S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva deciziei penale nr.381 din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
S-a prezentat apărătorul desemnat din oficiu, avocat B.E. , lipsind inculpatul și intimata parte civilă Spitalul Clinic nr.1 Județean Timiș și intimata parte vătămată M.F.
Procedura de citare a fost îndeplinită .
Apărătorul inculpatului a cerut admiterea recursului punând concluzii cu privire la reducerea pedepsei.
Procurorul a cerut respingerea recursului ca nefondat, considerând că pedeapsa aplicată a fost just individualizată.
C U R T E A
Asupra recursului de față,
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.213 din 22 august 2002, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr.3684/2002, în baza art.20 raportat la art.174 și 175 lit.i Cod penal cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal a condamnat pe inculpatul M.T. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiuniea de omor calificat și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,e Cod penal pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei .
Pe durata și în condițiile art.71 Cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal.
In baza art.346 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art.998 și urm. Cod civil a admis acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic nr.1 Județean Timiș și a obligat inculpatul să-i plătească acestuia suma de 4.544.363 lei , reprezentând cheltuieli de spitalizare.
A luat act că partea vătămată M.F., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
In baza art.191 și urm. Cod procedură penală a obligat pe inculpat să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare .
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Arad a reținut următoarele :
La 21.11.2001, partea vătămată M.F., trecând pe la poarta inculpatului și fiind în stare avansată de ebrietate, a lovit cu picioarele în poarta acestuia și le-a adresat injurii. Soția inculpatului a ieșit în stradă și cu o furcă a înțepat-o pe partea vătămată în picior. La rândul său, partea vătămată a ripostat și a lovit-o și el pe soția inculpatului după care aceasta din urmă intrat în curte . La scurt timp a ieșit în stradă inculpatul, care cu o sapă a lovit-o pe partea vătămată în cap.Coada sapei s-a rupt, partea vătămată a căzut la pământ , iar cu coada ruptă, inculpatul a continuat să o lovească pe partea vătămată până la intervenția martorului M.I.. Partea vătămată a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 45 de zile îngrijiri medicale și a fost internată în spital (a se vedea actele medico-legale f.11,14, dos.urm.pen.)
S-a reținut că inculpatul a comis fapta în condițiile art.73 lit.b Cod penal, sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de o provocare din partea victimei .
Inculpatul a recunoscut fapta, dar consideră că este nevinovat,întrucât a fost provocat de partea vătămată. Nu este cunopscut cu antecedente penale și a fost cercetat în stare de libertate, întrucât prezintă o infirmitate fizică permanentă gravă.
Impotriva sentinței penale nr.213 din 22.08.2002 a Tribunalului Arad în termen legal a declarat apel inculpatul fără să motiveze apelul în scris și fără să se prezinte în fața instanței pentru susținerea lui orală.
Apelul a fost respins ca nefondat , prin decizia penală nr.381/2002.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței din oficiu, în baza probelor administrate în cauză, se constată că prima instanță a reținut corect starea de fapt, a făcut o corectă încadrare juridică a faptei în dispozițiile legale, iar în raport cu criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal a aplicat o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social al faptei comise și persoana inculpatului, fiind de natură să asigure atât reeducarea inculpatului cât și prevenția generală.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei.
Curtea, examinând cauza, în raport de motivul invocat analizat prin prisma dispozițiilor art.3859 pct.14 Cod procedură penală și din oficiu potrivit dispozițiilor alin.3 al aceluiași articol, constată că recursul este nefondat.
Instanțele au avut în vedere criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal dîndu-se în egală măsură eficiență, astfel încât pedeapsa aplicată este de natură a-și atinge scopul, nejustificându-se reducerea acesteia .
Cum, nici din oficiu nu se constată că sunt motive care să conducă la casarea hotărârilor urmează ca în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală recursul să fie respins ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva deciziei penale nr.381 din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 6 februarie 2003.