S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.354/A din 10 iunie 2002 a Curții de Apel București, secți a II-a penală, privind pe inculpatul D.O.M.
S-a prezentat intimatul inculpat, asistat de avocat N.I., apărător desemnat din oficiu și intimata parte responsabilă civilmente S.Z.
Au lipsit intimatele părți responsabile civilmente D.I. și Primăria Sectorului 6 București.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului parchetului, dezvoltând oral motivele formulate prin acesta.
Apărătorul a solicitat respingerea recursului parchetului.
Partea responsabilă civilmente prezentă a cerut respingerea recursului.
Inculpatul este de acord cu susținerile apărătorului său și arată că regretă fapta comisă.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.325 din 4 aprilie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul D.O.M. a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.d, e Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a,c și 76 lit.d Cod penal și art.99 Cod penal.
În baza art.81 și 110 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 1 an și 6 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus durata reținerii inculpatului din data de 13 august 2001 din perioada pedepsei aplicate.
Prejudiciul a fost constatat acoperit prin restituirea bunului sustras.
În baza art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 1.200.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 12 august 2001, în jurul orei 23 inculpatul a smuls telefonul mobil din mâna părții vătămate D.D. care aștepta un taxi.
Prejudiciul cauzat părții vătămate –în sumă de 3.500.000 lei- a fost acoperit prin restituirea bunului sustras.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea și declarația părții vătămate, proces-verbal de depistare, proces-verbal de recunoaștere, fotografii judiciare, declarațiile martorilor și inculpatului, dovada de predare a bunului sustras, anchetă socială.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr.354 din 10 iunie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte sentința penală și, rejudecând, a înlăturat aplicarea art.74 - 76 Cod penal și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului minor de la un an închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare.
Conform art.110 Cod penal, termenul de încercare s-a stabilit la 3 ani și 6 luni, iar celelalte dispoziții ale sentinței penale au fost menținute.
Instanța de apel a apreciat că reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.a,c în favoarea inculpatului nu se justifică, întrucât lipsa antecedentelor penale ține de normalitatea comportamentului uman, iar ancheta socială nu scoate în evidență o conduită specială a acestuia în familie și societate.
Nici împrejurarea că inculpatul – după comiterea infracțiunii - a aruncat bunul sustras și apoi a condus organele de urmărire penală la locul faptei, ceea ce a avut drept consecință recuperarea bunului nu constituie o circumstanță atenuantă.
Cât privește solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București ca pedeapsa aplicată să fie executată în regim de detenție, instanța a considerat-o nefondată, apreciind că familia inculpatului va putea să se ocupe în mod corespunzător de educația sa, iar scopurile pedepsei prevăzute de art.52 Cod penal se pot realiza și fără privare de libertate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și înlăturarea dispozițiilor art.81-110 Cod penal cu consecința executării pedepsei în regim de detenție.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art.3859 alin.1 pct.14 Cod procedură penală.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Curtea de Apel București a individualizat în mod corect pedeapsa aplicată inculpatului dând eficiența cuvenită dispozițiilor articolelor 72 și 52 Cod penal.
Verificarea și valorificarea judicioasă a tuturor datelor cauzei penale referitoare atât la fapta comisă cât și la persoana inculpatului minor i-au permis instanței de apel să tragă concluzia motivată și întemeiată cum că scopul pedepsei dispusă față de acesta poate fi atins și fără executarea ei.
Pericolul social al faptei săvârșite de către inculpat și care rezidă în sustragerea unui bun prin violență, noaptea, în loc public, a fost avut în vedere de instanța de judecată atunci când s-a orientat la cuantumul pedepsei aplicate.
Cât privește suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicarea acesteia este justificată prin situația socială și familială a inculpatului minor care constituie o garanție a faptului că reeducarea sa se va realiza mai degrabă în libertate decât în stare de detenție.
Aplicarea unei pedepse privative de libertate inculpatului care nu a împlinit încă 18 ani și este elev, face parte dintr-o familie organizată și manifestă regret față de fapta comisă, ar fi de natură să determine o schimbare negativă a procesului său de creștere și educare, punându-l în contact cu un mediu mai puțin propice asigurării stabilității unui caracter în plină formare.
Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu constituie o recompensă acordată inculpatului ci o recunoaștere a statutului său uman de până la data comiterii infracțiunii și a potențialului și a disponibilității sale de a demonstra că aceasta a constituit doar un accident în existența sa.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.354/A din 10 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul D.O.M.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 5 februarie 2003.