.S.M. și C.D. Dosar T.M.F.) au revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, arătând, că au fost forțate să dea acele declarații, fie că au fost amenințate de către organele de urmărire penală. Părțile vătămate care au revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, nu au adus nici o dovadă sau motiv plauzibil astfel încât prima instanță să ia în considerare declarațiile date în faza de judecată.

Instanța de apel a apreciat că în mod judicios prima instanță a înlăturat din ansamblul materialului probator aceste declarații ca fiind evident nesincere arătând și considerentele pentru care a procedat în acest fel.

Cu ocazia luării declarațiilor, tuturor părților vătămate le-a fost adus la cunoștință de către procuror dreptul de a fi asistate de un apărător, iar acestea au renunțat, arătând că își pot susține singure interesele, toate acestea fiind consemnate într-un proces-verbal semnat de părțile vătămate și organul judiciar, dacă s-ar fi simțit amenințate așa cum au susținut în fața primei instanțe, ar fi trebuit să solicite prezența unui avocat. În mod judicios, a statuat prima instanță că dreptul la asistență juridică nu poate fi impus unei persoane implicate într-un proces având ca obiect săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane” ci doar adus la cunoștință, fiind alegerea părții interesate dacă uzează sau nu de acest drept conferit prin lege.

În mod temeinic a stabilit prima instanță faptul că declarațiile părților vătămate părților vătămate sunt contradictorii, denotând o atitudine nesinceră (partea vătămată B.S.O. a arătat că nu îi cunoaște pe inculpații M.C. și M.L.I. (Dosar T.M.F.), cu toate că inculpatul M.C. face referire la această victimă cu ocazia declarației date în cursul urmăririi penale. Partea vătămată B.R. a arătat în fața instanței că nu îi cunoaște nici pe inculpați nici pe restul părților vătămate , deși inculpatul D.C.L. se referă pe larg la această victimă, atât în declarația dată în cursul urmăririi penale (Dosar nr. 88/P/2005), cât și în fața instanței (Dosar TMF);

Și în privința părții vătămate M.S.M., în mod temeinic și motivat în același timp a arătat care sunt motivele pentru care a înlăturat din materialul probator declarația acestei părți vătămate din fața primei instanțe. Schimbarea poziției procesuale nu poate fi acceptată deoarece nu există nici o justificare, cu atât mai mult cu cât în faza de urmărire penală această parte vătămată a fost ascultată în prezența apărătorilor aleși ai inculpaților D.C.L. și M.C., prin declarația dată în fața procurorului, modalitatea în care a fost exploatată, prin supunere la prostituție, de către toți cei patru inculpați, în mod absolut surprinzător ea a revenit asupra acestor declarații în fața instanței, invocând aceleași motive nepertinente, arătând că nu îi cunoaște pe inculpați. Or, chiar inculpații M.C. și D.C.L. au declarat că aceasta a fost cazată, împreună cu alte fete, la locuința inculpatului D.C.L., partea vătămată fiind adusă în Spania, împreună cu B.A.M. și numita „A.”, de către coinculpații M.L.I. și P.Ș. (Dosar nr. 88/P/2005);

Martorul A.P., care a asistat, în calitate de avocat desemnat din oficiu pentru inculpatul D.C.L. , la audierea în faza de urmărire penală, de către procurorul de caz, a părții vătămate M.S.M. a precizat în fața instanței specializate că partea vătămată a dat declarații fără să fi fost constrânsă în vreun fel, iar cele consemnate în declarația scrisă aflată la dosarul de urmărire penală, corespund cu cele declarate de această victimă; a mai precizat martorul că partea vătămată nu a fost amenințată de procurorul care i-a luat declarația, iar avocaților care reprezentau interesele inculpaților M.C. și D.C.L. le-a fost oferită posibilitatea de a-i adresa întrebări, lucru pe care aceștia l-au și făcut. Declarația acestui din urmă martor justifică faptul că prima instanță a dat relevanță declarației părții vătămate din fază de urmărire penală, atâta vreme cât nu există nici un motiv obiectiv și puternic care să conducă la înlăturarea declarațiilor părților vătămate din faza de urmărire penală

A fost apreciată ca nefondată solicitarea apărătorului ales al inculpatului D.C.L. prin care se solicită să se constate faptul că este necorespunzătoare adevărului constatarea făcută de către prima instanță în sensul că, în faza de urmărire penală inculpatul D.C.L. a recunoscut săvârșirea infracțiunilor și că în fața instanței a revenit, în mod nejustificat, asupra declarațiilor date la urmărire penală, deși nu a putut motiva această conduită procesuală, atâta vreme cât inculpatul a fost asistat de avocat ales sau desemnat din oficiu pe tot parcursul derulării procedurilor judiciare, în acest sens instanța de apel având în vedere declarațiile pe care acest inculpat le-a dat în fața procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T. Structură centrală și în care a solicitat să se aplice dispozițiile legale de reducere a pedepselor, or de reducerea pedepselor putem vorbi, doar dacă suntem în prezența unor infracțiuni care sunt recunoscute.

