Hearings: December | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 482/2003

Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2003.

Decizia nr.482                                                                                               Dosar nr.3304/2002

 

            S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.347 din 19 iunie 2002 a Curții de Apel București  - Secția I penală, privind pe inculpatul I.V.

            S-a prezentat intimatul inculpat, aflat în stare de arest,asistat de avocat A.I. apărător desemnat din oficiu.

            Au lipsit: intimata parte civilă M.P., intimata parte responsabilă civilmente I.F. și Autoritatea Tutelară Primăria Sectorului 6 București .

            Procedura de citare a fost îndeplinită.

            Procurorul a susținut oral recursul parchetului, astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar, solicitând admiterea , casarea  hotărârilor și ca efect al înlăturării circumstanțelor  atenuante prevăzute de art.74,76 din Codul penal , reținute greșit în favoarea inculpatului, să se dispună majorarea  pedepsei aplicate acestuia.

            Apărătorul inculpatului a  pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, având  în vedere atitudinea  sinceră de care a dat dovadă inculpatul pa parcursul desfășurării procesului penal, recunoscând și regretând fapta comisă.

            Inculpatul, în ultimul  cuvânt, a arătat că este de acord cu susținerile apărătorului  său și a mai precizat că în prezent este în curs de cercetare și pentru săvârșirea altor furturi și are un nivel de pregătire redus. 

C U R T E A

            Asupra recursului de față,

            In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

            Prin sentința penală nr.296 din  2 aprilie 2002 Tribunalul București – Secția a II-a penală, în baza art.211 alin.2 lit.d și e Cod penal, cu aplicarea art.99 și următoarele precum și ale art.74 și 76 și art.13 Cod penal, a condamnat pe inculpatul I.V. la 2 ani închisoare, din care s-a dedus reținerea de  o zi , din 1 iunie 1999.

            Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente I.F. la 10.000.000 lei despăgubiri către partea civilă M.P. și la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.

            În fapt, în noaptea de 31 mai /1 iunie 1999 , în jurul orei 2,00, în timp ce partea vătămată M.P. se întorcea la domiciliu, ajungând în scara blocului, inculpatul i-a smuls din mână portofelul ce conținea suma de 5.000.000 lei. Ulterior, inculpatul a tras de tricoul părții vătămate care, astfel bruscată, s-a dezechilibrat și s-a rostogolit pe scări . Inculpatul a încercat să-i smulgă de pe mână brățările și inelele de aur, lovind-o și călcând-o cu piciorul peste braț. Nereușind să-i  ia bijuteriile de mai sus, inculpatul i-a smuls  două lănțișoare de la gât.

            Urmare agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni, pentru a căror vindecare au fost necesare 43 zile îngrijiri medicale.

            Impotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei care a fost stabilită la un cuantum prea mic, astfel că solicită înlăturarea circumstanțelor atenuante.

            Curtea de Apel București –Secția I Penală prin decizia penală 347 din 19 iunie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale 296 din 2 aprilie 2002 pronunțată de Tribunalul  București – Secția a II-a Penală.

            S-a constatat  că inculpatul este arestat în altă cauză.

            Parchetul nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, solicitând reaprecierea probatoriului și apoi să se dispună înlăturarea circumstanțelor atenuante acordate nejustificat și în  consecință să se stabilească pedeapsa ce se cuvine făptuitorului și care  perseverează în comiterea de infracțiuni și în special, furturi.

            Recursul este fondat.

            Examinându-se probatoriul administrat și actele infracționale comise de inculpat și care deși minor, în perioada martie 1999 – decembrie 2001 comite mai multe infracțiuni, printre care și tâlhăria din 31 mai – 1 iunie 1999, prevăzute de art.211 alin.2 lit.d și e Cod penal, ce face obiectul dosarului de față, Curtea reține că într-adevăr, acordarea circumstanțelor atenuante este nejustificată. În prezent este arestat și cercetat în altă  cauză pentru diferite furturi.

Apoi în speță, pe lângă poziția oscilantă de pe parcursul procesului penal, inculpatul inițial nerecunoscând  participarea la săvârșirea faptei, pentru ca ulterior să recunoască, probele dovedesc fără dubiu vinovăția sa . Se mai constată că este și o fire extrem de violentă.Astfel, de pe urma agresării victimei , pentru a putea să-i fure portofelul din mână și cele două lănțișoare din aur, de la gât, aceasta a avut nevoie de 45 zile de îngrijiri medicale,pentru vindecare.

Așa fiind și văzând împrejurările concrete  în care s-a comis tâlhăria precum și toate datele ce caracterizează persoana inculpatului intimat, circumstanțele atenuante au fost recunoscute, fără temei, în favoarea acestuia și ca drept urmare după admiterea recursului, casarea hotărârilor, vor fi înlăturate dispozițiile art.74 și 76 Cod penal.Apoi se va putea stabili pedeapsa corespunzătoare, cerințelor art.72 Cod penal și în condițiile stării de minoritate și a legii penale mai favorabile, în raport de succesiunea legii penale intervenită de la data comiterii faptei și până în prezent.

Numai în acest mod, vor putea fi asigurate și realizate, prevederile art.52 Cod penal, în sensul ca scopul pedepsei să fie și de  reintegrare socială a făptuitorului dar și de prevenția generală pentru cei tentați în a comite fapte penale.

În consecință potrivit art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală recursul declarat de parchet urmează a fi admis, casate hotărârile atacate numai în limita celor analizate , și rejudecând  prin înlăturarea dispozițiilor art.74 și 76 Cod penal se va stabili o nouă pedeapsă pentru inculpat.

Se va deduce din pedeapsă timpul reținerii preventive de 24 ore din prezenta cauză, în baza art.381 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

 

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.347 din 19 iunie 2002 a Curții de Apel București  - Secția I penală, privind pe inculpatul I.V.

            Casează decizia atacată și sentința penală nr.296 din 2 aprilie 2002 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, numai cu privire la reținerea în favoarea inculpatului a prevederilor art.74, 76 din Codul penal, texte pe care le înlătură.

            Modifică pedeapsa aplicată  inculpatului pentru săvârșirea  infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.d, e din Codul penal, cu aplicarea art.99 și urm. din Codul penal și art.13 din Codul penal, în sensul că o majorează de la 2 ani închisoare, la 4 ani închisoare.

            Deduce din pedeapsa aplicată, reținerea de 24 ore, din data de 1 iunie 1999 și constată că  inculpatul este arestat în altă cauză.

            Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

            Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2003.