S-a luat în examinare recursul declarat condamnatul G.I. împotriva deciziei penale nr.736/A din 12 noiembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.
S-a prezentat recurentul condamnat, în stare de arest, asistat de avocat N.I., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul declară că lasă soluția la aprecierea instanței.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Condamnatul a solicitat admiterea recursului și întreruperea executării pedepsei.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.818 din 16 septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală s-a respins, ca nefondată, cererea de întreruperea executării pedepsei, formulată de condamnatul G.I.
Prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr.1613 din 26 iunie 2002, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr.4867/2002 s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe condamnat în favoarea Tribunalului București, care este instanța corespunzătoare în grad, competentă material.
Condamnatul G.I., prin cererea formulată, a solicitat întreruperea executării pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.64 din 19 martie 2001 a Tribunalului Suceava, definitivă prin decizia penală nr.89 din 25 martie 2002 a Curții de Apel Suceava, invocând motive familiale.
S-a mai constatat că acesta nu a făcut dovada existenței unor împrejurări speciale, în sensul art.455 Cod procedură penală, raportat la art.453 lit.c Cod procedură penală, din cauza cărora executarea în continuare a pedepsei ar avea consecințe grave pentru acesta sau familia sa.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul susținând că are de rezolvat situația juridică a locuinței sale.
Prin decizia penală nr.736 din 12 noiembrie 2002 s-a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat cu motivarea că, împrejurarea invocată nu face parte din cazurile prevăzute de lege.
In termen legal, condamnatul a declarat recurs împotriva hotărârilor de mai sus, susținând, în esență, următoarele:
- se impune întreruperea executării pedepsei, deoarece are de rezolvat situația juridică a unei locuințe, aceasta cu atât mai mult, cu cât, se află în executarea unei prelungiri la liberarea condiționată.
Critica formulată se încadrează în cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.171 Cod procedură penală, dar se constată că, în cauză, instanțele au dat o rezolvare cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat, conform legii.
Este adevărat că, potrivit art.455 Cod procedură penală raportat la art.453 alin.1 lit.c Cod procedură penală se poate dispune întreruperea executării pedepsei și atunci când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
Imprejurarea invocată de recurent - referitoare la rezolvarea unei probleme juridice privind o locuință – nu poate fi calificată în sensul legii – o împrejurare de natură să producă consecințe grave pentru condamnat sau familia sa și să poată conduce la admiterea cererii.
Aceasta cu atât mai mult cu cât condamnatul se află aproape de momentul liberării condiționate.
Cum în cauză, instanțele au respectat dispozițiile legii în soluționarea cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat și cum nu se constată nici alte motive de casare, urmare a examinării hotărârilor potrivit art.3859 alin.3 Cod procedură penală, în temeiul art.38515 pct.1 lit.a Cod procedură penală, recursul declarat de condamnat se va respinge, ca nefondat.
Recurentul condamnat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.I. împotriva deciziei penale nr.736/A din 12 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă pe recurent să plătească statului 550.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2003.