Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 947 din 26 aprilie 2001, Judecătoria Pitești a condamnat pe inculpatul M.G. la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (2) lit. a) C. pen.
S-a reținut că, în noaptea de 27 iulie 2000, împreună cu alte persoane, inculpatul a pătruns, prin escaladare, în incinta S.C. A. S.A. Pitești, de unde au sustras 1.050 l benzină, în valoare de 4.243.889 lei.
Apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe, privind reducerea pedepsei, a fost respins, ca nefondat, de Tribunalul Argeș prin decizia penală nr. 381 din 7 iunie 2001.
Curtea de Apel Pitești, secția penală, prin decizia penală nr. 403/ R din 31 iulie 2001, a respins recursul declarat de către inculpat împotriva acestei din urmă hotărâri.
Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat în termen recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., susținând că prin nereținerea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., instanțele au dat o încadrare juridică greșită faptei.
Arătând că fapta a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie, procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate și rejudecarea cauzei între aceste limite.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 37 lit. b) C. pen., există recidivă când, după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
În cauză, din copia cazierului judiciar rezultă că, prin sentința penală nr. 968 din 5 iunie 1991 a Judecătoriei Pitești, definitivă la 5 septembrie 1991, inculpatul M.G. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea în concurs a două infracțiuni de furt calificat.
Inculpatul a început executarea pedepsei la 11 februarie 1991 și a fost liberat condiționat la 16 august 1996, rămânând neexecutat un rest de 1.211 zile închisoare. Pedeapsa se consideră executată la 10 decembrie 1999.
Ca atare, infracțiunea de furt calificat pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în prezenta cauză, în raport de data comiterii la 27 iulie 2000, apare ca fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie.
În consecință, neaplicând dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., instanța de fond a pronunțat o hotărâre supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 corespunzător temeiului prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 7, invocat prin recursul în anulare.
Instanțele de control judiciar, fiind investite numai cu apelul și recursul declarate de inculpat, nu au avut posibilitatea înlăturării omisiunii menționării art. 37 lit. b) C. pen.
Din considerentele hotărârii primei instanțe rezultă că recidiva postexecutorie a fost avută în vedere la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, așa încât, aceasta va fi menținută.
În consecință, pentru considerentele expuse, se va admite recursul în anulare, se vor casa hotărârile atacate numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpatul M.G. prin nereținerea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., se va face aplicația acestor dispoziții și se va menține pedeapsa aplicată acestuia.
Celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate vor fi menținute.
Onorariul de avocat, potrivit dispozitivului, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 947 din 26 aprilie 2001 a Judecătoriei Pitești, deciziei penale nr. 381 din 7 iunie 2001 a Tribunalului Argeș și deciziei penale nr. 403 din 31 iulie 2001 a Curții de Apel Pitești, privind pe inculpatul M.G.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat prin nereținerea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și menține pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2003.