Hearings: December | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 592/2003

Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2003.

            S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații P.M., P.R. și S.D. împotriva deciziei penale nr.367 din 25 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

            S-au prezentat inculpații, în stare de arest, asistați de apărător desemnat din oficiu, avocat B.A. lipsind intimatele părți civile B.M. și S.C.”A” SA Variaș.

            Procedura de citare a fost îndeplinită.

            Apărătorul inculpaților a cerut admiterea recursurilor punându-se concluzii cu privire la reducerea pedepselor.

            Procurorul a cerut respingerea recursurilor ca nefondate, pedepsele fiind just individualizate.

            Inculpații au fost de acord cu susținerile apărătorului.

           

C U R T E A

 

            Asupra recursurilor de față;

            În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

            Tribunalul Timiș, prin sentința penală nr.432 din 5 iunie 2002, pronunțată în dosarul nr.5275/P/2002, în baza art.211 alin.2 lit.a,c,d și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal, art.13 Cod penal, i-a condamnat pe inculpații :

            U.G., S.D. și P.R.  la câte 16 ani închisoare fiecare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.

            A aplicat inculpaților pedeapsa complementară de interzicere a exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d,e Cod penal, pe o durată de 5 ani.

            În baza art.211 alin.2 lit.a,c,d și alin.3 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal, art.37 lit.a Cod penal, art.13 Cod penal, P.M. la  16 ani închisoare.

            În baza art.61 Cod penal, a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 571 zile închisoare ce a mai rămas de executat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.98/1998 a Judecătoriei Sânnicolau Mare și a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință în cea mai grea, pe care a sporit-o cu 1 an și a dispus executarea pedepsei totale de :

            - 17 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.

            A aplicat inculpatului pedeapsa complementară de interzicere a exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d,e Cod penal, pe o durată de 5 ani.

            În baza art.211 alin.2 lit.a,c,d Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal, art.13 Cod penal  Ș.L. la  8 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.

            A menținut starea de arest a inculpaților și a dedus din pedeapsă durata arestării din 17 ianuarie 2001 la zi pentru inculpatul P.R. și de la 3 ianuarie 2001 la zi pentru ceilalți inculpați.

            A confiscat de la inculpatul S.D. un clește de metal.

            I-a obligat pe inculpați în solidar, să plătească părții civile B.M., suma de 15.000.000 lei și părții civile S.C.”A” SA Variaș suma de 17.550.000 lei despăgubiri civile.

            A dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților, până la concurența sumelor menționate mai sus.

            A constatat că Spitalul Municipal Timișoara nu s-a constituit parte civilă.

            I-a obligat pe inculpați la câte 2.700.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat și a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 2.500.000 lei onorar avocat din oficiu către Baroul Timișoara.

            Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele :

            Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, înregistrat la Tribunalul Timiș sub nr.10384/P din 18 octombrie 2001, au fost trimiși în judecată inculpații U.G., P.M., S.D., P.R., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.211 lit.a,c,d și alin.3 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal și art.37 lit.a Cod penal în ce privește pe inculpatul P.M. și pe inculpatul Ș.L. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,c, d, Cod penal cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal, reținându-se că în seara zilei de 15/16 decembrie 2000, inculpații au hotărât în baza unei înțelegeri prealabile, să sustragă saci cu îngrășăminte chimice din magazia S.C. “A” SA Variaș, situată în această localitate. Astfel, inculpații având asupra lor căciuli negre, au pătruns în curtea unității prin escaladarea gardului și fiind surprinși de paznicul unității, P.G., inculpații U.G., P.M., S.D. și P.R. au aplicat mai multe lovituri paznicului și în urma acestor violențe victima a decedat în data de 31 decembrie 2000. După lovirea paznicului, aceștia l-au legat, imobilizându-l și apoi toți inculpații au încărcat sacii într-o căruță cu cai, sustrăgând 22 saci cu îngrășăminte chimice și 5 saci cu porumb, lăsând paznicul legat în magazie.

            Prin sentința penală nr.8 din 14 ianuarie 2002, inculpatul P.M. a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare, iar ceilalți inculpați la câte 16 ani închisoare și au fost obligați în solidar să despăgubească părțile civile.

            Împotriva sentinței au declarat apel procurorul și inculpații, apeluri admise de Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr.158/A/2002, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș, pe motiv că instanța de fond nu a făcut aplicarea art.334 Cod procedură penală și l-a condamnat pe inculpatul Ș.L. în baza alin.3 art.211 Cod penal, fără a pune în discuție noua calificare, mai gravă, astfel că au fost încălcate dispozițiile art.334 Cod procedură penală.

            Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.5275/P din 9 mai 2002.

