S-au luat în examinare recursurile declarate de partea vătămată C.R.A. și inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr.382/A din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
S-a prezentat recurentul inculpat, asistat de apărător din oficiu, avocat T.I., lipsind recurenta parte vătămată.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului și în rejudecarea cauzei schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 Cod penal.
Totodată, se solicită aplicarea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei aplicate.
In recursul părții vătămate se solicită respingerea recursului ca tardiv.
Procurorul a concluzionat în sensul respingerii recursului inculpatului, ca nefondat, față de intenția indirectă de a ucide partea vătămată.
Inculpatul solicită admiterea recursului, întrucât nu se face vinovat de fapta reținută.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentința penală nr.462 din 10 iunie 2002, Tribunalul Timiș, în temeiul art.189 alin.2 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, l-a condamnat pe inculpatul C.N. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
In temeiul prevăzut de art.20 raportat la art.174, 175 lit.c, art.176 lit.e Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, l-a condamnat la 9 ani închisoare.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pe timp de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
In temeiul art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, a contopit cele două pedepse principale, urmând a fi executată pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, deci pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, pe durata prevăzută de art.71 Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pe timp de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din durata pedepsei rezultante principale, arestul preventiv din data de 12 mai 2001, la zi.
In temeiul art.14, art.346 Cod procedură penală și art.998 Cod civil, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 50.000.000 lei despăgubiri civile morale către partea civilă C.R. și a respins, în rest, ca neîntemeiate, pretențiile acesteia până la suma de 500 milioane lei despăgubiri morale.
In temeiul art.14, 346 Cod procedură penală și art.998 Cod civil, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 2.881.528 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul de Obstretică și Ginecologie Dr.Dumitru Popescu Timișoara și a sumei de 7.067.493 lei despăgubiri civile către Spitalul Clinic nr.1 Județean Timișoara, ambele reprezentând cheltuieli de spitalizare.
In temeiul art.193 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la 3.000.000 lei cheltuieli de judecată echivalente cu onorariul de avocat către partea civilă C.R., iar în temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală, l-a obligat pe același inculpat, la plata sumei de 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul și partea vătămată sunt căsătoritți de aproximativ 3 ani, iar din relațiile lor de căsătorie au rezultat doi copii: D.l și R. La începutul anului 2001, partea vătămată a rămas din nou însărcinată, iar acest fapt, în loc de a constitui un prilej de bucurie pentru cei doi soți, a adus vrajbă și certuri între ei, motivele principale constituindu-le gelozia inculpatului, neîncrederea lui în soția sa, bănuind-o că a rămas însărcinată cu un alt bărbat și refuzul acesteia de a-și întrerupe cursul sarcinii.
Pe fondul acestor discuții, inculpatul a devenit violent, după ce, în prealabil, a supus-o pe soția sa unor agresiuni psihice și fizice, a alungat-o de acasă, astfel că aceasta s-a mutat cu copilul mic în vârstă de 1 an, la mama ei, F.A., pe str.I.Preyer din Timișoara, deși aceasta avea un trai sărăcăcios, era despărțită de soț, și avea în întreținere mai mulți copii minori, cărora le asigura hrana cu ajutoare de la o cantină a unei findații de caritate.
Susținerile părții vătămate precum că inculpatul a exercitat violențe psihice și fizice asupra ei, pentru a o determina să întrerupă legal cursul sarcinii s-au să-și provoace avort, au fost confirmate de sora acesteia, F.A. și chiar de inculpat.
Astfel, în declarația sa, F.A. a arătat că în cursul lunii aprilie 2001 a locuit o perioadă de timp la sora ei, R.>., și a asistat cu această ocazie la mai multe discuții și certuri pe care aceasta le-a avut cu soțul ei, care îi imputa, că nu vrea să întrerupă sarcina. Martora a confirmat, de asemenea, susținerile părții vătămate, arătând că din cauza discuțiilor despre avort, inculpatul a lovit-o pe R.A., respectiv că a dat-o cu capul de pereții de la baie, a amenințat-o că dacă nu face avort, o omoară, o taie cu cuțitul sau o aruncă în canalul Bega, după care i-a cerut să părăsească locuința.