În faza de urmărire penală, în declarația din data de 17 mai 2005 inculpatul D.C.L. având asigurată asistența juridică din oficiu a arătat că-i cunoaște pe ceilalți trei inculpații, arătând și împrejurările în care i-au cunoscut. Inculpatul D.C.L. a arătat că în luna decembrie 2003 a fost sunat de către inculpatul M.C., acesta din urmă, propunându-i să aducă fete în Spania care să lucreze la clubul T. unde își desfășura activitatea inculpatul D.C.L.. Inculpatul D.C.L. a arătat că, a fost de acord ca inculpatul M.C. să aducă fete în Spania pentru a lucra la clubul T. și, că prima dată a fost adusă în Spania partea vătămată C.D. după care în ianuarie 2004 a venit și partea vătămată S.E.M.. Aceste părți vătămate au fost cazate în apartamentul aparținând inculpatului D.C.L.. În luna februarie 2004, inculpatul D.C.L. a arătat că a venit în Spania și inculpatul M.L.I., care l-ea adus pe părțile vătămate B.S.O. și T.A., aceste două părți vătămate fiind aduse atât de inculpatul M.L.I., cât și de martorul P.A.L.. Atât inculpații, cât și părțile vătămate care au fost enunțate în declarația inculpatului D.C.L. au locuit în apartamentul închiriat de inculpatul D.C.L.. Acest din urmă inculpat, a mai arătat că cât timp se aflau în Spania, inculpații M.C. și M.L.I. au colectat banii de la părțile vătămate. Între timp inculpații M.C. și M.L.I. s-au întors în România, au recrutat alte două părți vătămate H.A. și B.R. și l-au sunat pe inculpatul D.C.L. să le aștepte în Spania, unde aceste două părți vătămate au fost trimise.

Inculpatul D.C.L. a arătat că în perioada în care inculpații M.C. și M.L.I. se aflau în România, era sunat aproape zilnic de către aceștia care se interesau de banii obținuți de către părțile vătămate din activități de prostituție și, solicitându-i inculpatului D.C.L. să le trimite în România banii obținute de către părțile vătămate, și inculpatul D.C.L. oprindu-și un procent de 20% din totalul sumelor pe care le primea de la părțile vătămate, întrucât a fost prins pe teritoriul Spaniei cu pașaportul în neregulă, inculpatul D.C.L. s-a întors în țară a povestit inculpaților M.L.I. și M.C. ce s-a întâmplat, iar inculpatul M.C. (T.) i-a propus inculpatului D.C.L., ca un prieten pe numele de M.D.A. să-i vândă pașaportul.

La data de 1 mai 2004, inculpatul D.C.L. a arătat că a plecat din țară în Spania, unde a închiriat un apartament în localitatea Compostela, iar la o săptămână au sosit în această locație inculpații M.L.I., P.Ș. și părțile vătămate B.A.M. și M.S.M.. A mai arătat inculpatul D.C.L. că de la sosirea sa în Spania, inculpatul P.Ș. le-a supravegheat pe fete și a colectat banii de la ele, inculpatul P.Ș. fiind un fel de săgeată al inculpaților M.C. și M.L.I..

În cadrul acestui grup infracțional, inculpatul D.C.L. la dosar urmărire penală, a arătat că el și inculpatul P.Ș. au fost „săgețile”, iar inculpații M.C. și M.L.I. „șefii de trib”.

În declarația din data de 8 iulie 2005 dosar urmărire penală, inculpatul D.C.L. a susținut că ideea desfășurării activității infracționale din această cauză a aparținut inculpatului M.C., acesta fiind cel care i-a implicat în activitatea infracțională pe inculpații M.L.I. și P.Ș.. Tot inculpatul D.C.L. descrie în această declarație, faptul că el asculta de ceea ce spunea inculpații M.C. și M.L.I., iar inculpatul P.Ș. avea statutul unui angajat, în sensul că primea o sumă fixă de la inculpați și nu un procent așa cum primeau inculpații D.C.L., M.C. și M.L.I. din sumele de bani obținute de părțile vătămate din activități de prostituție.

Inculpatul D.C.L. a fost audiat și de către prima instanță, declarație în care a arătat că îi cunoaște pe inculpații din cauză și pe părțile vătămate , că a lucrat la respectivul bar din Spania, că a oferit protecție părților vătămate care se prostituau în acel bar, precum și faptul că el colecta de la părțile vătămate sumele de bani pe care acestea din urmă le datorau inculpaților M.L.I. și M.C..

Inculpatul M.C. în prima declarație de la dosar urmărire penală, a declarat că nu cunoaște nicio parte vătămată ce i-a fost prezentată în planșe foto, că-i cunoaște pe inculpații D.C.L. și M.L.I. (ca simple cunoștințe), iar pe inculpatul P.Ș. nu-l știe nici măcar din vedere.