            Procedând la rejudecarea cauzei, în baza probelor administrate în dosarul nr.10384/P din 18 octombrie 2001, prima instanță a constatat următoarele :

            În seara zilei de 15/16 decembrie 2000, inculpații și minorul A.N.G., față de care s-a disjuns cauza, s-au întâlnit în barul „N” din localitatea Variaș, unde s-au înțeles să se deplaseze la S.C. “A” SA Variaș (fostul SMA Variaș) și din magazii să sustragă saci de îngrășăminte chimice.

            În baza acestei înțelegeri, în jurul orelor 23 – 23,30, inculpații și minorul menționat mai sus, s-au dus la unitatea amintită, având asupra lor căciuli negre iar inculpatul S.D. un clește. Prin escaladarea gardului împrejmuitor, inculpații și învinuitul au pătruns în curtea unității și s-au dus la geamul primei magazii de la gard, după care au înlăturat scândurile montate la geam.

            În timpul acestei activități, inculpații au observat că se apropie de ei paznicul unității, P.G., având asupra sa o lanternă. Pentru a nu fi văzuți, inculpații s-au ascuns lângă o remorcă, situată în apropiere de geamul forțat, iar când paznicul a ajuns în dreptul lor, inculpații au sărit la acesta, aplicându-i lovituri cu pumnii și picioarele. În urma violențelor, inculpații amintiți mai sus l-au legat pe P.G. de mâini și picioare cu sârmă și l-au introdus și închis în magazia în care se afla moara de măcinat cereale a unității, situată lângă magazia a cărui geam a fost forțat.

            Inculpatul U.G. a intrat apoi prin escaladarea geamului în magazie și le-a dat celorlalți inculpați saci cu îngrășăminte, pe care i-au transportat până la gardul unității. Cu cleștele patent pe care îl avea asupra sa, inculpatul S.D. a tăiat belciugul de prindere al lacătului de la magazia de cereale a S.C.”A” SA Variaș, de unde inculpații au luat cinci saci cu porumb, pe care i-au dus tot la gardul unității. După un anumit timp, în magazia cu sacii de îngrășăminte a intrat prin escaladarea geamului, inculpatul P.R. pentru a-l înlocui pe inculpatul Ulița, care obosise și a continuat să dea saci celorlalți inculpați.

            În timpul activităților de scoatere a sacilor din magazie și de depozitare lângă gardul unității, inculpatul P.M. s-a dus la domiciliul inculpatului S.D., situat în Variaș nr.1094, de unde s-a întors cu o căruță cu cai pentru transportul bunurilor sustrase.

            Între timp, P.G., închis în magazie, a reușit să se dezlege și a spart geamul de la magazie pentru a putea ieși, în condițiile în care ușa era închisă. Auzind zgomotul produs de sticla spartă, inculpații U.G., S.D. și P.R. (care între timp ieșise din magazie), s-au dus la magazia în care se afla paznicul și au exercitat asupra acestuia violențe, aplicându-i lovituri cu picioarele, apoi l-au legat de mâini și picioare cu sârmă. Inculpatul P.R. a rămas după imobilizarea paznicului în magazie să-l supravegheze.

            După ce inculpatul P.M. a apărut cu căruța, inculpații au încărcat  sacii  (22 saci  cu  îngrășăminte  chimice  și  5 saci  cu porumb) și împreună au părăsit incinta S.C.”A” SA Variaș, lăsându-l pe paznic legat în magazie.

            Paznicul P.G. a fost găsit legat în magazie a doua zi dimineața la orele 6,50 de magazionerul M.M., care a anunțat poliția.

            P.G. i-a relatat lui M.M. că a fost atacat de patru indivizi mascați, care i-au aplicat lovituri cu o scândură, cu pumnii și picioarele, după care l-au legat de mâini și picioare și l-au închis în magazia în care a fost găsit.

            Urmare a leziunilor suferite, P.G. a fost internat la spital și supus unei intervenții chirurgicale, însă în ciuda îngrijirilor medicale ce i-au fost acordate, acesta a decedat la data de 31 decembrie 2000.

            În raportul medico-legal de autopsiere nr.5/A din 3 ianuarie 2001, se arată că moartea numitului P.G. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute din cadrul traumatismului toracic cu fracturi costale multiple și volet costal pe fondul unei insuficiențe cardio-respiratorii cronice printr-o patologie cronică (bronhopneumonie cronică obstructivă,cardiomegalie, arteroscleroză, miocadrofibroză). În raport se mai arată că leziunile de violență s-au putut produce prin loviri directe și repetate cu corpuri dure, moartea datând din 31 decembrie 2000.