Chiar și inculpatul a recunoscut în declarația sa dată în fața procurorului, acest incident descris de martoră, recunoscând că i-a cerut soției sale să facă avort, bănuind-o că a rămas însărcinată cu un alt bărbat, iar pentru că aceasta a refuzat să meargă la medic sau că l-a mințit în legătură cu avortul, i-a tras o palmă, iar din cauza loviturii s-a izbit cu capul de perete și și-a produs un cucui.
In perioada cât au fost despărțiți în fapt, inculpatul a vizitat-o pe partea vătămată la locuința mamei acesteia și i-a propus în repetate rânduri, să se reîntoarcă la el, însă partea vătămată l-a refuzat din cauza temerii că va fi din nou supusă unor agresiuni, considerând că relațiile lor de căsătorit sunt grav și iremediabil vătămate.
Cu toate acestea, în ziua de 12 mai 2001, inculpatul a ademenit-o pe partea vătămată să-i facă o vizită la fosta locuință comună din Timișoara, str.1 Decembrie nr.110, iar aceasta a avut loc, după cum rezultă din probele de la dosar, după ce în prealabil inculpatul, în cursul aceleiași zile, în jurul orelor prânzului, a însoțit-o pe partea vătămată la cantina unei fundații de caritate pentru a ridica porțiile de mâncare pentru frații ei, numeroși, după cum s-a precizat.
Din declarațiile părții vătămate rezultă că în jurul orelor prânzului, inculpatul s-a oferit să o conducă cu autoturismul său, fiind șofer la firma „T.T.”, la cantina fundației de caritate „T” situată înTimișoara, str.Cluj, iar după ce a ridicat mâncarea, aceasta i-a cerut insistent să mergă până la el acasă, pentru a se schimba de îmbrăcăminte și pentru a-i arăta, totodată, o piesă de mobilier despre care susținea că o cumpărase recent.
Partea vătămată a declarat, de asemenea, că a acceptat să meargă cu inculpatul în locuința acesteia din str.1 Decembrie, numai după ce aceasta a asigurat-o că nu i se va întâmpla nimic. De precizat că inculpatul și partea vătămată înainte de a merge la cantina fundației în drum spre aceasta, s-au oprit la barul Ciobănașul, unde lucrează mama acesteia F.A., ocazie cu care i-a adus la cunoștință acesteia că merg împreună să ridice porțiile de mâncare. Mama părții vătămate a susținut în declarația sa că aceasta, când a vizitat-o la servici, avea părul lung până la umeri. Acest aspect este important de precizat, după cum se va vedea ulterior, întrucât seara, în jurul orelor 22,00, când s-a reîntors acasă, în stare gravă, partea vătămată avea părul tăiat scurt, neuniform, în scări.
Revenind la declarația părții vătămate, aceasta a susținut că după ce a ajuns la locuința inculpatului, acesta a închis ușa de la intrare cu cheia, pe care și-a băgat-o în buzunar, după care ar fi afirmat, „aici îți este moartea”, după care a început să consume țuică, iar apoi i-a reproșat că nu a făcut avort și a lovit-o cu pumnii în abdomen.
Partea vătămată a susținut în continuare că după ce inculpatul a lovit-o în abdomen, a tras-o cu forța în baie și i-a cerut să se dezbrace și să facă ceva ca să-și provoace avort, iar la refuzul ei, a lovit-o din nou în abdomen cu pumnul, după care tras-o forțat în dormitor, a pus-o pe un fotoliu și apoi i-a legat măinile la spate cu o curea și în această poziție, a lovit-o sistematic, timp de 2 ore, cu pumnii și genunchii în abdomen, cu intenția de a-i provoca avort. Tot în perioada respectivă, în timp ce partea vătămată era imobilizată, inculpatul i-a tăiat părul.
Inculpatul a încetat violențele numai după ce părții vătămate i s-a făcut rău, leșinând și începând să sângereze.
In jurul orelor 21,00, inculpatul constatând starea gravă în care se afla partea vătămată, i-a spus acesteia că o duce acasă la mama ei, după care i-a pus un fular pe cap, pentru a nu se vedea că este tunsă, iar după ce a urcat-o în autoturismul său, a chemat prin stație un coleg de serviciu de la aceeași firmă, pe martorul D.I., căruia i-a cerut să o ducă pe partea vătămată pe str.I.Preyer, la mama ei.
