S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul I.A.M. împotriva deciziei penale nr.605 din 23 septembrie 2000 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.
S-a prezentat inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat B.A.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, punând concluzii cu privire la reducerea pedepsei.
Procurorul a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul a cerut admiterea recursului, invocând prevederile art.16 din Legea nr.143/2000, specificând că în cursul urmăririi penale a denunțat și facilitat identificarea unor participanți consumatori și distribuitori de droguri, beneficiind de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.655 din 16 iulie 2002 Tribunalul București – Secția I penală, a condamnat pe inculpatul I.A.M. la 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art.71, 64 din Codul penal, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.4 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal.
In baza art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 21 iunie 2002, la zi și în baza art.350 din același cod, a menținut starea de arest a inculpatului.
Conform art.191 din Codul de procedură penală, instanța l-a obligat pe inculpat să plătească statului 3.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
S-a reținut că, în noaptea de 20/21 iunie 2002, în jurul orelor 2,00, inculpatul s-a dus cu un taxi la scara unui bolc de pe Aleea Livezilor, Sectorul 5 din București și l-a scurt timp, a revenit la taxi plecând la str.Oprea Ilie din același sector.
Când a coborât din taxi, inculpatul fiind oprit de un organ de poliție, a încercat să fugă, dar a fost reținut de acesta.
In acest moment, inculpatul a aruncat lângă piciorul său o punguță cu un praf de culoare bej.
Potrivit raportului de constatare medico-legală aceasta conținea 0,08 gr. Heroină.
Inculpatul a recunoscut că a cumpărat punguța cu heroină pentru consum propriu.
Impotriva sentinței inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, considerând că aceasta este prea aspră față de circumstanțele sale personale și de cele reale ale săvârșirii faptei.
Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, prin decizia penală nr.605/A din 23 septembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat și a computat din pedeapsă, durata detenției preventive.
Totodată, l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei onorariu de avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Se motivează, în esență, că nu există temeiuri pentru reducerea pedepsei.
Inculpatul a declarat recurs, criticând-o tot sub aspectul pedepsei aplicate, susținând că trebuia să se facă aplicarea art.16 din Legea nr.143 din 26 iulie 2000, întrucât a cooperat cu organele de poliție și oricum, pedeapsa aplicată este prea mare, solicitând a fi redusă.
Criticile sunt nefondate.
Din examinarea actelor dosarului, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în concordanță cu probele administrate.
Incadrarea juridică dată faptei este, de asemenea, corectă.
Totodată, se constată că nu sunt temeiuri pentru reducerea pedepsei, fixată aproape de minimul special prevăzut de art.4 din sus-menționata lege. Sub acest aspect, se mai are în vedere și faptul că inculpatul este recidivist.
In ceea ce privește susținerea recurentului, de a se reduce limitele pedepsei, deoarece ar beneficia de dispozițiile art.16 din Legea nr.143 din 26 iulie 2000, nu poate fi primită pentru considerentele care urmează:
Potrivit textului invocat, persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute de art.2-10, iar în timpul urmăririi penale, denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, beneficiază de reducere la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Ori, inculpatul nu a denunțat și facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane.
Astfel, se constată că el a încercat să fugă pentru a se sustrage urmăririi penale, iar în cursul cercetărilor a susținut că nu cunoaște numele și adresa persoanei de la care a cumpărat heroina, deși a relatat că a mers la apartamentul acesteia, susțineri menținute la instanță.
In acestă situație, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a trebuit să dispună disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor în vederea identificării persoanei de la care inculpatul a cumpărat drogul.
Cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul este nefondat, urmând ca în baza art.38515pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, a se respinge ca atare.
Se va deduce din durata pedepsei aplicate, timpul arestării preventive, de la data de 21 iunie 2002, la data pronunțării prezentei decizii.
Totodată, urmează a-l obliga pe recurent, să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de inculpatul I.A.M. împotriva deciziei penale nr.605 din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 21 iunie 2002 la 6 februarie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 6 februarie 2003.