La 14 ianuarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul N.G., împotriva deciziei penale nr.88 din 5 martie 2002 a Curții de Apel București – Secția I penală.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din data de 14 ianuarie 2003, iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 28 ianuarie și 6 februarie 2003.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.769 din 6 decembrie 2001, Tribunalul București – Secția I penală a condamnat, printre alții, pe inculpatul N.Gh., la 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă calificată, prevăzută de art.246 din Codul penal, raportat la art.2481, cu referire la art.258 din același cod.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 și ale art.64 din Codul penal.
In temeiul art.65 alin.2 din Codul penal, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, pe durata de 2 ani, după executarea pedepsei.
Pe latură civilă, s-a luat act că părțile vătămate SC „P” SA Ploiești și SC „S.R.” SA Câmpina, nu s-au constituit părți civile în cauză și s-a constatat că prejudiciile cauzate acestor societăți au fost recuperate.
Totodată, s-a admis, în parte, acțiunea civilă a SC „T” SA Constanța și în temeiul dispozițiilor art.14, raportat la art.346 din Codul de procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata, în solidar cu coinculpatul M.G. (condamnat în aceeași cauză), a sumei de 6.796.527.229 lei cu titlu de despăgubiri civile.
In temeiul art.445 din Codul de procedură penală, s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv filele CEC „barat A 03500003481”, „barat A 03500003482” și „barat A 03500003488”.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La 20 iulie 1998, SC „P” SA Constanța, în calitate de vânzător și SC „T” SA Constanța, în calitate de cumpărător, au perfectat contractul de vânzare-cumpărare nr.319, obiectul acestuia constituindu-l livrarea cantității de 6000 tone motorină, la prețul de 3.366.446 lei/tonă.
La rândul său, societatea comercială cumpărătoare, reprezentată și de N.Gh., director economic a încheiat cu SC „C.I.” SRL un contract de vânzare-cumpărare, în cadrul acestuia obligându-se să livreze 12.000 tone motorină până la sfârșitul anului 1998.
O parte din cantitatea de motorină livrată în cadrul contractului nr.319/1998 (2021 tone) a fost nelivrată de către SC „T” SA Constanța către beneficiara SC „C.I.” SRL la 27 iulie 1998, întocmindu-se factura nr.0431890 în valoare de 6.725.020.711,24 lei.
Având asupra sa fila CEC A 0300003488 semnată și ștampilată în alb, și cunoscând că în contul bancar deschis la S.C. „W.B.” Arad – Sucursala București nu are disponibil, administratorul societății cumpărătoare s-a întâlnit cu N.Gh. căruia i-a dat respectiva filă CEC, acesta completând-o și semnând-o la rubrica „girant pct.2”, deși documentul în cauză nu era emis de societatea cumpărătoare din contractul perfectat, respectiv SC „C.I.” SRL.
Inculpatul N.Gh., ulterior, i-a comunicat directorului general al societății al cărui director economic era el, că fila CEC în cauză nu provenea de la societatea cumpărătoare, cel dintâi dându-i dispoziție să „rezolve situația”.
Ca urmare, reprezentantul societății cumpărătoare i-a remis lui N.Gh., o altă filă CEC, cu aceeași valoare – 6.796.527.229 lei.
Având asupra sa ambele file CEC amintite, N.Gh., la data scadenței, respectiv 17 august 1998 s-a deplasat la Banca Română de Dezvoltare – Sucursala Constanța, cu intenția de a înainta spre decontare una dintre ele.
Lucrătorul bancar, verificându-i cele două file CEC, i-a comunicat inculpatului că acestea întrunesc condițiile de formă impuse de normele specifice și că fila CEC primă, avusese scadența cu două zile mai devreme decât cea de-a doua, emisă de societatea cumpărătoare.
In aceste condiții, deși potrivit clauzelor contractuale, N.Gh., era obligat să utilizeze doar instrumente de plată emise de partenerul de contract, el însă a introdus fila CEC A barat 03500003488, aceasta fiind a unei societăți cu care nu avea încheiat raport contractual.
Unitatea bancară, la data de 21 august 1998, a refuzat plata filei CEC pentru „lipsă totală de disponibil, CEC emis de un trăgător aflat în interdicție bancară, CEC aparținând unui set de instrumente ce a fost retras din circulație”, aspect ce ulterior a fost confirmat și prin adresa nr.81/12 ianuarie 1999 a băncii trăgătorului (filele 136-161 dosar urmărire penală).
Impotriva sentinței, inculpatul N.Gh., a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr.88 din 5 martie 2002, Curtea de Apel București – Secția I penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulțumit și de hotărârea pronunțată de instanța de apel, inculpatul a declarat recurs, motivul invocat fiind greșita stabilire a situației de fapt și, implicit a vinovăției sale în opinia recurentului impunându-se restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pentru completarea urmăririi penale, sens în care va aduce probe noi ce-i vor reliefa nevinovăția.
