S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul P.N. deciziei penale nr.217 din 19 septembrie 2002 a Curții de Apel Constanța.
S-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat D.I.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul solicită admiterea recursului și, în rejudecarea cauzei, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 Cod penal și ca urmarea acesteia la o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege.
Pentru părțile vătămate cere respingerea recursului, ca nefondat, având în vedere materialul probator administrat. Se solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în sumă de câte 5 milioane lei pentru fiecare parte vătămată.
Procurorul a concluzionat în sensul că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, inculpatul acționând cu intenția indirectă de a ucide.
Ca atare, încadrarea juridică este corectă și nu se impune schimbarea acesteia în infracțiunea de vătămare corporală gravă.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr.246/P din 12 septembrie 2001, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.N., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal și de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174-175 lit.i Cod penal.
S-a reținut că, la 14 aprilie 2001, inculpatul a lovit partea vătămată C.M., cauzându-i leziuni corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 7-8 zile de îngrijiri medicale și prin lovirea repetată a părții vătămată T.T. cu pumnii, picioarele și cu un băț în zona feței și zona toracică, a produs acesteia leziuni corporale ce i-au pus viața în primejdie, prin insuficiență respiratorie acută consecutivă pneumotoraxului.
Dosarul a fost înregistrat sub nr.1724/2001 la Tribunalul Constanța.
Plângerea penală formulată de inculpatul P.N. împotriva părților vătămate C.M. și T.T. a fost înaintată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia spre competentă soluționare, sub aspectul infracțiunii prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal, conform adresei nr.903/P din 20 iulie 2001, Judecătoriei Mangalia.
La Judecătoria Mangalia plângerea penală a inculpatului P.N. a fost înregistrată sub nr.335/2001.
Prin încheierea de ședință din 25 februarie 2001, Judecătoria Mangalia a înaintat dosarul nr.335/2001 la Tribunalul Constanța, pentru conexarea acestuia cu dosarul penal nr.1724/2001.
Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr.318 din 24 iunie 2002, a condamnat pe inculpatul-parte vătămată P.N., la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.20 raportat la art.174, 175 lit.i Cod penal, și la 5 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal, dispunând, conform art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art.71 în referire la art.64 Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii din intervalul 23-24 aprilie 2001 și perioada arestului preventiv de la 29.08.2001, la zi.
În baza art.11 pct.2 lit.a – art.10 lit.c Cod procedură penală, au fost achitate părțile vătămate-inculpați T.T. și C.M., pentru infracțiunea prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal (parte vătămată P.N.).
S-a luat act că părțile vătămate-inculpați T.T. și C.M. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
S-a luat act că inculpatul-parte vătămată P.N. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art.14, art.346 Cod procedură penală, art.188 din Legea nr.3/1978, a fost obligat inculpatul-parte vătămată P.N. către partea civilă Spitalul Clinic Județean Constanța la plata sumei de 3.698.268 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art.346 alin.3 Cod procedură penală, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean Constanța pentru suma de 1.881.090 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, ocazionate de internarea inculpatului-parte vătămată P.N.
A fost obligat inculpatul-parte vătămată P.N. la plata sumei de 2.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare în folosul statului.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul P.N. se ocupă de agricultură și creșterea animalelor, având amenajată o microfermă la marginea comunei Pecineaga, județul Constanța.
În apropierea microfermei se află izlazul comunal și o parte din terenurile agricole ale inculpatului, una din sole fiind cultivată cu ovăz.
În ziua de 14 aprilie 2001, pe izlazul comunal se aflau cu animalele din comună ciobanii C.M., T.I. și R.Gh.
În jurul orelor 16,30, inculpatul P.N. se deplasa cu autoturismul proprietate personală Dacia 1304 de la domiciliu către microferma sa și l-a observat pe ciobanul C.M. că introdusese oile să pască pe sola sa cultivată cu ovăz.
Distanța de la locul unde se afla inculpatul și până la parcela cu ovăz era de aproximativ 800 m și între cele două puncte se afla izlazul comunal.
În momentul în care inculpatul a ajuns lângă ciobanul C.M., acesta se afla pe izlazul comunal, la o distanță de 150 m de sola cu ovăz, deci practic nu era posibil ca în timp ce inculpatul a parcurs cu autoturismul 650 m, ciobanul C.M. să scoată ovinele din sola de ovăz și să se deplaseze 150 m pe izlazul comunal.