În declarația din 21 iunie 2005, inculpatul M.C. în prezența a doi apărători aleși, a reveni asupra declarației din 17 mai 2005 și a arătat că-i cunoaște pe inculpații D.C.L., P.Ș. și M.L.I., arătând și împrejurările în care i-a cunoscut pe aceștia. La această dată, inculpatul M.C. a dat o declarație amplă dosar urmărire penală, arătând că cunoaște părțile vătămate C.D., S.E.M., T.A., B.S.O., B.R., H.A., M.S.M.. Cu privire la aceste părți vătămate, inculpatul a arătat că i-a propus părții vătămate C.D. și aceasta a acceptat să meargă în vacanță în Spania, iar în Spania în localitatea Compostela au locuit în apartamentul închiriat de inculpatul D.C.L., acest din urmă inculpat ducând-o la clubul unde lucra el pentru ca aceasta să-și desfășoară activitatea în acest club. Partea vătămată C.D. s-a întors în România, iar la începutul anului 2004 împreună cu partea vătămată S.E.M. au plecat cu avionul în Spania unde le-au așteptat inculpatul D.C.L.. În Spania cele două părți vătămate au lucrat la clubul unde inculpatul D.C.L. era bodyguard, inculpatul M.C. fiind cel care le-a plătit banii de transport celor două părți vătămate. Inculpatul M.C. a mai arătat că, a fost sunat de către inculpatul P.Ș. care i-a spus că are o fată interesată să plece în Spania, situația în care inculpatul M.C., P.Ș. și M.L.I. au mers la locuința părții vătămate B.S.O. au luat-o de aici și au cazat-o într-o garsonieră din Brașov, după care această parte vătămată B.S.O. a fost și ea adusă în Spania. Prin intermediul inculpatului M.L.I., inculpatul M.C. a cunoscut-o și pe partea vătămată T.A. și aceasta fiind dusă în Spania. Inculpatul M.C. s-a deplasat în Spania la sfârșitul lunii februarie 2004 în locuința închiriată de inculpatul D.C.L. în care se aflau părțile vătămate S.E.M. și C.D., la scurt timp sosind în aceeași locație inculpatul M.L.I. însoțit de părțile vătămate B.S.O. și T.A.. A mai arătat inculpatul M.C. în declarația sa, că toate părțile vătămate care au fost cazate în locuința inculpatului D.C.L. au lucrat la barul unde își desfășura activitatea și inculpatul D.C.L., acesta din urmă le aduce pe fete în fiecare dimineață de la bar la apartament și strângea de la ele banii. Inculpatul M.C. a mai arătat că, ulterior, în Spania inculpatul M.L.I. împreună cu inculpatul P.Ș. le-au adus în Spania pe părțile vătămate M.S.M. și B.A.M. și acestea începând să lucreze în clubul de noapte. Inculpatul M.C. a negat că ar fi exercitat amenințări sau violențe asupra părților vătămate din această cauză. Deși, inițial la dosar urmărire penală, inculpatul a arătat că nu o cunoaște pe partea vătămată E.N. nici după fotografie, ulterior, a revenit asupra acestei poziții, a arătat că o cunoaște pe E.N. pe care a cunoscut-o într-un club și a întrebat-o dacă vrea să meargă în Spania să se prostitueze.

Inculpații M.L.I. și P.Ș. nu au fost audiați în acest stadiu procesual al urmăririi penale fiind dați în urmărire generală. Declarațiile părților vătămate care au fost expuse anterior, dar și cele ale inculpaților ascultați se coroborează cu cele ale martorului P.A.L. audiat inițial în calitate de învinuit în prezența unui apărător ales, acest martor arătând că la solicitarea inculpatului M.L.I. a transportat în Spania părțile vătămate B.S.O. și T.A., plata transportului efectuat fiind făcută de către inculpatul M.L.I.. De asemena, martorul P.A.L. a mai arătat că la solicitarea inculpatului M.L.I. a mers la Bacău de unde le-a luat pe părțile vătămate H.A. și B.R., fiind plătit tot de către inculpatul M.L.I. și aceste părți vătămate fiind duse în Spania.

Inculpatul M.L.I. a fost ascultat de prima instanță, în cursul cercetării judecătorești, în ședința publică din data de 16 ianuarie 2009, ocazie cu care acesta a negat implicarea sa în comiterea faptelor reținute prin rechizitoriu, arătând că nu le cunoaște pe părțile vătămate din prezenta cauză după nume, dar s-ar putea să le cunoască din vedere.

Inculpatul P.Ș. nu a fost audiat nici în cursul urmăririi penale nici în cursul cercetării judecătorești fiind arestat în această cauză în lipsă și dat în urmărire generală.

