S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul D.F. împotriva deciziei penale nr.657 din 24 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția I-a penală.
S-a prezentat recurentul condamnat, în stare de arest, asistat de avocat G.S., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul a declarat că lasă soluția la aprecierea instanței.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Condamnatul arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.789 din 3 septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția II-a penală, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de întrerupere a executării pedepsei de 11 ani închisoare, aplicată condamnatului D.F. prin sentința penală nr.5 din 4 februarie 1999 a Tribunalului Călărași, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3109/30 iunie 2000 a Curții Supreme de Justiție.
S-a reținut că, solicitarea petiționarului condamnat este neîntemeiată, nefiind întrunite dispozițiile art.455 din Codul de procedură penală raportat la art.453 alin.1 lit.c din același cod.
Astfel, s-a reținut că persoana condamnată a solicitat întreruperea executării pedepsei de 11 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, pentru a-și ajuta familia, care are o situație materială grea și a repara imobilul în care locuiește.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul, solicitând să se dispună întreruperea executării pedepsei.
Curtea de Apel București, secția I-a penală, prin decizia penală nr.657 din 24 octombrie 2002, a respins ca nefondat apelul condamnatului, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, condamnatul D.F., reluând motivele formulate în apel.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.455 cu referire la art.453 lit.c din Codul de procedură penală, executarea pedepsei poate fi întreruptă cînd din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care a lucrat. În acest caz, executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni și numai o singură dată.
Din ancheta socială efectuată în cauză, nu au rezultat motive care să conducă la întreruperea executării pedepsei, astfel că, în mod corect, cele două instanțe au apreciat că nu sunt împrejurări speciale ce ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului.
Neexistînd alte motive de recurs care ar putea fi luate în considerare din oficiu, în conformitate cu art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, urmează a se respinge ca nefondat, recursul declarat de condamnat.
Urmează a obliga condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.F. împotriva deciziei penale nr.657 din 24 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă pe recurentul condamnat să plătească statului 550.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2003.