Ajungând lângă cioban, pe fondul unor discuții neprincipiale mai vechi cu proprietarul ovinelor T.T., inculpatul P.N. a coborât din mașină și a început să-l lovească pe ciobanul C.M. inițial cu pumnii și apoi cu un băț care aparținea chiar părții vătămate. Deși C.M. a căzut la pământ, inculpatul a continuat să-l lovească, fiind oprit de intervenția martorului T.I. După ce i-a adresat acestuia diferite injurii, inculpatul s-a urcat în autorurism și a plecat, dar a revenit după aproximativ 10 minute când printr-un gest de o degradanță totală, în prezența martorilor T.I. și R.Gh., a urinat pe fața victimei.
Urmare loviturilor primite, ciobanul C.M. a suferit leziuni de violență pentru a căror vindecare au fost necesare 7-8 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr.677/T/17.04.2001 al Serviciului de Medicină Legală Constanța.
Alertați de situația în care se afla ciobanul, întins pe sol și nefiind în stare să se ridice, martorii T.I. și R.Gh. l-au rugat pe căruțașul I.M. să se deplaseze în comună să-l anunțe pe T.T. că ciobanul său a fost bătut de inculpat.
T.T., împreună cu căruțașul I.M. s-au deplasat imediat pe izlazul comunal, unde se afla căzut la pământ ciobanul C.M., după care la locul faptei și-au făcut apariția numiții C.Ș., M.D. și T.M.
Văzând starea în care se află C.M., T.T., însoțit de C.S., s-a deplasat spre ferma inculpatului P.N., pentru a afla motivele care au condus la lovirea ciobanului.
Pe drum s-au întâlnit cu inculpatul și în urma unor discuții neprincipiale s-au lovit reciproc, inculpatul reușind să doboare victima la pământ și să o lovească în continuare, cu pumnii, picioarele și cu un băț pe care îl smulsese de la martorul C.S., în zona feței și a toracelui.
La insistențele aceluiași martor, de a înceta loviturile asupra părții vătămate, căzută la pământ, inculpatul P.N. l-a insultat și pe acesta, încercând să-l lovească, însă martorul a fugit de la locul faptei, reușind să ajungă la domiciliu, deși a fost urmărit de inculpat cu autoturismul.
Acesta din urmă s-a reîntors la locul unde se afla căzută partea vătămată T.T., continuând să o lovească, fiind oprit de intervenția a doi localnici aflați în apropiere, situație în care a urcat în autoturism și a plecat.
Partea vătămată T.T. a fost transportată la Spitalul Municipal Mangalia pentru a i se acorda primele îngrijiri medicale, însă având în vedere natura leziunilor, a fost transportată de urgență la Spitalul Clinic Județean Constanța unde s-a intervenit chirurgical.
Din raportul de expertiză medico-legală nr.184/LR/18.04.2001 al Serviciului de Medicină Legală Constanța rezultă că victima T.T. prezintă leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur și corp dur alungit (fractură de piramidă nazală, hematoame epicraniene, fractură arc post C 11 dr. cu pneumotorax axilar parțial, fractură post C 7 stg), fiindu-i necesare pentru vindecare un număr de 25 de zile de îngrijiri medicale.
Leziunile i-au pus viața în primejdie prin insuficiență respiratorie acută consecutivă pneumotoraxului dr.
Referitor la leziunile menționate în certificatul medico-legal nr.696/2001, privind pe inculpatul P.N., pentru vindecarea cărora au fost necesare 16 zile îngrijiri medicale, s-a constatat că nu se poate reține în sarcina părților vătămate C.M. și T.T. infracțiunea prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal, deoarece actele medicale nu se coroborează cu alte probe, acte administrate în cauză și nu există legătură de cauzalitate între traumatism și patologia ORL actuală.
Situația de fapt menționată mai sus a fost reținută de prima instanță în baza probelor administrate, respectiv, declarațiile inculpatului, coroborate cu declarațiile părților vătămate, cu declarațiile martorilor, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului încheiat de organul de poliție, cu planșa fotografică depusă la dosarul de cercetare penală, cu actele medicale privind leziunile suferite de părți.
În drept, faptele inculpatului P.N. au fost încadrate în art.20 Cod penal, raportat la art.174 – art.175 lit.i Cod penal și nu în infracțiunea de vătămare corporală gravă, cu reținerea circumstanței prevăzută de art.73 lit.b Cod penal, așa cum s-a solicitat în apărare și în art.180 Cod penal, privind partea vătămată C.M.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, modul de săvârșire al faptelor, persoana inculpatului, iar cuantumul pedepselor a fost stabilit spre minimul special al pedepselor prevăzute de lege.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr.217/P din 19 septembrie 2002 a admis apelul inculpatului și a desființat sentința atacată cu privire la încadrarea juridică a faptei.