            În zilele următoare sustragerii îngrășămintelor, acestea au fost valorificate de inculpați, reușind să vândă 21 saci numitului R.I. din Periam cu 2.100.000 lei, iar sacii cu porumb au fost vânduți  lui C.P. la prețul de 314.000 lei, banii fiind împărțiți între inculpați.

            Inculpații U.G., P.M. și P.R. au recunoscut că au exercitat violențe asupra victimei, fiecare participând   într-un fel sau altul la lovirea acestuia. Inculpatul S.D. nu a recunoscut că el ar fi lovit victima, arătând numai că a participat la cea de-a doua agresiune a paznicului, doar pentru a-i lua lopata pe care acesta o avea în mână și intenționa să-l lovească, însă el nu l-a lovit pe paznic.

            Din declarațiile celorlalți coinculpați și din declarația victimei, care a fost interogat la spital, care a arătat că a fost agresat de patru persoane, rezultă că la agresarea paznicului au participat toți cei patru inculpați.

            S-a reținut că, fapta acestor inculpați, de a aplica lovituri victimei P.G., care au dus la moartea acestuia, în scopul de a sustrage bunurile menționate mai sus de la partea vătămată S.C. “A” SA Variaș, constituie infracțiunea de tâlhărie în formă calificată, urmată de moartea victimei, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,c,d și alin.3 Cod penal. Întrucât din probatoriul administrat în cauză nu s-a reținut că inculpatul Ș.L. ar fi participat la săvârșirea violențelor asupra victimei, ci doar la sustragerea îngrășămintelor, fapta acestuia constituie infracțiunea de tâlhărie în formă calificată, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,c,d Cod penal.

            La  individualizarea  pedepselor, s-a  avut în vedere pericolul social al infracțiunii, circumstanțele reale și personale ale inculpaților, împrejurarea în care s-a comis fapta.

            Împotriva sentinței au declarat apel inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelurilor, desființarea sentinței, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat și reducerea pedepselor aplicate.

            Prin decizia penală nr.367A din 25 septembrie 2002 Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați.

            Verificându-se legalitatea și temeinicia sentinței supuse apelului, se constată că prima instanță, pe baza probelor ce au fost administrate, a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpaților, făcând o corectă încadrare în dispozițiile legale sus menționate.

            În raport de activitatea fiecărui inculpat și ținând seama de probele ce au fost administrate, recunoașterile inculpaților, declarațiile martorilor audiați, raportul de expertiză și restul probelor, instanța a reținut în mod corect încadrarea juridică a faptelor, respectiv că inculpații U.G., P.M. și P.R. au exercitat violențe asupra victimei, fiecare participând la lovirea acesteia, violențe care au dus la moartea victimei. Inculpații au aplicat aceste violențe în scopul de a sustrage bunurile de la partea vătămată, astfel că fapta acestora întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă continuată, urmată de moartea victimei.

            În privința inculpatului Ș.L., în sarcina acestuia, corect s-a reținut doar infracțiunea de tâlhărie, acesta neparticipând direct la actele de violență asupra victimei.

            La stabilirea pedepselor, instanța a avut în vedere pericolul social deosebit al faptelor săvârșite de inculpați, consecințele grave ale faptelor, starea de recidivă a inculpatului P.M.. Pedepsele aplicate sunt de natură să ducă la reeducarea inculpaților și să realizeze prevenția generală, astfel că nu se impune modificarea lor.

            Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor.

            Curtea, examinând cauza în raport de motivul invocat cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.3859 alin.1 pct.14 și alin.3 al aceluiași articol, constată că recursurile sunt nefondate.

            Individualizarea pedepselor s-a făcut cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.72 Cod penal, dându-se eficiența deplină pericolului social al faptei săvârșite care este deosebit de ridicat avându-se în vedere nu numai rezultatul dar și modalitatea în care inculpații au conceput săvârșirea faptei precum și datele ce caracterizează persoana inculpaților respectiv lipsa de ocupație a tuturor, starea de recidivă a inculpatului P.M.. Pentru aceste considerente, Curtea, apreciază că nu se justifică reducerea pedepsei pentru nici unul dintre inculpații recurenți.

            În consecință, neconstatându-se vreun motiv care examinat din oficiu să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpați.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

 

Respinge recursurile declarate de inculpații P.M., P.R. și S.D. împotriva deciziei penale nr.367 din 25 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.R., perioada arestării preventive de la 17 ianuarie 2001 la 6 februarie 2003, iar pentru inculpații P.M. și S.D., perioada arestării preventive de la 3 ianuarie 2001 la 6 februarie 2003.

Obligă pe recurenți să plătească statului câte 1.100.000 lei, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

            Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2003.