Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 265 din 13 iunie 2002, Tribunalul Prahova a condamnat, printre alții, pe inculpatul C.A.T. zis O. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie în formă continuată prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 99 și art. 13 C. pen., a unei infracțiuni de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și a unei infracțiuni de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (1), cu aplicarea art. 99 C. pen.
Prin aceeași hotărâre, instanța de judecată a obligat pe inculpat să plătească părții civile G.E.C., în solidar cu inculpatul R.M.A. și părțile responsabile civilmente R.I., D.L.A., C.G. și C.N., 21.000.000 lei despăgubiri civile și 7.000.000 lei daune morale. În baza art. 118 lit. d) C. pen., aceeași instanță a dispus confiscarea, de la fiecare inculpat, a sumei de 150.000 lei reprezentând beneficiu realizat în urma săvârșirii infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate D.A.C.
S-a reținut că în perioada ianuarie 2001 – ianuarie 2002, în baza aceleași rezoluții infracționale, prin amenințare și violență, inculpatul C.A.T. împreună cu inculpatul R.M.A. au deposedat de diferite sume de bani pe părțile vătămate D.A.C. și G.E.C.
S-a mai reținut că în data de 8 ianuarie 2002, cei doi inculpați l-au acostat pe G.E.C. și i-au cerut să le dea bani. Partea vătămată le-a spus că nu are bani și atunci cei doi inculpați i-au fixat termen data de 15 sau 16 ianuarie, când urma să le aducă suma de 500.000 lei, în caz contrar amenințându-l că-l vor bate. A doua zi, cei doi inculpați au așteptat pe partea vătămată și, pentru a-i demonstra că nu glumesc și că trebuie să aducă banii, au lovit-o cu pumnii și picioarele. În urma agresiunii exercitate de către cei doi inculpați partea vătămată a suferit mai multe leziuni: orbitopalpebral O.D. echimoză roșie violacee pe fond tumefiat, tumefiere buză superioară cu echimoză violacee față vestibulară subiacent cu fractură coronoră incisivi centrali superiori 11 și 21 și fractură parțială coronară incisiv lateral superior 12.
Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cât și cei doi inculpați, criticile privind greșita individualizare a pedepselor, încadrarea juridică a faptei cu referire la reținerea sluțirii, întinderea prejudiciului.
Curtea de Apel Ploiești, secția penală, prin decizia penală nr. 419 din 18 septembrie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și inculpatul C.A.T. și a luat act că inculpatul R.M.A. și-a retras apelul declarat împotriva sentinței.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită, că în raport de această situație încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de cei doi inculpați este corectă și că pedepsele sunt just individualizate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul C.A.T. a declarat recurs, reiterând motivele apelului, în sensul că:
- nu a existat o înțelegere prealabilă, activitatea inculpaților fiind spontană, întâmplătoare;
- cu ocazia săvârșirii infracțiunii de șantaj s-au mai petrecut două infracțiuni de tâlhărie și lovire, fără știință și participarea inculpatului C.A.T.;
- activitatea desfășurată în cursul anului 2001, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie ci ale celei de șantaj;
- inculpatul C.A.T. nu a avut nici o participare la lovirea părții vătămate G.E.C. și săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, aceasta fiind și greșit calificată;
- în raport de contribuția redusă a acestuia, în mod greșit inculpatul a fost obligat să plătească suma de 7.000.000 lei daune morale;
- pedeapsa aplicată este exagerat de mare.
Recursul este nefondat.
Situația de fapt a fost corect stabilită de prima instanță și a rezultat din depozițiile martorilor C.M., A.M.C., I.E., C.C.A., actele medico-legale, anchetele sociale, declarațiile inculpaților și procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
Inculpatul C.A.T. a recunoscut în declarațiile date în prezența părintelui și a apărătorului că a comis faptele imputate, dând detalii cu privire la locul și ora la care a acționat, precum și la faptul că a aplicat lovituri părților vătămate.
Acesta a precizat că de câteva ori pe săptămână, în perioada ianuarie 2001 – ianuarie 2002, împreună cu inculpatul R.M.A. se deplasa în zona școlii și deposeda părțile vătămate de sume cuprinse între 10.000 – 50.000 lei.
În ceea ce privește fapta săvârșită în dauna părții vătămate G.E.C., aceasta a fost corect încadrată în dispozițiile art. 182 C. pen., fiind irelevant faptul că pentru leziunile suferite a necesitat 8 – 9 zile de îngrijiri medicale față de faptul că pierderea dinților din față a creat o dezarmonie în fizionomia părții vătămate, reprezentând un prejudiciu estetic ireversibil și care constituie o sluțire în sensul art. 182 C. pen.
În raport de faptele comise și persoana infractorului, instanțele au aplicat și pedepse just individualizate, conform art. 72 C. pen. și care să-și atingă scopul preventiv și educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Constatând că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 30 ianuarie 2002 la zi.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de inculpatul C.A.T. împotriva deciziei penale nr. 419 din 18 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 30 ianuarie 2002, la 6 februarie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2003.