R O M Â N I A
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr.219 din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.
S-a prezentat: inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales.
Au lipsit intimatele părți civile P.S. și B.L.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a cerut admiterea recursului, punând concluzii cu privire la schimbarea încadrării juridice dată faptei în art.183 Cod penal.
În subsidiar, s-a cerut reducerea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74, 76 Cod penal.
Procurorul a cerut respingerea recursului, ca nefondat, considerând că încadrarea juridică este corectă, iar pedeapsa aplicată just individualizată.
Inculpatul a fost de acord cu concluziile apărătorului.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.91 din 15 aprilie 2002 a Tribunalului Alba a fost condamnat inculpatul P.N. la 17 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.174 Cod penal raportat la art.175 lit.c din Codul penal și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 Cod penal și s-a computat din durata pedepsei perioada detenției preventive.
Inculpatul a fost obligat la 8 milioane lei despăgubiri către partea civilă B.L. și la 30 milioane lei daune morale către minorul P.N.V. și la 500.000 lei lunar cu titlu de despăgubiri periodice lunare către acesta începând cu 15 aprilie 2002 până la încetarea stării de nevoie.
Inculpatul a mai fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că în ziua de 11 septembrie 2001 inculpatul a găsit-o pe soția lui, P.E.N., căzută în curte cu bluza ridicată și pantalonii trași spre genunchi, în stare de ebrietate.
Inculpatul a târât-o pe aceasta de păr și mâini pentru a o introduce în locuință.
În încercarea de a o introduce în bucătărie a lovit-o de mai multe ori cu capul de pragul de la intrare și de tocul ușii. Victima a încercat să iasă dar a căzut la pământ unde a fost lovită de inculpat în cap cu pumnii și cu coada unei mături. Apoi inculpatul a abandonat-o, acoperind-o cu o haină după ce a stropit-o cu apă.
A doua zi rudele victimei au luat măsuri pentru a o transporta la Spitalul Orășenesc Câmpeni unde a decedat după 15 minute de la internare.
Prin decizia penală nr.219 din 10 septembrie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul inculpatului care a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și reducerea pedepsei.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care critică hotărârile pentru încadrarea juridică dată faptei, solicitând schimbarea acesteia în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art.183 Cod penal, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Recursul este întemeiat pentru următoarele motive.
Ceea ce deosebește în mod esențial infracțiunea de omor de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este atitudinea subiectivă a făptuitorului față de rezultatul acțiunilor sale.
Astfel, în timp ce în cazul infracțiunii de omor făptuitorul acționează cu intenția de a ucide victima – prevede și acceptă posibilitatea acestui rezultat – în cazul infracțiunii prevăzută de art.183 Cod penal inculpatul comite acțiunile violente cu intenția de a vătăma dar rezultatul mai grav – uciderea victimei – se produce din culpă în sensul că făptuitorul nu acceptă acest rezultat care devine praeterintenționat.
Or, în cauză intensitatea violențelor exercitate de inculpat asupra victimei începând cu prinderea de păr a acesteia, târârea prin curte, izbirea capului acesteia de planuri dure în mod repetat ca și lovirea în cap a victimei cu pumnii și coada de mătură, relevă că inculpatul a intenționat uciderea victimei și nu administrarea unei corecții violente.
În același sens sunt și constatările raportului medico-legal întocmit în cauză care au identificat multiple leziuni grave la nivelul corpului și capului victimei.
Prin urmare, încadrarea juridică de omor calificat prevăzută de art.174 raportat la art.175 lit.c din Codul penal; reținută de instanțe, este temeinică și legală.
Cât privește pedeapsa aplicată, instanțele de fond și apel au omis să rețină în cauză existența unor împrejurări obiective care constituie circumstanțe atenuante favorabile inculpatului cu consecința aplicării unei pedepse mai ușoare.
Astfel, inculpatul după comiterea faptei a avut o conduită sinceră față de organele de urmărire penală și a relatat modul în care a comis infracțiunea.
Pe de altă parte, din actele dosarului rezultă că victima avea obiceiul de a consuma în mod exagerat alcool, ajungând în stare avansată de ebrietate ceea ce era de natură să atragă o reputație proastă familiei inculpatului. Chiar dacă această situație nu poate primi semnificația unei provocări din partea victimei așa cum susține inculpatul, această împrejurare în raport de conduita generală bună a făptuitorului poate fi considerată o circumstanță favorabilă acestuia, în ce privește răspunderea penală.
Prin urmare, Curtea va reține că recurentul a comis fapta în condițiile circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 din Codul penal.
Așa fiind, în temeiul art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală va admite recursul inculpatului, va casa hotărârile pronunțate și va reduce pedeapsa prin aplicarea art.74-76 Cod penal de la 17 ani la 10 ani închisoare, menținând restul dispozițiilor.
Se va computa din pedeapsă durata prevenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr.219 din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.
Casează hotărârea pronunțată precum și sentința penală nr.91 din 15 aprilie 2002 a Tribunalului Alba, numai cu privire la pedeapsa principală.
Face aplicarea art.74, 76 din Codul penal.
Reduce pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174, 175 lit.c din Codul penal, de la 17 ani închisoare la 10 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 13 septembrie 2001 la 6 februarie 2003.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 6 februarie 2003.