Martorul D.I. a susținut în declarația sa, că partea vătămată se simțea rău când a fost urcată în autoturismul său de către inculpat și a aflat de la aceasta și de la frații ei că inculpatul a supus-ounor agresiuni fizice și i-a tăiat părul cu cuțitul. In aceeași declarație, martorul Doană Iulică a arătat că după ce a condus-o pe partea vătămată, mai târziu, în cursul aceleiași nopți, în jurul orelor 24,00, l-a întâlnit pe inculpat și i-a reproșat acestuia că a bătut-o pe Renate și i-a tăiat părul cu cuțitul, iar inculpatul a recunoscut că s-au certat și a lovit-o cu pumnul în stomac, confirmând astfel prin declarația sa, susținerile părții vătămate.
De altfel, chiar cu ocazia confruntării efectuate în cauză între inculpat și martorul, acesta și-a menținut cele susținute în declarația sa, arătând încă o dată în fața inculpatului și a avocatului care i-a asigurat asistența juridică, faptul că inculpatul i-a recunoscut că a lovit-o cu pumnul în stomac pe soția sa.
Cu toate aceste date reieșite din probele textimoniale și în pofida datelor medico-legale care evidențiază agresiunea la care a fost supusă partea vătămată, ruptură de splină și schimozele de la pct.2 din raportul medico-legal, fiind de natură traumatică, produse prin lovire directă cu corp contondent, putând fi pumnul sau genunchiul, sau prin strângere intempestivă cu mâna, iar pierderea sarcinii fiind o consecință directă a traumatismului suferit, inculpatul a adoptat pe parcursul întregii urmăriri penale o poziție nesinceră, obstrucționistă, de intimidare a martorului cu care a fost confruntat.
Apelurile declarate de partea vătămată și inculpat împotriva acestei sentințe au fost respinse de către Curtea de Apel, Timișoara-Secția penală, ca nefondate, prin decizia nr.382/A din 9 octombrie 2002.
Impotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul C.N., care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de atr.182 Cod penal și reținerea de circumstanțe atenunate în favoarea inculpatului dată fiind starea de puternică tulburare în care s-a aflat inculpatul în momentul în care a aflat că partea vătămată este însărcinată, iar copilul s-ar putea să nu fie al său, precum și partea vătămată.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate de inculpat, Curtea constată, că aceasta este temeinică și legală, recursul fiind nefondat.
Prima instanță, pe baza probelor legal administrate, a reținut în mod corect starea de fapt și a dat faptelor o justă încadrare juridică, reținând totodată, în mod corect vinovăția inculpatului.
De asemenea, în cauză, s-a făcut o justă individualizare a pedepselor, în concordanță cu criteriile prevăzute în art.72 din Codul penal.
Probele dosarului demonstrează că inculpatul a încercat să suprime viața părții vătămate, lovind-o pe aceasta de mai multe ori, pentru a o determina să avorteze, lucru rezultat și din raportul medico-legal care arată că leziunile suferite de partea vătămată i-au pus acesteia, viața în primejdie.
Deci, prin comportamentul său, inculpatul a acționat cu intenția de a ucide deoarece a prevăzut rezultatul faptei sale pe care chiar dacă nu l-a urmărit, i-a acceptat intervenirea.
Rezultă, astfel, că cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.182 Cod penal, nu poate fi primită.
Dar, neîntemeiată apare și cererea inculpatului de a se reține circumstanțe atenuante deoarece s-ar fi aflat într-o puternică tulburare, întrucât partea vătămată era însărcinată și nu vroia să facă avort deși el nu era sigur de paternitatea viitorului copil. Refuzul părții vătămate de a-și întrerupe sarcina nu justifica reacțiile inculpatului și, implicit nu poate duce la constatarea, în favoarea inculpatului, de circumstanțe atenuante.
In raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de față ca nefondat și să-l respingă, ca atare, în baza art.38515alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
De respins, se impune a fi respins și recursul părții vătămate care este, însă tardiv, așa cum se poate observa din data introducerii lui, care se situează peste termenul legal de recurs.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive.
Văzând și regelementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 382/A din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 12 mai 2001 la 7 februarie 2003.
Respinge ca tardiv, recursul declarat de partea civilă C.R.A. împotriva aceleiași decizii penale.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă recurenta parte vătămată la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată, în ședință publică, azi 7 februarie 2003.