Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 195 din 2 mai 2002, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpații:
1. D.A.C. la 4 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) și alin. (3) lit. a) C. pen.;
2. O.N. la 4 ani închisoare, pentru complicitate la furt calificat, infracțiune prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) și alin. (3) lit. a) C. pen.;
3. O.V. la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) și alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și
4. D.I. la 2 ani închisoare pentru complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) și (2), raportat la art. 76 lit. c) C. pen., cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform art. 861 C. pen.
Prin aceeași hotărâre, inculpații D.A.C. și O.V. au fost obligați să plătească părții civile S.N.P. P. S.A. București, sucursala PETROTRANS Ploiești 1.123.848 lei și respectiv 18.892.848 lei și respectiv 18.892.556 lei cu titlu de despăgubiri civile, iar în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., de la inculpații D.A.C. și O.N., au fost confiscate obiectele ce au folosit la săvârșirea infracțiunii.
S-a reținut că, la începutul lunii decembrie 2001, inculpatul O.V. le-a propus soților D.A.C. și D.I. ca, în contul datoriei de 500 dolari pe care aceștia o aveau față de el, să-i permită să monteze o instalație improvizată pe conducta aparținând sucursalei PETROTRANS Ploiești, ce tranzita grădina lor, în scopul sustragerii de produse petroliere.
Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpații O.N. și O.V. au montat instalația, pe care au acoperit-o cu pământ, după care folosindu-se de aceasta inculpatul O.V. a sustras 420 litri benzină, din care 400 litri i-a vândut unor persoane necunoscute și 20 litri i-a dat inculpatei D.A.C.
Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel inculpații D.A.C., O.V. și O.N., solicitând reindividualizarea sancțiunilor penale.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 363 din 8 august 2002, a admis apelurile declarate de către inculpați, a desființat în parte, în latura penală, hotărârea atacată și, reținând în favoarea acestora circumstanțe atenuante reale și personale, conform art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., a redus pedepsele la câte 2 ani închisoare pentru fiecare inculpat, dispunând ca pedepsele să fie executate prin muncă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
S-a susținut că pedepsele aplicate inculpaților sunt excesiv de blânde, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare și nu răspund criteriilor înscrise în art. 72 C. pen., care au fost restrictiv interpretate.
În concluzie, procurorul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea hotărârii primei instanțe.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 52 alin. (1) C. pen., „pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 72 alin. (1) C. pen., „la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”.
Din analiza textelor de lege enunțate, rezultă că instanțele de judecată au obligația să examineze toate elementele obiective și subiective, astfel încât, pedeapsa stabilită să fie adoptată, prin cuantum și modalitate de executare, fiecărui caz individual.
În speță, pedepsele stabilite de instanța de apel nu răspund imperativelor legale invocate și nu constituie măsuri de constrângere și mijloace eficiente pentru reeducarea inculpaților.
Aplicând pedepse sub minimul prevăzut de lege și neprivative de libertate (pentru inculpații O.V. și O.N.) s-a minimalizat gradul de pericol social al infracțiunilor, în contextul în care frecvența ridicată a sustragerilor petroliere s-a transformat într-un adevărat fenomen infracțional.
În raport de modalitatea concretă de concepere și realizare a activității infracționale, de scopul vizat, de cantitatea de benzină sustrasă, de perseverența infractorilor și de poziția procesuală constant nesinceră, se apreciază că reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților nu se justifică, cu atât mai mult cu cât, inculpatul O.V. s-a sustras cercetărilor penale, iar inculpata D.A.C. a mai fost trimisă în judecată și condamnată pentru același gen de infracțiuni.
Așa fiind, conform art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de parchet, se va casa decizia pronunțată și se va menține hotărârea primei instanțe.
Conform art. 88 C. pen., se va deduce arestarea preventivă pentru inculpata D.A.C. de la 22 decembrie 2001 la zi, iar pentru inculpatul O.V. de la 12 februarie 2002 la zi.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu pentru inculpata D.A.C. și O.N. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva deciziei penale nr. 363 din 28 august 2002 a Curții de Apel Ploiești, privind pe intimații inculpați D.A.C., O.V. și O.N.
Casează hotărârea atacată și menține sentința penală195 din 2 mai 2002 a Tribunalului Prahova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților D.A.C., perioada arestării preventive de la 22 decembrie 2001, iar pentru O.V., de la 12 februarie 2002 la 6 februarie 2003, pentru ambii inculpați.
Onorariul de avocat pentru inculpații D.A.C. și O.N., în sumă de câte 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2003.