Asupra motivelor de apel formulate de către inculpații apelanți privind solicitările de achitare, Curtea a constatat că mijloacele de probă ce au fost administrate în mod legal pe parcursul procesului penal și care au fost reținute de către prima instanță în ansamblul materialului probator dovedesc fără nici o îndoială faptul că toți cei patru inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați de către prima instanță.

În fața primei instanțe au fost audiați nemijlocit inculpații M.C., D.C.L. și M.L.I., părțile vătămate B.S.O., S.E.M., T.A., D.S.F., B.R. și M.S.M., dar și martorii G.M., G.O., P.R., P.A.L., M.D.A., E.N., D.C., T.T., P.C., P.A. și P.D.. Prima instanță a analizat în mod amănunțit toate mijloacele de probă ce au fost administrate hotărând motivat pe care dintre ele își întemeiază soluția pronunțată.

Ca nefondată a fost apreciată și critica formulată de către cei trei inculpați apelanți în sensul că nu se poate reține în sarcina lor săvârșirea infracțiunii de trafic de minori deoarece, nu ar fi cunoscut vârsta părții vătămate minore. Așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză partea vătămată T.A. a fost recrutată de către inculpații M.C. și M.L.I., aceștia au ajutat-o să își facă pașaportul, au însoțit-o la poliție pentru întocmirea pașaportului, acest act a fost în posesia celor doi inculpați fiindu-i dată părții vătămate minore doar când a trecut vama, iar ulterior după ce a ajuns în Spania a fost cazată în locuința închiriată de către inculpatul D.C.L., locuind împreună o mare perioadă de timp. Toate aceste aspecte infirmă apărările inculpaților în sensul că nu au cunoscut vârsta acestei părți vătămate.

Critica inculpatului D.C.L., în sensul că în mod greșit a reținut prima instanță în considerente faptul că el a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, deoarece în declarația dată în fața procurorului D.I.I.C.O.T. structură centrală la data de 3 martie 2006 în prezența apărătorului ales a arătat faptul că dorește să beneficieze de dispozițiile prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2002, respectiv art. 18 din Legea nr. 508/2004, aceste texte de lege reglementând cauze de reducere a pedepselor, pedepse ce se aplică pentru infracțiuni, respectiv pentru cele de constituire de grup infracțional organizat și trafic de persoane, a fost apreciată ca nefondată.

Inculpații M.C. și D.C.L. în declarațiile pe care le-au dat în fază de urmărire penală în prezența apărătorilor aleși au descris o stare de fapt care se circumscrie infracțiunii de proxenetism, negând exercitarea vreunor acte de violență , de amenințare sau de constrângere asupra părților vătămate. Dar, aceste din urmă acte de violență, constrângere și amenințare și care se circumscriu sferei infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori sunt dovedite în cauză pe deplin prin declarațiile părților vătămate date în fază de urmărire penală și care se coroborează între ele. Aceste declarațiile fiind prezentate în considerente atât de către prima instanță, dar reluate și în considerentele prezentei decizii.

În mod corect s-au înlăturat declarațiile părților vătămate din fața primei instanțe, deoarece ele nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv nici cu declarațiile inculpaților în forma în care au fost date în sensul că inculpații au recunoscut că le cunosc pe părțile vătămate, acestea din urmă negând acest aspect.

Declarațiile părților vătămate astfel cum au fost prezentate anterior pe larg (la motivul de apel privind cererile de schimbare a încadrării juridice), se coroborează cu declarațiile inculpaților M.C. și D.C.L., dar și cu cele ale martorilor audiați în cauză și dovedesc fără nici o îndoială că toți cei patru inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au și fost condamnați de către prima instanță.

Prin urmare, nu au fost primite concluziile de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. formulate de către inculpați, deoarece este dovedit pe deplin că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic, inclusiv formele de amenințare, constrângere și violențe, care sunt cerute textele de lege ce reglementează aceste infracțiuni.

Din declarațiile inculpaților coroborate cu cele ale părților vătămate rezultă fără nicio îndoială faptul că, cei patru inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, deoarece este dovedit faptul că cei patru inculpați au constituit în perioada februarie 2004 - septembrie 2004, un grup infracțional în vederea racolării, transportării, cazării și exploatării prin practicarea prostituției a unui număr de victime majore și minore.

Din starea de fapt stabilită pe baza mijloacelor de probă, rezultă cu claritate rolul pe care îl aveau în cadrul acestui grupări infracționale cei patru inculpați din prezenta cauză, astfel inculpații M.C. și M.L.I. s-au ocupat de racolare și transportul victimelor în Spania, inculpatul D.C.L. s-a ocupat cu precădere de găzduirea victimelor, de supravegherea acestora la clubul la care acestea se prostituau și inculpatul P.Ș. având și el atribuții de supraveghere a victimelor traficului de persoane, acestea declarând că nu erau scăpate nici un moment din vederea inculpaților P.Ș. și D.C.L.. Toate aceste activități desfășurate de către cei patru inculpați, au urmărit exploatarea victimelor de persoane, exploatându-le pe acestea prin practicarea prostituției, obținând însemnate beneficii materiale după urma acestor activități. Inculpatul D.C.L. se ocupa în cadrul acestui grup de colectarea și împărțirea beneficiilor ilicite.

