S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul O.I. împotriva deciziei penale nr.380 din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova.
S-a prezentat inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat D.C., lipsind intimatele părți civile Spitalul Clinic nr.1 Craiova, G.F. și G.I., cât și intimatele părți vătămate V.N. și O.M.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a cerut admiterea recursului, punându-se concluzii cu privire la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav în infracțiunea de tâlhărie, urmată de moartea victimei. În subsidiar s-a cerut reducerea pedepsei.
Procurorul a cerut respingerea recursului ca nefondat, încadrarea juridică fiind corectă, iar pedeapsa aplicată fiind just individualizată.
Inculpatul a fost de acord cu susținerile apărătorului.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
- câte 5 ani închisoare în baza art.208, 209 alin.1 lit.g Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal pentru trei fapte;
- 3 ani închisoare în baza art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și
- 20 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal în baza art.211 alin.2 lit.d și f și alin.3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal.
S-a aplicat și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus detenția acestuia cu începere de la 22 iulie 2000, la zi.
Au fost constatate recuperate prejudiciile cauzate părților vătămate V.N., G.I. și O.M.
A fost obligat inculpatul la plata a 487.449 lei despăgubiri civile către Spitalul clinic județean nr.1 Craiova, cu dobânzile legale calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.
A fost obligat inculpatul la plata a 10.000.000 lei daune morale către partea civilă G.I.
A mai fost obligat inculpatul la plata a 5.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 750.000 lei, reprezintă onorarii pentru apărători din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, pe baza probelor administrate, respectiv declarațiile părților vătămate V.N., G.I., O.M., procesul verbal de cercetare la locul faptei, fotografiile judiciar operative, procesele verbale de percheziție domiciliară, raportul de constatare medico-legală autopsie nr.1937/A.3/2000 al Institutului de Medicină Legală Craiova, avizat de Comisia de control și avizare a actelor medico-legale, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului și celelalte acte de la dosar, a reținut următoarea situație de fapt:
1. În noaptea de 24 iunie 2000 inculpatul O.I. a sustras din grădina părții vătămate V.N. o pompă tip „K”, un furtun din plastic și un cablu electric, bunuri valorând în total 1.300.000 lei.
2. Într-o noapte de la începutul lunii iulie 2000, inculpatul a pătruns pe poarta neasigurată în curtea părții vătămate G.I., de unde a sustras o instalație din cupru pentru fabricat țuică (cazanul și componentele aferente) în valoare de 5.000.000 lei.
A doua zi inculpatul a vândut bunurile sustrase martorei D.M. contra sumei de 200.000 lei.
3. În noaptea de 16/17 iulie 2000 inculpatul a sustras de pe un teren cultivat cu pepeni verzi, aparținând părții vătămate O.M., un număr de 4 țevi din aluminiu folosite la irigat, în valoare de 400.000 lei.
4. În primăvara anului 2000 inculpatul a efectuat diferite munci în gospodăria victimei G.S., persoană în vârstă de 79 de ani, care prezenta o hemipareză dreapta și care locuia singură.
În luna mai 2000, victima a renunțat la serviciile inculpatului, interzicându-i accesul în locuința sa.
Fiind nemulțumit de modul cum fusese plătit de victimă, inculpatul a luat hotărârea de a sustrage unele bunuri din locuința acesteia.
Astfel, în seara zilei de 20 iulie 2000, în jurul orei 22,00, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice, inculpatul a pătruns în curtea victimei și s-a deplasat în dependința unde aceasta dormea și își ținea majoritatea lucrurilor.
Sesizând prezența unei persoane străine în încăpere, victima a început să strige după ajutor, astfel că inculpatul a început să o lovească cu pumnii peste corp, după care s-a suit peste ea în pat și a strâns-o cu mâinile de gât, aducând-o în stare de inconștiență.
După aceasta, inculpatul a găsit asupra victimei o cârpă în care se afla suma de 300.000 lei, pe care și-a însușit-o, mergând apoi la locuința sa, unde a relatat cele întâmplate concubinei sale.
La scurt timp după aceasta, inculpatul a revenit în locuința victimei, de unde a sustras butelia de aragaz și cinci saci cu grâu, bunuri pe care le-a transportat la domiciliul său cu ajutorul unui cărucior.