Aceste probe, în principal, astfel cum a dezvoltat recurentul, sunt legate de SC „S.G.” SA, „Hassan Comimpex” SRL, numiții T.S., A.F. și „inginerii financiare” susținut a fi fost săvârșite de cei doi și persoane din societățile comerciale ai căror acționari erau, față de care, ulterior anului 1998, diferite instanțe au pronunțat hotărâri civile și penale, precum și o eventuală expertiză care să stabilească răspunderea lor contractuală.
Recursul declarat de inculpat este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.246 din Codul penal, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constă din fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane...
Art.258 din Codul penal prevede că dispozițiile art.246 – 250 privitoare la funcționarii publici se aplică și celorlalți funcționari...
Pe de altă parte, conform art.317 din Codul de procedură penală, judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței...
Raportând, la cauză, aceste texte de lege, se reține că SC „T” SA Constanța, la data săvârșirii faptei de către inculpat, membrul al echipei manageriale în calitate de director economic (fila 236 dosar urmărire penal), avea ca acționar majoritar (95,5%), Fondul Proprietății de Stat.
Directorul economic, conform fișei postului întocmită în baza Regulamentului propriu de organizare și funcționare, cât și contractului echipei de management, avea, printre alte atribuții, „coordonarea serviciului financiar, analize economice, contabilitate, angajarea patrimoniului societății în relațiile cu orice fel de terț, răspunzând pentru modul în care acesta este gestionat...”
Inculpatul, director economic al SC „T” SA Constanța, parte contractantă în raporturi comerciale, semnând ca „girant 2” un instrument de plată care nu emana de la cocontractant, neîncasarea sumei ca urmare a neîndeplinirii, cu știință, a îndatoririlor sale de serviciu, a cauzat vătămarea intereselor legale ale societății.
Fapta sa prezintă toate trăsăturile obiective ale infracțiunii prevăzută de art.246 din Codul penal, raportat la art.2481, cu referire la art.258 din același cod. El, prin angajarea, ilegală, a unei modalități de plată necontractate, utilizarea unui CEC, provenit de la o societate cu care nu avea încheiat un contract document completat și semnat ca „girant 2”, deși cunoștea că nu provine de la un contractant, cât privește rezultatul, pentru existența infracțiunii este indiferent dacă fapta a generat direct rezultatul sau dacă ea a concurat cu alte cauze la producerea acestuia. Existența laturii subiective sub forma intenției indirecte: inculpatul și-a reprezentat posibilitatea ca neîndeplinindu-și, cu știință, îndatoririle de serviciu, a acceptat producerea rezultatului păgubitor odată ce a sesizat că fila CEC era emisă de o societate cu care nu avea relații contractuale, dar, totuși, a utilizat-o.
Sub acest aspect deci, instanțele au stabilit o situație de fapt corectă, vinovăția inculpatului fiind probată.
Motivul de recurs vizând restituirea dosarului la parchet, bazat pe așa-zise probe noi, care nu au legătură cu cauza, nu este fondat.
Dar, în ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, 3 ani și 6 luni închisoare, aceasta, deși a fost stabilită prin considerarea, astfel cum prevede art.72 din Codul penal, a pericolului social al faptei, cauzatoare de un prejudiciu mare (aproximativ 7 miliarde lei la nivelul anului 1998), nu s-a acordat suficientă semnificație împrejurărilor în care s-a comis fapta, respectiv pe fondul derulării unor activități comerciale, precum și persoanei inculpatului, fără antecedente penale.
Având în vedere aceste ultime două criterii de individualizare, precum și prevederile art.52 din Codul penal care stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, se reține că acesta poate fi atins și prin dispunerea suspendării executării pedepsei, sub supraveghere, în cauză fiind îndeplinite, cumulativ, toate condițiile prevăzute în art.861alin.1 lit.a, b, c din Codul penal.
Pentru acest considerent, recursul declarat de inculpat fiind fondat, în baza dispozițiilor art.38515pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, va fi admis și se va proceda conform dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de inculpatul N.Gh., împotriva deciziei penale nr.88 din 5 martie 2002 a Curții de Apel București – Secția I penală.
Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr.769 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului București – Secția I penală numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.861 din Codul penal, cu aplicarea art.13 din același cod, dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului N.Gh., pe durata termenului de încercare de 8 ani și 6 luni, în condițiile art.862 din Codul penal.
În baza art.863 alin.1 din Codul penal pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere :
a) să se prezinte în prima zi de marți a fiecărei luni, la organul de poliție de la locul de domiciliu;
b) să anunțe, în prealabil, organului de poliție desemnat, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.359 din Codul de procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 din Codul penal referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei, în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligațiilor stabilite de instanță.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii de o zi, din data de 5 octombrie 1998.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2003.