În mod corect a reținut prima instanță și a punctat în descrierea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, declarațiile date de către inculpatul D.C.L. din Dosarul de urmărire penală nr. 86/P/2005, care a arătat că „ în această afacere eu și P.Ș. am fost „săgețile”, iar ei doi (inculpații M.C. și M.L.I.) au fost „ șefii de trib”.

Toate aceste mijloace de probă coroborate, dovedesc fără nicio îndoială faptul că, inculpații se fac vinovați și de săvârșirea infracțiunii de constituirii de grup infracțional organizat așa cum corect a reținut și descris prima instanță.

Mai mult în susținerea motivelor de apel inculpatul M.L.I. nu a adus argumente convingătoare în sensul susținerii solicitării de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., făcând referire printre altele la gradul său de participare și la lipsa antecedentelor penale, aspecte care țin mai degrabă de o cerere referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei.

Nefondate au fost apreciate și motivele invocate de inculpatul M.C. în sensul că nu se poate reține că ar fi traficat victimele B.R., B.A.M. și E.N., atâta vreme cât din declarațiile celorlalte părți vătămate rezultă cu certitudine că și acestea au fost traficate. Declarațiile părților vătămate date în acest sens se coroborează cu cele ale martorilor dar și cu cele ale inculpatului D.C.L. care a arătat că le-a cunoscut pe aceste părți vătămate și că au fost găzduite în apartamentul închiriat de acest inculpat în Spania.

Curtea a constatat că sunt nefondate motivele de apel ale Parchetului cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat la care au fost obligați inculpații, dar și cele care privesc limitele pedepselor aplicate inculpatului P.Ș..

În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat la care inculpații au fost obligați să le plătească, instanța a constatat că au fost judicios stabilite și că nu pot fi imputabile inculpaților și aceștia să fie obligați să plătească acele cheltuieli ce sunt determinate de reluarea urmăririi penale ca urmare a restituirii cauzei la Parchet, culpa fiind cea a organului judiciar.

A fost apreciat ca nefondat și motivul de apel al Parchetului invocat oral în ședința de judecată din data de 5 aprilie 2011, în ceea ce îl privește pe inculpatul P.Ș., în sensul că pedeapsa pentru infracțiunea de grup infracțional organizat este de 8 ani, iar pentru infracțiunea de trafic de persoane este de 7 ani, iar potrivit art. 7 alin. (2) din legea 39/2003 pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul câmpului infracțional. Prin urmare, procurorul invoca faptul că pedeapsa pentru infracțiunea de constituire de grup ar fi trebuit să fie mai mică decât pedeapsa aplicată de instanță pentru infracțiunea de trafic de persoane. Această susținere nu are corespondent în temeiul legal invocat de către procuror deoarece, potrivit acelui text de lege pedeapsa aplicată de către instanță pentru infracțiunea de grup infracțional organizat nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care s-a constituit grupul, iar nu pedeapsa aplicată de către instanță. Prin urmare, în speță pedeapsa ce s-a aplicat inculpatului P.Ș. pentru infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat nu este mai mare decât limita superioară de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de trafic de persoane, fiind așadar o pedeapsă aplicată în limite legale.

Cu privire la motivele de apel ce privesc individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, motive de apel invocate atât de parchet în sensul majorării pedepselor aplicate inculpaților, dar și de către inculpații M.C. și M.L.I. care au solicitat printre alte motive de apel reducerea pedepselor ce le-au fost aplicate.

În privința inculpatului D.C.L. instanța a constatat că s-a procedat la o justă individualizare a tuturor pedepselor ce i-au fost aplicate, fiind respectate toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen..

Inculpatul D.C.L. se face vinovat de săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, precum constituire de grup infracțional organizat, trafic de persoane, trafic de minori, trecere ilegală a frontierei de stat, fals privind identitatea și fals în înscrisuri oficiale. În ceea ce privește primele trei infracțiuni săvârșite de către acest inculpat, acestea prezintă un pericol social foarte ridicat, iar inculpatul a dat dovadă de periculozitate socială sporită, raportat la modalitatea în care a săvârșit aceste infracțiuni la numărul părților vătămate traficate, dar și sub aspectul duratei de timp îndelungate pe parcursul căreia și-a desfășurat activitatea infracțională. Faptul că, inculpatul prezintă o periculozitate sporită rezultă și din modalitatea concretă în care a continuat să săvârșească infracțiunile de constituire de grup și trafic de persoane, după ce a fost expulzat din Spania întrucât pașaportul nu mai îndeplinea condițiile de valabilitate. Întors în țară, inculpatul și-a procurat un pașaport fals, s-a prezentat în fața autorităților cu acest act de identitate purtând numele unei alte persoane, respectiv M.D.A. și din dorința de a continua activitatea infracțională a trecut ilegal atât frontiera statului român, cât și a altor cinci state străine folosindu-se de acest act de identitate.

