D E C I Z I A NR. 473 DOSAR NR. 1893/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr.162 din 15 aprilie 2002 a Curții de Apel Craiova.
S-a prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat I.G., apărător ales.
Au lipsit : intimata parte vătămată P.F. care a decedat și intimata parte civilă Spitalul Clinic de Urgență „Dr.Bagdasar” București.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei, în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 din Codul penal și aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de acest text de lege incriminator.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante a stării de provocare, prevăzută de art.73 lit.b din Codul penal.
Procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondat a recursului.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susținerile apărătorului său.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.14 din 22 ianuarie 2002, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul P.M. la 17 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art.174, 175 lit.c din Codul penal.
În baza art.350 din Codul de procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului și conform art.88 din Codul penal, a dedus detenția preventivă de la 3 septembrie 2001, la zi.
Potrivit art.118 lit.b din Codul penal, a dispus confiscarea corpului delict (un ciomag).
A luat act că partea vătămată P.F. nu s-a constituit parte civilă.
A obligat pe inculpat să plătească suma de 32.400.865 lei despăgubiri reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei cu dobânzile legale, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență „Dr.Bagdasar-Arseni” București.
A luat act că partea civilă Spitalul Corabia nu s-a constituit parte civilă.
A obligat pe inculpat să plătească statului, suma de 3.500.000 lei cheltuieli judiciare.
S-a reținut, în esență, că, în ziua de 9 decembrie 2000, victima P.V., din cauză că nu găsise mai repede un fierăstrău, a început să adreseze injurii și expresii jignitoare fiului său P.M. care locuia într-un imobil alăturat, separat printr-un gard, precum și familiei sale.
În această situație, inculpatul a cerut tatălui său să se liniștească și întrucât nu înceta injuriile, a intrat în curtea tatălui său și văzând la acesta un cuțit ce-l purta sub pulovăr, a luat din apropiere un ciomag și a aplicat acestuia o lovitură în zona urechii drepte, după care a mers la locuința sa și apoi la postul de poliție, relatând cazul.
Victima, a cărei stare se agrava, a fost transportată întâi la dispensarul medical local, apoi la Spitalul Corabia și de acolo la Spitalul de Urgență Prof. „Dr. Bagdasar-Arseni” București, unde a decedat în ziua de 16 aprilie 2001.
Potrivit concluziilor Raportului medico-legal de autopsie, aprobate de Comisia de avizare și control, moartea victimei P.V. a fost violentă, ea datorându-se contuziei și dilacerării cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă, complimentat cu bronho-pneumonie.
Apelul declarat de inculpat prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art.183 din Codul penal, efectuarea unei expertize psihiatrice și în subsidiar aplicarea art.73 din Codul penal, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Craiova prin decizia penală nr.162 din 15 aprilie 2002.
Inculpatul a declarat recurs reiterând motivele formulate în apel.
Critica cu privire la încadrarea juridică a faptei este nefondată.
Prima instanță și cea de apel au reținut corect infracțiunea de omor calificat, asupra tatălui, intenția delictuoasă specifică acestei infracțiuni, fiind corect reținută din modul în care a procedat inculpatul.
Astfel, aplicând victimei o puternică lovitură cu un ciomag asupra capului, provocând grave leziuni (contuzie și dilacerare cerebrală, precum și fractură de boltă craniană) care au dus la deces, inculpatul chiar dacă nu a dorit aceasta, l-a acceptat conștient.
În ceea ce privește cererea pentru efectuarea unei expertize psihiatrice, aceasta nu este obligatorie pentru infracțiunea respectivă și nici nu există indicii care să determine suspiciuni asupra responsabilității inculpatului.
Totodată, se constată că incidentul dintre inculpat și tatăl său, nu a fost de acea intensitate, încât să provoace inculpatului o puternică tulburare sau emoție, care să justifice reacția descrisă, încât corect nu s-a făcut aplicarea art.73 lit.b din Codul penal.
Neconstatându-se nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul este nefondat, urmând a se respinge ca atare, în baza art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală și a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Totodată, urmează a deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive de la 3 septembrie 2001, la data prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr.162 din 15 aprilie 2002 a Curții de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 septembrie 2001 la 31 ianuarie 2003.