S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul generala al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.1952 din 1 noiembrie 2001 a Judecătoriei Buftea, privind pe inculpatul N.Gh.
Sau prezentat intimatul inculpat, asistat de avocat B.G., apărător ales și intimata parte vătămată B.V., asistat de avocat T.L.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului în anulare, dezvoltând oral motivele formulate prin acesta.
Apărătorul părții vătămate a solicitat admiterea recursului în anulare.
Apărătorul inculpatului a solicitat respingerea recursului în anulare, întrucât hotărârea atacată este temeinică și legală.
Inculpatul și partea vătămată declară că sunt de acord cu susținerile apărătorilor lor.
C U R T E A
Asupra recursului în anulare de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1952 din 1 noiembrie 2001, Judecătoria Buftea a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.182 alin.1 și 2 Cod penal și art.20 raportat la art.174 Cod penal și a dispus condamnarea inculpatului N.GH pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal și art.76 lit.c Cod penal la pedeapsa de 1 an, o lună și 18 zile închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 și 64 Cod penal.
S-a luat act că inculpatul a executat pedeapsa aplicată în stare de arest preventiv de la 6 octombrie 1999 la 23 noiembrie 2000.
S-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 6.613.000 lei către Spitalul Clinic de Urgență București.
S-a luat act că Spitalul Universitar București și Spitalul Clinic Dr.Bagdasar București nu
s-au constituit părți civile.
S-a respins ca tardivă cererea de despăgubiri formulată de partea vătămată B.V.
In temeiul dispozițiilor art.191 Cod penal s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
In noaptea de 4 spre 5 octombrie 1999, la domiciliul inculpatului a avut loc un conflict între membrii familiei acestuia și familia părții vătămate B.V., conflict în timpul căruia, aflându-se sub imperiul unei puternice tulburări generate de actele agresive săvârșite de partea vătămată și rudele sale înarmate cu obiecte contondente, inculpatul i-a aplicat acestuia o lovitură cu o furcă metalică, producându-i leziuni care au necesitat 180 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, proces-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile părții vătămate, acte medico-legale, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului.
Hotărârea instanței de fond a rămas definitivă prin neapelare.
Impotriva acestei sentințe penale, în temeiul dispozițiilor art.409 și 410 alin.1 partea I pct.7 din Codul de procedură penală, a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, reținând săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.20 raportat la art.174, 175 lit.i Cod penal.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta este întemeiat.
Din întreg ansamblul probator al cauzei rezultă că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu o furcă metalică în cap, cauzându-i, astfel cum rezultă din foaia de observație clinică nr.26646/1422/1999, din raportul medico-legal nr.A 1/J/318 din 6 octombrie 1999 și raportul de expertiză medico-legală nr.A 1/J/318 din 11 aprilie 2000 emise de Laboratorul de Medicină-Legală al Județului Ilfov „fractură craniană intruzivă parietală stângă cu extensie fronto – occipital stângă. Fractură craniană fronto-orbitală dreaptă liniară. Plagă contuză parietală stângă. Hemiplagie dreaptă.
Toate aceste leziuni au impus practicarea eschilectomiei parietale, postoperator partea vătămată prezentând parameridian stâng lipsă de substanță osoasă de 8/4 cu plastie durală și cicatrice de 7 cm” (filele 18, 27, 29 din dosarul de urmărire penală).
Leziunile traumatice au fost produse prin lovire cu corp dur-tăietor despicător – cu suprafață de impact mică (posibil muchie de topor, furcă), au necesitat 180 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei, iar prin lipsa de substanță osoasă craniană și prin sechelele neurologice (hemiplagie, frunstă pareză de nerv facial drept) aceasta a rămas cu infirmitate fizică permanentă.
Curtea constată că ne aflăm în prezența elementelor constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.20 raportat la art.174 – 175 lit.i din Codul penal, având în vedere organul vital lezat de inculpat, instrumentul folosit – apt de a produce moartea, intensitatea loviturii aplicate și consecințele acesteia, faptă pentru care, de altfel, s-a și început urmărirea penală de către procuror.
Instanța de judecată competentă pentru a soluționa acestă cauză este Tribunalul București (conform dispozițiilor art.27 pct.1 lit.a din Codul de procedură penală) căreia îi revine obligația administrării probelor necesare stabilirii vinovăției inculpatului, împrejurărilor în care s-a comis fapta și, raportat la noua încadrare juridică, rezolvarea laturii civile.
Pentru aceste motive, Curtea urmează să admită recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, să caseze hotărârea atacată și să trimită cauza spre judecare, Tribunalului București.
Văzând dispozițiile art.4141Cod procedură penală, art.192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.1952 din 1 noiembrie 2001 a Judecătoriei Buftea, privind pe inculpatul N.Gh.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza, spre judecare, Tribunalului București.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2003.