Nu a putut fi primită apărarea invocată de către inculpat, în sensul că în privința infracțiunii de trecere ilegală a frontierei unui stat străin ar fi trebuit să i se rețină doar un singur act material, deoarece doar la trecerea frontierei cu Ungaria i s-ar fi solicitat pașaportul.

Se constată că, în mod corect s-au reținut cinci acte materiale pentru infracțiunea prevăzută de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001, deoarece inculpatul D.C.L. a trecut într-un mod ilegal frontierelor celor cinci state așa cum rezultă din starea de fapt corect reținută de către prima instanță.

Inculpatul D.C.L. a recunoscut în susținerea motivelor de apel săvârșirea infracțiunilor de fals și de trecere ilegală a frontierei, cu precizările ce au fost făcute în legătură cu infracțiunea de trecere ilegală a frontierei unui stat străin. Pedepsele ce au fost aplicate inculpatului pentru toate infracțiunile săvârșite sunt orientate spre minimul prevăzut de lege și sunt în măsură să contribuie la realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen..

Inculpatul D.C.L. este recidivist, a mai executat pedepse în detenție pentru infracțiuni grave, pedepsele anterioare necontribuind la reeducarea inculpatului D.C.L. și la formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

În privința infracțiunii art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. urmează să-i fie majorată pedeapsa ce i-a fost aplicată de către prima instanță, pedeapsa de 6 ani fiind nelegală raportată la limitele de la 7 ani la 18 ani închisoare prevăzute de lege pentru infracțiunea de trafic de minori în forma în care ea a fost săvârșită de către inculpatul D.C.L..

Instanța de apel i-a aplicat acestui inculpat pentru infracțiunea de trafic de minori pedeapsa de 7 ani închisoare egală cu minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune. Au fost avute în mod corect în vedere circumstanțe de natură să agraveze răspunderea penală a inculpaților în sensul că, au săvârșit infracțiunile în mod organizat în activitate infracțională fiind implicați patru inculpați, aspect de natură să încurajeze inculpații pe cale infracțională. Nu au fost omise acțiunile de violență pe care acest inculpat le-a exercitat asupra părților vătămate, victime ale traficului de persoane, așa cum rezultă din declarațiile părților vătămate ce au fost expuse anterior. Atitudinea procesuală a acestui inculpat mergând inițial de la o parțială recunoaștere, iar ulterior la negarea săvârșirii faptelor, atitudinea de natură să îngreuneze aflarea adevărului a condus la ideea că pedepsele sunt just individualizate. Raportat la activitatea infracțională vastă a inculpatului (7 infracțiuni săvârșite), în mod judicios s-a aplicat și sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare. Prima instanță a procedat și la o justă individualizare a pedepselor complementare a acestui inculpat.

Și cu privire la inculpatul M.C., prima instanța i-a aplicat pedepse just individualizate, având în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen..

În concret, în privința acestui inculpat, trebuie avută în vedere gravitatea infracțiunilor pe care le-a săvârșit, durata de timp pe care s-a întins activitatea infracțională și care este una îndelungată, numărul părților vătămate traficate, statutul de recidivist al acestuia condamnat anterior pentru o infracțiune gravă și executând pedeapsa în regim penitenciar. Cu toate că a executat o pedeapsă anterior în mediu penitenciar, inculpatul nu s-a reeducat, nu a înțelesul rolul și scopul unor pedepse și a persistat pe cale infracțională într-o formă mult mai gravă decât cea anterioară, în sensul că a comis infracțiuni mult mai grave și că a colaborat în activitatea infracțională cu alți trei inculpați. Pedepsele aplicate acestui inculpat, țin seama de faptul că a avut inițiativă în recrutarea victimelor traficului de persoane, precum și de caracterul continuat al infracțiunii de trafic de persoane.

Și acestui inculpat i-a fost aplicată o pedeapsă de 7 ani închisoare care se circumscrie limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de trafic de minori în forma săvârșită de către inculpat.

Instanța de apel a constatat că și pentru acest inculpat pedepsele aplicate sunt orientate către minimul special prevăzut de lege. Raportat la ampla activitate infracțională, în mod judicios i-a fost aplicat și acestui inculpat un spor de 1 an închisoare. Și în privința acestui inculpat au fost judicios individualizate atât pedepsele principale, cât și pedepsele complementare.

În privința inculpatului M.L.I., pedepsele aplicate respectă toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., sunt orientate spre minimul special prevăzut de lege, au avut în vedere contribuția acestuia la săvârșirea infracțiunilor, precum și faptul că nu este cunoscut cu fapte antecedente penale, ca primii doi inculpați.