Victima a fost găsită a doua zi de martora P.E., în stare de semiconștiență, fiind transportată la spital, unde a decedat la 26 iulie 2000.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul dolj și inculpatul O.I.
În apelul parchetului s-a solicitat reîncadrarea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.d și f și alin.3 Cod penal într-o infracțiune de omor deosebit de grav, prevăzută de art.174, 176 lit.d cod penal și o infracțiune de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.d și f Cod penal, întrucât decesul victimei a fost cauzat de fapta intenționată a inculpatului și confiscarea specială de la acesta a sumei de 200.000 lei, primită de la martora D.M., cu care aceasta nu s-a constituit parte civilă.
În apelul inculpatului s-a susținut că nu a exercitat violențe împotriva victimei G.S. ci doar a sustras de la aceasta o butelie de aragaz și o cantitate de grâu. De către apărătorul acestuia s-a solicitat atenuarea tratamentului sancționator.
Prin decizia penală nr.380 din 16 septembrie 2002, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus casarea hotărârii atacate și în baza art.334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.d și f și alin.3 Cod penal într-o infracțiune prevăzută de art.174, 176 lit.d Cod penal și o infracțiune prevăzută de art.211 alin.2 lit.d și f Cod penal.
În baza art.174, 176 lit.d Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul O.I. la 23 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 10 ani a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal.
În baza art.211 alin.2 lit.d și f Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b cod penal, a fost condamnat inculpatul la 10 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 Cod penal, au fost contopite pedepsele în pedeapsa principală cea mai grea de 23 ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o durată de 10 ani a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal.
A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus, în continuare, detenția acestuia cu începere de la 6 februarie 2002, la zi.
În baza art.118 lit.d Cod penal s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 200.000 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.I.
A fost obligat inculpatul la plata a 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 300.000 lei, urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Biroul de Avocați Craiova.
Împotriva deciziei penale sus-menționată, inculpatul O.I. a declarat recurs, solicitând menținerea sentinței penale nr.69 din 6 februarie 2002 a Tribunalului Dolj.
În subsidiar, s-a cerut redozarea pedepsei.
Recursul declarat de inculpatul O.I. este nefondat.
Din examinarea probelor și lucrărilor dosarului se constată că instanța de apel a reținut corect situația de fapt pe baza probelor administrate în cauză, de altfel necontestate de inculpat, și a făcut de asemenea o corectă încadrare juridică a faptei.
Instanța a reținut că în seara zilei de 20 iulie 2000, în jurul orei 22,00, victima a fost lovită cu pumnii pe tot corpul, după care s-a suit peste ea în pat și-a strâns-o cu mâinile de gât, aducând-o în stare de inconștiență.
Internată în spital a doua zi, victima a decedat la data de 26 iulie 2000.
Expertiza medico-legală efectuată în cauză a concluzionat că moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se insuficienței cardio-respiratorii, consecința sindromului asfixic urmare a sugrumării și compresiunii toracice cu fracturi costale, complicat cu accident vascular ischemic cerebral la un organism în vârstă și cu multiple tare organice. În raport cu această situație de fapt rezultă că inculpatul a săvârșit omorul prin cruzimi.
Scopul urmărit de inculpat prin săvârșirea actelor de agresiune fiind însușirea unei sume de bani aparținând victimei, ceea ce de fapt s-a și produs, el se face vinovat de săvârșirea a două infracțiuni și anume de omor deosebit de grav, prevăzută de art.176 lit.d cod penal și de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.d și f Cod penal, aflate în concurs real prevăzut de art.33 lit.a Cod penal, așa cum în mod corect a reținut instanța de apel.
Totodată, se constată că instanța a individualizat în mod just pedeapsa în raport de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, evaluând corect gradul de pericol social al faptei săvârșite precum și al persoanei inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, astfel că pedeapsa de 23 de ani închisoare este corespunzătoare criteriilor enunțate și nu sunt temeiuri de reducere.
Criticile fiind așadar neîntemeiate, și nici din oficiu nu se constată alte motive care ar putea fi luate în considerare, recursul examinat este nefondat, urmând a fi respins ca atare în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de inculpatul O.I. împotriva deciziei penale nr.380 din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 22 iulie 2000 la 6 februarie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 6 februarie 2003.