În baza art.334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică din tentativă la infracțiunea de omor calificat în tentativă la infracțiunea de omor simplu, prevăzută de art.20 raportat la art.174 Cod penal, text de lege, în baza căruia, cu aplicarea art.74-76 Cod penal, condamnă pe inculpat la 4 ani închisoare, dispunând, conform art.33 lit.a și 34 lit.a Cod penal, ca acesta să execute 4 ani închisoare.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a motivat de instanța de apel că în sarcina inculpatului nu se poate reține tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.20 raportat la art.174, 175 lit.i Cod penal, întrucât locul în care s-au săvârșit faptele, respectiv „câmpul”, „izlazul” nu este loc public în sensul legii penale, motiv pentru care a înlăturat dispozițiile art.175 lit.i Cod penal.
Cererea apelantului inculpat privind schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 Cod penal nu a fost primită, întrucât, așa cum rezultă din actele medicale, respectiv certificatul medico-legal atașat la dosar, coroborate cu celelalte probe menționate mai sus, intimata parte vătămată T.T. a fost lovită de acesta în zone vitale și anume în zona feței și toracelui, în mod repetat, cu pumnii și picioarele și cu un băț, punându-i viața în pericol prin insuficiență respiratorie acută, consecutivă pneumotoraxului dr.
Având în vedere persoana apelantului inculpat, respectiv conduita bună a acestuia anterior săvârșirii faptelor penale, conduită avută cu ocazia urmăririi penale și a cercetării judecătorești, vârsta sa, situația familială, instanța a reținut acestea ca împrejurări care constituie circumstanțe atenuante ce sunt prevăzute de art.74, în referire la art.76 lit.b Cod penal.
Nu s-a reținut în favoarea apelantului inculpat circumstanța atenuantă prevăzută de art.73 lit.b Cod penal, întrucât din probele administrate în cauză, nu rezultă că săvârșirea infracțiunilor a avut loc sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității umane sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul P.N., susținând că fapta săvârșită împotriva părții vătămate T.T. constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă și nu tentativă de omor, deoarece nu a avut intenția de a ucide.
Critica formulată nu este întemeiată.
Examinând hotărârile recurate și actele dosarului, se constată că instanțele au stabilit o corectă situație de fapt și au reținut în mod just vinovăția inculpatului, aceasta rezultând neîndoios din probele administrate în cauză; de asemenea, instanțele au dat faptei săvârșite împotriva părții vătămate T.T. o încadrare juridică corespunzătoare.
Intenția inculpatului de a ucide victima rezultă cu evidență din împrejurările în care el a săvârșit fapta.
În adevăr, aplicând lovituri puternice și repetate cu pumnii, picioarele și cu un băț, în marea majoritate în zone vitale, îndeosebi asupra toracelui, care au cauzat leziunile grave menționate în actul medical și care au pus în primejdie viața victimei, aceasta învederează că inculpatul nu a urmărit doar vătămarea corporală a victimei.
Aplicând loviturile în condițiile arătate, inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, cum corect au reținut instanțele, întrucât a prevăzut că, în urma săvârșirii faptei, victima ar putea să moară și a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat; aceeași concluzie se desprinde și din împrejurarea că, după ce a plecat în urmărirea lui C.S., inculpatul revenind la locul unde se afla căzută victima, a lovit-o din nou, fiind oprit de persoanele aflate la fața locului.
În atare situație, nu se poate reține, așa cum pretinde inculpatul, că a comis doar o infracțiune de vătămare corporală gravă, din moment ce s-a stabilit că a acționat cu intenția de a ucide, dar nu a reușit din motive independente voinței sale.
Astfel fiind, nu se pot aduce critici hotărârilor cu privire la încadrarea juridică a faptei comise de inculpat în tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art.20 raportat la art.174 Cod penal, elementele acesteia fiind întrunite în speță.
Pentru considerentele ce preced, având în vedere că, verificând hotărârea atacată și în raport cu prevederile art.3859 alin.3 Cod procedură penală, nu se identifică existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a constata că recursul declarat de inculpat este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală și a dispune conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr.217/P din 19 septembrie 2002 a Curții de Apel Constanța.
Deduce din pedeapsă, perioada reținerii din 23/24 aprilie 2001 și arestării preventive de la 29 august 2001 la 7 februarie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, și la 5 milioane lei către părțile civile C.M. și T.T.
Pronunțată, în ședință publică, azi 7 februarie 2003.