Pedeapsa pentru infracțiunea de trafic de minori urmează să-i fie majorată la 7 ani pentru a se încadra în limitele prevăzute de lege pentru această infracțiune.

Pedepsele aplicate inculpatului P.Ș. sunt just individualizate raportat la contribuția sa infracțională, la numărul infracțiunilor săvârșite, dar și la împrejurarea că nu s-a prezenta în fața organelor judiciare.

Pentru toate aceste considerente, instanța de apel a constatat că pedepsele aplicate tuturor inculpaților sunt just individualizate, neimpunându-se nici majorarea, nici reducerea acestora așa cum se solicită de către parchet, respectiv de către inculpații apelanți.

Pentru toate aceste considerente s-a constatat că apelurile declarate de inculpați sunt nefondate, fiind respinse ca atare în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen..

Cu privire la apelurile declarate de către părțile vătămate:

Nefondate au fost apreciate și motivele de apel ale părților vătămate apelante D.S.F., H.A. și T.A., deoarece părțile vătămate D.S.F. și T.A. nu s-a constituit parți civile, așa cum corect a stabilit prima instanță, astfel că nu l-i se pot acorda despăgubiri în absența vreunei manifestări de voință în acest sens.

Partea vătămată H.A. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, însă nu și-a susținut și dovedit pretențiile civile solicitate, această sarcină revenindu-i acestei părți civile în conformitate cu prevederile art. 1069 C. civ..

În privința criticii aduse de partea vătămată T.A. în sensul că ședința de judecată la fondul cauzei când a fost audiată nu a fost secretă, având în vedere obiectul cauzei, solicitând constatarea nulității absolute a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, Curtea a constatat că potrivit dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen. sunt sancționate cu nulitatea absolută doar nerespectarea dispozițiilor privind publicitatea ședinței de judecată, aspect care nu se invocă în speță, aspectul invocat de către această parte vătămată putând atrage doar o nulitate relativă, în condițiile în care această apelantă ar fi dovedit faptul că i s-a produs vreo vătămare, condiție care nu este îndeplinit în speță.

Pentru toate aceste motive au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către cele trei părți vătămate, în temeiul prevăzut de art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen..

Apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, a fost admis, iar sentința apelată desființată doar sub aspectul cuantumului pedepselor principale aplicate inculpaților D.C.L., M.C. și M.L.I. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, în sensul că le-a aplicat pedepse în limitele legale, după cum urmează:

pentru inculpatul D.C.L.:

- 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 4 ani;

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 3 lit. b) C. pen.;

-1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen. raportat art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.;

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- un spor de 2 ani închisoare.

2. pentru inculpatul M.C.:

- un spor de 1 an închisoare.

3. pentru inculpatul M.L.I.:

-8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani;

A menținut celelalte pedepse principale și complementare aplicate inculpaților D.C.L., M.C. și M.L.I. și în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele mai sus stabilite și a aplicat inculpaților următoarele pedepse:

2. pentru inculpatul M.C. pedeapsa principală cea mai grea de 10 ani închisoare la care adaugă un spor de un an închisoare și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

A menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de către inculpații D.C.L., M.L.I. și M.C., având în vedere că a fost menținută soluția de condamnare a inculpaților, stadiul procesual, precum și faptul că această măsură preventivă asigură o bună desfășurare a procesului penal.

A constatat că inculpatul P.Ș. a fost arestat preventiv în lipsă, în baza mandatului de arestare preventivă din 2005 al Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.

Cu privire la cheltuielile judiciare din apel, acestea se compun din onorariile apărătorilor din oficiu ce au fost desemnați în cauză atât pentru inculpați, cât și pentru părțile vătămate, dar și din alte cheltuieli generate de proceduri de citare în țară și străinătate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligații apelanții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează:

- inculpatul D.C.L. la plata sumei 375 RON (din care 75 RON onorariu parțial al apărătorului din oficiu acordat prin încheierea din data de 1 septembrie 2010); inculpatul M.C. la plata sumei 375 RON (din care 75 RON onorariu parțial al apărătorului din oficiu acordat prin încheierea din data de 1 septembrie 2010); inculpații M.L.I. și P.Ș. la plata sumei de 700 RON fiecare (din care 400 RON fiecare onorariu avocat oficiu); părțile vătămate D.S.F., H.A. și T.A. la plata sumei de câte 450 RON fiecare (din care 150 RON fiecare onorariu avocat oficiu).

Distincția dintre cuantumul cheltuielilor la care au fost obligații apelanții este generată de existența sau nu a vreunui apărător ales.

Raportat la soluția de admitere a apelului declarat de parchet, în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpații D.C.L., M.L.I. și M.C. și partea civilă B.S.O..

Inculpatul D.C.L. a criticat hotărârea instanței ca netemeinică și nelegală întrucât nu a premeditat faptele pentru care e acuzat, nu a constrâns părțile vătămate să practice prostituția, ci le-a ajutat să-și găsească un loc de muncă. Ca atare, infracțiunea săvârșită nu este cea de trafic de persoane, ci, cel mult, cea de proxenetism.

A arătat de asemenea că a fost soluționată greșit cauza, cu lipsă de procedură, nefiind citată corect una din părțile vătămate.

A invocat cazurile de casare prev.de art. 385⁹ pct. 10, 17 și 21 C. proc. pen..

Inculpatul M.C. a invocat cazurile de casare prev.de art. 385⁹ pct. 10, 17, 17¹ și 14 C. proc. pen..

A arătat că deși a solicitat audierea părților vătămate E.N. și B.A.M., instanța nu s-a pronunțat, iar aceasta era o cerere esențială pentru inculpat.

A arătat, de asemenea că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat și nici ale infracțiunilor prev.de art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, deoarece părțile vătămate știau că merg în Spania pentru a se prostitua.

Inculpatul M.L.I. a invocat cazurile de casare prev.de art. 385⁹ pct. 10, 12 și 14 C. proc. pen..

A arătat că părțile vătămate nu au fost audiate, instanța nepronunțându-se pe cererea formulată în acest sens.

A mai arătat că în mod greșit s-a reținut săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. De asemenea, greșit s-a dispus condamnarea pentru infracțiunile prev.de art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001 deoarece, la dosar nu există prove certe de vinovăție în acest sens. De aceea a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen..

În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepselor.

Partea vătămată B.S.O. nu a depus motive de recurs.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare invocate, constată că recursurile sunt nefondate.

Cazul de casare prev.de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. invocat de inculpatul M.C. nu este incident în cauză deoarece hotărârea instanței de apel cuprinde toate motivele pe care se întemeiată soluția, iar dispozitivul nu contrazice considerentele.

Nu este incident în cauză nici cazul de casare prev.de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. „instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului”, invocat de inculpații M.C., D.C.L. și M.L.I..

Aspectul că au solicitat audierea unor părți vătămate, și instanța nu le-a audiat nu poate echivala cu o nepronunțare asupra unei cereri esențiale pentru inculpați, deoarece instanța a admis cererea și a dispus citarea părților dar audierea nu a fost posibilă pentru că acestea nu s-au prezentat.

Nu sunt aplicabile în speță cazurile de casare prev.de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. invocat de inculpații D.C.L. și M.C., pct. 17¹ invocat de inculpatul M.C., respectiv pct. 12 invocat de inculpatul M.L.I. susținute în vederea solicitării achitării pentru infracțiunile prev.de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, în special cele care țin de latura subiectivă.

Așa cum au arătat ambele instanțe, grupul infracțional a avut un caracter organizat, neputându-se vorbi de o simplă participație penală, ci de o pluralitate constituită (legală) care având drept scop traficarea de persoane, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 30/2003.

În cauză corect au fost reținute în sarcina inculpaților infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori prev.de art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001 și nu cea de proxenetism, având în vedere modalitatea în care inculpații racolau părțile vătămate, amenințările la care a fost supusă partea vătămată B.S.O. pentru a continua să se prostitueze, corecțiile fizice aplicate părților vătămate H.A. și B.R. și supravegherea lor continuă.

Inculpatul D.C.L. a invocat cazul de casare prev.de art. 385⁹ pct. 21 C. proc. pen. - „judecata în primă instanță sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți, sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința despre această imposibilitate”, arătând că unele părți vătămate nu au fost audiate.

Curtea constată însă că acest caz de casare ar putea fi incident doar dacă ar fi invocat de partea care nu a fost legal citată ori s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta și nu de către inculpați care nu pot invoca o asemenea nulitate relativă.

În ceea ce privește sancțiunile aplicate, Înalta Curte constată că pedepsele fixate de instanța de apel sunt adecvate gravității faptelor comise, circumstanțelor personale ale inculpaților care sunt cunoscuți cu antecedente penale, și sunt apte să asigure prevenția generală și prevenția specială, astfel încât nu se impune reindividualizarea lor.

În ceea ce o privește pe partea vătămată B.S.O., Înalta Curte constată că aceasta nu a depus motive de recurs, iar calea de atac e formulată „omisso medio” neexistând un apel declarat în cauză.

De aceea, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpați și partea vătămată, urmând ca în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. să-i oblige la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații D.C.L., M.L.I. și M.C. precum și de partea vătămată B.S.O. împotriva deciziei penale nr. 61/Ap din 19 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții inculpați D.C.L. și M.C. la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 100 RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat M.L.I. la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 400 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte vătămată B.S.O. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 150 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele părți vătămate D.S.F., H.A., T.A., B.R., B.A.M., C.D., E.N. și M.S.M., sume ce vor fi avansate din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.Ș. în sumă de 400 RON se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 29 martie 2012.

High Court of Cassation and Justice

scj